Stârnind furia SUA şi a NATO

La parada militară de Ziua Victoriei (9 mai), au trecut prin Piaţa Roşie şi vehicule ce transportă S-400. A trecut aproape neobservată o ştire a agenţiei de presă Interfax, care, la rândul ei, se baza pe un comunicat al companiei Rosoboronexport, ce fabrică arme, prin care anunţa că, începând din iulie 2019, Rusia va începe să livreze Turciei ultramodernul său sistem de apărare antirachetă S-400.

Este vorba de un contract de 2,5 miliarde dolari încheiat între Moscova şi Ankara, despre care se discută de ani buni şi care a provocat furia, în primul rând, a SUA, dar şi a altor state din Alianţa Nord-Atlantică. Reacţia era dictată de problemele create de faptul că Turcia, stat membru NATO, va dispune de un sistem de apărare rusesc, pe care Washingtonul îl consideră incompatibil cu securitatea creată de armele de fabricaţie americană aflate în dotarea armatei turceşti.

Rosoboronexport a anunţat că Turcia va achita rachetele S-400 în lire, moneda ei, şi nu în dolari, amănunt care îşi are rolul său în încheierea tranzacţiei. Apoi, potrivit unor surse de presă muscovite apropiate guvernului, Rusia nu exclude producerea în comun cu Turcia a acestor sisteme de rachete S-400 şi ar putea transfera o parte a tehnologiilor în această ţară. Pornind de la acest amănunt foarte important în complicatul joc al tehnologiilor militare secrete folosite, presa de la Moscova îşi punea următoarea întrebare: „Ce secrete ar fi gata să dezvăluie Rusia acestui stat membru al NATO?“.

Din ce s-a aflat până acum, Ankara a achiziţionat două baterii de rachete sol-aer modelul S-400, iar posibilitatea transferului de tehnologii Turciei a fost evocată marţi, 3 aprilie a.c., de preşedintele Vladimir Putin în cadrul unei conferinţe de presă comune cu omologul său de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, după întâlnirea pe care cei doi au avut-o în Turcia.

Este o noutate interesantă în poziţia Moscovei, dat fiind că Rusia nu împărtăşea atare tehnologii cu altă ţară. Această modificare radicală a poziţiei Moscovei arată importanţa uriaşă pe care ea o acordă contractului respectiv, contract prin care, dincolo de marea lui anvergură financiară, face o breşă mare în sistemul atât de închis al Alianţei Nord-Atlantice.

Pe de altă parte, este bine ştiut că achiziţionarea unor arme ultrasofisticate dintr-un anume loc creează dependenţă de acel furnizor, dat fiind vorba că trebuie mentenanţă, piese de schimb etc., plus calificarea personalului militar care urmează să le folosească.

Fiecare baterie achiziţionată are patru rampe de lansare, fiecare fiind dotată cu patru rachete. Astfel, fiecare baterie are 16 rachete interceptoare capabile să distrugă avioane de vânătoare din a cincea generaţie şi rachete de croazieră aflate la o distanţă de 200 km. Toate acestea, fără a lua în seamă o unitate de foc de rezervă, inclusă şi ea în contract, care va fi dispusă pe câmpul de luptă.

Aşa cum anticipam, contractul prevede livrarea de vehicule de aprovizionare cu muniţie, radare, a unui vehicul de comandament şi a unei serii de vehicule auxiliare. În paralel, operatorii turci ai sistemului S-400 se vor specializa în Rusia.

După cum a declarat, pentru Russia Beyond, Viaceslav Davîdenko, purtător de cuvânt al Rosoboronexport, detaliile contractului sunt clasate „top secret“. „Primele vehicule ale sistemului S-400 vor fi livrate Turciei de la jumătatea anului 2019 (…). Dat fiind că a rămas foarte puţin timp până atunci, va fi imposibil să se dea în funcţie o uzină (în Turcia – n.n.). Mai curând o vom face la începutul anului 2020, când vom transfera o parte din producţie partenerilor noştri“, a adăugat el.

Referitor la sensibila chestiune a tehnologiilor ce vor fi livrate Turciei, el a precizat că va depinde de relaţiile bilaterale dintre cele două ţări. „Acest lucru nu se va decide la nivel comercial între cel care a făcut comanda şi cel care o produce, ci la cel mai înalt nivel politic. În curând, totul se va lămuri“, a încheiat Davîdenko.

Amănunte a oferit comentatorul militar al agenţiei TASS, Viktor Litovkin, potrivit căruia Rusia va deschide în Turcia mai multe mici întreprinderi care vor produce componente şi o parte din electronica auxiliară pentru sistemul S-400. Totodată, este puţin probabil să i se ofere principalele secrete ale acestor sisteme ale rachetelor S-400. „Nu li se vor transfera (turcilor – n.n.) nici informaţii privind componentele interne, nici codurile electronice ale sistemelor. mentenanţa tehnică de fond se va realiza în Rusia, la uzinele Almaz-Antei“ ( unde se produce S-400 – n.n.).

Codurile de acces şi informaţiile detaliate pe care Rusia trebuie să le păstreze secrete se referă înainte de toate la sistemele de identificare prieten ori inamic. „Va fi un sistem de producţie rusesc, parolele nu vor fi dezvăluite şi nu vom autoriza pe nimeni să modifice datele incluse“, a mai spus comentatorul militar al TASS.

Cum aminteam la început, contractul respectiv depăşeşte cu mult sfera pur comercială sau strict militară. De aici şi furia Washingtonului, context în care trebuie spus că, în ultimii 65 de ani, relațiile dintre SUA şi Turcia nu au fost niciodată atât de tensionate ca acum. După venirea lui Trump la Casa Albă, acestea s-au degradat în ritm accelerat, iar de curând, după ce preşedintele american a decis să dubleze taxele vamale pe oţelul şi aluminiul turceşti şi a ameninţat cu sancţiuni suplimentare, lira turcească s-a prăbuşit în raport cu dolarul, preşedintele Erdogan acuzând SUA de „complot economic“ la adresa Turciei. Noi motive care, pe faţă ori nu, au accelerat încheierea fabulosului contract economico-militaro-politic ruso-turc.