În ciuda marii trăncăneli despre statul de drept, subiectele de justiție și afaceri interne au fost serios decăzute din propunerea noii Comisii Europene. Frans Timmermans a trecut la schimbarea de climat, unde va schimba tot cît a schimbat la statul de drept, Vera Jourova, deși vine dintr-un partid al cărui șef e dovedit deja a fi deturnat fonduri europene, e singura care se ocupă cu „valorile”, care nu se mai numesc clar stat de drept, mai e un comisar minor cu ”democrația” și așa mai departe.
Mecanismul despre statul de drept propus de Verzi și Renew nu e realist și va rezista tot atît cît a rezistat cel contra corupției, pe care contribuabilul european cheltuiește bani și azi, deși e invizibil nu servește la nimic. Recent, am citit în EU Observer un comentariu de la centrul Bingham pe statul de drept, identic cu cel scris de mine acum cinci ani cînd am denunțat mecansimul anticorupție, alături de ceilalți membri academici din grupul de experți ai Comisiei Europene: fie construim un mecanism independent de executivul european și care să fie supus unei proceduri de referat sistematică, fie mecanismul va ajunge jucăria politică a Comisiei, sau mai exact, a statelor mari contra statelor fără influență, cum s-a întîmplat deja cu MCV, în vreme ce țări care joacă bine șahul european, ca Ungaria nu vor avea nici o
problemă.
Decăderea tematicii statului de drept nu e o întîmplare în comisia Ursulei, ci un răspuns direct și mai puțin ipocrit decît cel al taberei Macron, care deconta cheltuielile de la cabinetele europene cam ca tabăra Le Pen a adversarilor săi, adică exact ca Liviu Dragnea la direcția de protecție a copilului din Teleorman, dar pe bani mai mulți. Dar cum simultan cu oamenii de partid decontați pe bani europeni, macroniștii sunt și cu gura mare, au mai multe necazuri (cu poliția!) decît mai realista doamnă van der Leyen care vrea să reunească Europa, nu să piardă Polonia și Ungaria, să aibă o uniune și nu un imperiu.
Pentru că imperiul nu e sustenabil. Cinste ei. Pe frontul domestic german, investigațiile pe faptul că dădea contracte fără licitație la consultanții ei favoriți continuă, dar nu vor duce nicăieri. Oricine vrea să reformeze un sector, mai ales unul sensibil precum apărarea, își alege consultanți cu vederi similare.
Trebuia Ursula să facă o selecție de oferte ipocrită pentru a alege Accenture și McKinsey? Nu sunt de acord cu contractele cu dedicație, dar nimeni nu își alege consilierii prin licitație. Ipocrizia e uneori mai rea decît favoritismul.
În acest context de realism, trupa de românași care și-au dovedit talentele mai ales la contracte cu un stat denunțat ulterior ca penal sau pe diurna SIE nu fac bine că se agită contra Rovanei Plumb. Nu o fi ea de premiul Nobel, dar odată ajunsă acolo testul nu mai e pentru ea. E pentru voi, ca națiune capabilă să jucați de la egal la egal, sau cerînd mereu un statut de rangul doi.
Oricît aș fi eu de român din diaspora, m-aș feri să îmi spăl rufele în public la audierea ei. Belina nu e Watergate, cum a încercat Rareș să vă facă să credeți. Rareș o fi băiat fermecător, dar nu are nici o competență pe constituție sau integritate.
Prost însă nu e. De asta vă zic, pricepeți cum se joacă jocul, și nu mai jucați, indiferent care e piesa, rolul celui care cere palme cînd s-a hotârît deja că nu e corect politic să se mai dea palme.
Rares nu e prost, e doar isteric și ticălos.