Europenii sunt furioși pentru înțelegerea dintre Statele Unite și UE privind schimburile economice și taxele impuse de americani.
Dar, în același timp, despre eșecul dezastruos și rușinos de la Beijing al delegației UE nevoită să părăsească intempestiv întâlnirea cu delegația Chinei, aproape nu se șoptește.
Acolo, o Ursula von der Leyen total debusolată a îndurat reproșul lui Xi care i-a cerut să revină cu propuneri serioase dacă dorește ca UE să fie considerat un partener economic serios.
Realitatea este că acesta este nivelul diplomatic la care a coborât UE sub bagheta Ursulei.
Și, dacă diplomație nu este, atunci nici relații economice echitabile nu pot fi.
Iar diplomația UE pleacă de la conceptul greșit al impunerii principiilor progresismului globalist în relațiile internaționale.
Este aceeași greșeală pe care a făcut-o Administrația Obama care, prin Hillary Clinton, a destabilizat lumea arabă în dorința utopică de a impune „democrația progresistă americană” prin așa zisa „primăvară arabă”.
Iar prin consecințe, cu ajutorul Angelei Merkel, s-a declanșat procesul de COLONIZARE arabă masivă a Europei, care a distrus însăși stabilitatea demografică, socială și economică a continentului.
În numele implementării progresismului se desființează statele naționale, se amestecă națiunile prin modificări demografice și se alterează cultura tradițională europeană prin impunerea și protejarea prioritară a culturii emigrației haotice.
Este promovată cultura welferului, a ajutoarelor sociale fără acoperire, accelerându-se astfel procesul de modificare demografică în favoarea imigrației extra comunitare care prin vitalitatea superioară, prin selecție naturală, tinde să elimine populația europeană.
Dar noii veniți, aduc cu ei o nouă mentalitate a muncii, care face ca Europa să își piardă tradiția inovației și productivității și odată cu aceasta, să piardă ritmul de dezvoltare aducându-l sub cel al Chinei sau Statelor Unite.
Iar Europa creolizată, după cum o dorește Malenchon, liderul de stânga francez, începe să se uite cu invidie dar mai ales cu îngrijorare la cele două mari puteri în care PRAGMATISMUL a învins.
Dintre acestea, Germania pare să dea în clocot.
Statele puternice își arată colții la o Ursula von Der Leyen care probabil va fi nevoită să se retragă.
De fapt, totul pleacă de la adevărata dictatură a ideologiei progresiste care a pus stăpânire pe Bruxelles și s-a întins ca o pecingine în întreg spațiul european.
În numele consolidării și impunerii acestei ideologii UTOPICE, legile economice și sociale au fost ignorate, iar economia a fost sacrificată pe altarul așa numitului „Green Deal”, al „energiei verzi”.
Ce vor face statele satelit din sistemul UE care au mizat totul pe Bruxelles?
După modul în care decurg lucrurile într-o Uniune Europeană debusolată, dar arogantă, este evident că o reformă profundă este necesară, în primul rând printr-o adevărată democratizare a întregii construcții pornind de la alegerea, nu a NUMIRII conducerii prin aranjamente oculte și apoi printr-o armonizare a relațiilor dintre statele suverane.
Poate pentru România a venit momentul să gândească pe cont propriu și să aibă curajul schimbării paradigmei „pro-europene” cu cea „pro-românească”, deci să pună accentul pe preeminența interesului național.
Desigur asta ar însemna o diplomație independentă și competentă realizată cu profesioniști recunoscuți, nu cu politicieni numiți pe bază de algoritme politice.
este scaunul Ursulei sa vedem daca va rezista…