Rău s-au mai stricat la cap cei din conducerea PSD. S-au dus la Herculane să se sfătuiască asupra tehnicii de a se ridica din pumn și au încheiat întîlnirea cu o idee de-a dreptul tembelă. Să lanseze un protest la adresa statului paralel care sufocă democrația, țara și populația, în mintea lor statul paralel reprezentînd Binomul și celelalte servicii secrete plus Președinția și instituțiile în care acoperiții iau decizii sau le influențează hotărîtor. Vocea Binomului, editorialista de la Ziare.com Ioana Ene Dogioiu, pe care o mai citesc doar ca să aflu ce fel de vînt bate dinspre SRI și DNA, i-a răspuns pe bună dreptate cu un șir de situații, măsuri sau instituții în care statul paralel al PSD-ului funcționează ca uns. Nu și-a pus PSD-ul omul la Curtea de Conturi a României, modificînd și legea? Nu și-a plasat oamenii în ministere și instituții pentru a răspunde la comenzile partidului (nu cele din programul de guvernare!)?
Evitînd să nominalizeze și să se refere direct la instituțiile aflate în sfera de influență a Binomului, PSD-ul a produs o definiție care este în egală măsură valabilă și pentru prestația oamenilor săi. Ei s-au gîndit să schimbe definiția devenită deja populară a Binomului pentru a introduce o alta, mai prețioasă, mai expresivă. Și s-au trezit cu o formulare care îi include la fel de bine ca și pe adversarii lor.
Statul paralel exista în România încă de pe vremea socialismului victorios al lui Nicolae Ceaușescu. Una era instituția publică reglementată prin lege, altele erau învîrtelile care se produceau sub umbrela acesteia. Statul comunist, aflat la vedere, era dublat de un alt stat, aflat un etaj mai jos, consolidat de Securitate și alte servicii sub care mai funcționa un etaj al afacerilor, al corupției, al aranjamentelor. După 1990, statul cu aspirații democratice n-a fost decît o spoială sub ale cărei proiecții optimiste se ascundeau de fapt operațiunile necesare marilor tunuri ale tranziției. Fără un stat paralel, Liviu Dragnea n-ar fi apucat să se umfle în Teleorman, Klaus Iohannis n-ar fi făcut 7 case din inexistentele sale meditații date la Sibiu, Traian Băsescu n-ar fi ajuns la moșia de la Nana sau la proprietățile pe care le controlează. Și așa mai departe cu Adrian Năstase, Dan Ion Popescu, Radu Berceanu sau Adriean Videanu. Ca să nu mai vorbim despre felul în care au fost luate fabrici, institute de cercetare, pămînturi sau case confiscate de comuniști.
Statul paralel din comunism a funcționat în chiar haosul zilelor loviturii de stat. Copiii și rudele activului de partid sau odraslele generalilor au sărit repede din vagoanele (vilele) statului paralel din comunism în cele ale aspirațiilor democratice. La partide sau în plutonul oamenilor de afaceri, ei au dat tonul, au preluat puterea, au împins societatea românească în cele mai cumplite improvizații, pretinzând mereu că se pricep, că sunt competenți și morali, că apără democrația și drepturile omului. Ei au inventat și privilegiile pentru revoluționari, ei au redactat normele morale ale noii lumi. Ei au fost profitorii comunismului, ei au devenit arbitrii democrației, analiștii ei și principalii beneficiari. De cîte ori îmi aduc aminte de Vladimir Tismăneanu și de gașca lui mă umflă rîsul, mă apucă furia și îmi vine să plec și eu la război. Statul paralel al lui Mitică Dragomir, Nețoiu și Vadim a schimbat doar filele calendarului, rămînînd, de cele mai multe ori, la aceeași adresă. Dezastrul din sistemul de sănătate al României este comandat în continuare din aceeași clădire a Comitetului Central de pe al cărei acoperiș a decolat elicopterul cu Nicolae și Elena Ceaușescu. Există vreo diferență între statul paralel în care funcționa mecanismul condus de Virgil Măgureanu și cel în care s-au învîrtit și se mai învîrt Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi?
Oare nu s-or fi gîndit cei din CEX-ul PSD-ului că la apelul legat de statul paralel românii s-ar putea gîndi și la ei și la învîrtelile lor?
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Pt. Radu Dan Mihailescu. Ma bucura ca sunteti macar in parte de acord cu sustinerile mele. Cum puteti sa va mentineti
pe pozitia ca romanii nu au sustinut Proclamatia de la Timisoara cand nu se trezisera din socul isteriei mediatice si
sangeroase al loviturii de stat, a mineriadelor inceputului de an 1990 si a inscenarii de la Tg-Mures a securistului kgb-ist Astalos? Cum puteau romanii sa se opuna neocomunistilor instalati la putere prin crime impotriva umanitatii,
daca o manifestatie de genul „Piata Universitatii” a fost montata de deplin conspiratii Securitatii pentru a provoca
groaza strigand „Moarte comunistilor” si pentru a PROFILA „schimbul securist de maine” in genul unor Marian Munteano
sau Emilutz Constantinesco? Dar daca va asigur ca proclamatia a fost opera agentilor timisoreni carora securistii ce
servisera complotul le-au montat STATII DE AMPLIFICARE LA OPERA, in 20 decembrie, unde au fost DIRIJATI de pucistii
Stanculescu/Chitac oamenii muncii din uzine la un miting de „sustinere” a lui Ceausescu. La balconul „Operei” s-au
dedat la agitatie „revolutionara” cei mai celebri ofiteri deplin conspirati, scriitori si poeti de renume satesc si
comunal, fara sa fie deranjati de Armata controlata de pucisti, respectiv de parasutistii prezenti si combatantii (
viitori teroristi „ceausisti”) BATALIONULUI 404 de CERCETARE-DIVERSIUNE!!! Nu oblig pe nimeni sa-mi impartaseasca in
totalitate ADEVARURILE pe care le prezint, dar nici nu admit sa fie invinovatit poporul incarcerat de securisti. De
fapt, recunoasteti pe buna dreptate ca nu mai e nimic de facut. Eu cred, vreau sa cred ca, in confruntarea pe viata si pe moarte dintre ARIPILE SECURITATII, vom avea de castigat o victorie de etapa…