Despre referendum am tot scris. Din timpul și energiile cheltuite, am fi putut ridica o jumătate de autostradă. Anticorupția prinde la popor, la fel ca zilele libere și ca sărbătorile înecate în mese și petreceri.
Șmecheria este să întrebi deștept. Adică să folosești o întrebare la care numai un nebun ar putea răspunde altfel. Este cineva în România care să răspundă că este de acord cu corupția sau că o sprijină? Fac pariu că și cei internați la spitalele de nebuni ar răspunde ca niște cetățeni conștienți. Nici măcar un politician beat n-ar zice că dorește să-și taie craca de sub picioare. Probabil că numai un procuror cu spirit ludic și cu mintea în bigudiuri ar răspunde altfel. Ar zice că fenomenul corupției îi dă de lucru. Iar extinderea lui ar putea să-i aducă și mai multe dosare. Și ore suplimentare, și promovări, și specializări în străinătate, și dotări ultramoderne. Nu știu dacă veți fi observat (nici nu este foarte greu) viața înfloritoare a celor care supraveghează fenomenul corupției?
Rezultatele campaniei împotriva corupției
Este suficient să arunci o privire într-o parcare a Parchetului General, la casele și proprietățile celor mai ”tari” procurori anticorupție sau la călătoriile făcute în străinătate. Și cetățeanul român sărac și amărît ar lupta și el de zor împotriva corupției. Dar nu are loc și nu-l bagă nimeni în seamă. Rezultatele campaniei împotriva corupției au dus la umflarea salariilor pentru cei mobilizați în luptă, nu atît de umflate încît să prospere într-un asemenea hal. Nu care cumva să contamineze. Ajungem astfel la concluzia că mai ales cei care păstoresc anticorupția sunt împotriva ei și fac declarații sforăitoare. Întrebați orice țăran, orice păstor din munții României. Toți sunt împotriva corupției! Și piețarul, și medicul, și paznicul de noapte. Și o fac pe gratis. Anticorupția este ca un șlagăr televizat pe care îl fredonează toată lumea, mai ales cei care au ratat sau au pierdut ceva, este un fel de antidot la toate prostiile guvernării, este o explicație super-comodă la toată mediocritatea elitelor, un fel de leac la toate neputințele societății și ale conducătorilor ei închipuiți.
Cine este de vină pentru absența unui proiect de țară?
Corupția! Cine este de vină pentru sărăcie? Corupția! Cine este de vină pentru izolarea României? Corupția! Cine este de vină pentru salariile mici? Corupția! Cine este de vină pentru numărul morților din epidemia de gripă? Corupția! Dar pentru numărul mare al morților din accidentele de circulație? Comuniștii, securitatea și corupția! Să nu mai vorbesc despre drumuri, despre slăbiciunile sistemului de sănătate. Corupția în sus, corupția în jos, prin politică, prin instituții, prin școli. Corupția tronează și în veceurile parlamentului, și în coșurile de gunoi din parcuri, și în mijlocul unor cafteli de pe maidanele din cartiere. În România, corupția este cea mai spectaculoasă raționalizare a eșecului descoperită, aplicată și transformată în rețetă pentru succes în politică.
Este România o țară mobilizată împotriva corupției dacă tot electoratul înscris pe listele de participanți pentru referendumul din 26 mai răspunde conform la întrebarea care să mîngăie sufletul scorțos al lui Klaus Iohannis? Eu zic că abia atunci am înțelege și am avea dovada că suntem niște apucați, că trăim într-o țară în care toată populația sărăcește și derapează într-o fanatică vînătoare după stafii ale corupției.
În stilul acesta, ne distrugem singuri și strigăm în gura mare că România este măcinată de corupție.
Mă tem că nu-i decît o falsă justificare morală pentru neputința noastră de cetățeni rămași fără obiectul muncii.
Bravo tovarăși! Foarte frumoase comentari despre dușmanii poporului! Toți veți primi câte o găletă inscripționată de la Dragnea!
Noroc că nu citesc asemenea articole, că aș fi fugit de multă vreme din țara asta… Eu tot mai sper că vă supărați voi și emigrați în Republica Moldova, Transnistria, etc.