Sub perdeaua de fum alb de la vila Lac 1

Negocierile pentru împărțirea ministerelor au fost asimilate de propagandistul cu ochi negri, mari și umezi cu conclavul de cardinali pentru desemnarea Papei. Este o mare blasfemie să asociezi ciolaniada de la vila Lac 1 cu Adunarea Cardinalilor și ritualul sacru din Capela Sixtină.
Perdeaua „fumului alb” ascunde, însă, câteva lucruri care ar trebui scoase mai la lumină.

Mai întâi, în învățământul românesc este pe cale a se produce o schimbare istorică: noua programă școlară pentru învățământul primar exclude orele de Istorie și Geografie începând cu anul școlar viitor! Sub pretextul reducerii numărului de ore de clasă, ministerul condus de ministra Pepsiglas a elaborat noile planuri-cadru din care cele două discipline s-au evaporat. Zilele trecute, un scriitor și profesor de istorie din Focșani, Florinel Agafiței, a atras atenția că, „în plină bulversare socială, anumiţi oameni scot din disciplinele şcolare denumirea milenarei ştiinţe: Istoria”, că „Istoria Românilor se topeşte în larga aglomerare a Ştiinţelor Sociale” și că „se doreşte reducerea semnificativă a zestrei cunoaşterii individuale, prin ^crearea omului nou^, axat pe anumite nişe precum informatica, domeniul bancar, sportul – în dauna artelor, literaturii, istoriei, geografiei”.
Tot „fumul alb” de la Vila Lac 1 mai ascunde tensiunea creată în lumea juridică de modul în care ÎCCJ a închis dosarul „Ferma Băneasa”. S-au dat condamnări multe și grele, câțiva sunt triști, mulți jubilează, iar alții juisează de-a dreptul…Dar sunt unele aspecte care ne interesează pe toți. De pildă, faptul că un avocat al apărării a fost condamnat pentru că și-a făcut meseria.

Avocatul Robert Roșu care, potrivit legii și profesiei, i-a apărat pe acuzați, a fost condamnat la 5 ani cu executare pentru…participarea la un grup infracțional organizat! Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul București și nu numai au reacționat vehement, considerând inacceptabilă represiunea de natură penală care i-a fost aplicată avocatului pentru consultațiile și susținerile pe care le-a făcut în calitate de reprezentant al apărării.
Pe acest subiect, o poziție dură a fost exprimată, ieri, de europarlamentarul Cristian Terheș, care susține că decizia ÎCCJ arată halul în care a ajuns statul de drept din țara noastră: „Cazul ^Ferma Băneasa^, în care au fost condamnați și jurnalistul Dan Andronic și avocatul Robert Roșu, demonstrează încă odată stalinizarea justiției și faptul că Romania nu are, în fapt, putere judecătorească. Prin precedentul creat în acest dosar, din stat de drept, Romania a devenit stat al junglei”, consideră europarlamentarul.

Susținerea lui Terheș pornește de la un detaliu esențial al procesului – și anume că Remus Truică, Paul Lambrino, avocatul Robert Roșu și ceilalți au fost condamnați pentru că, de fapt, au pus în aplicare două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile! Hotărârile respective au trecut prin trei instanțe (fond, apel și recurs), astfel că ele trebuia aplicate. DNA consideră, însă, post-factum și cu de la sine putere, că acele două hotărâri sunt nelegale!
Pentru a ajunge la sentințele dorite, procurorii DNA au dat filmul înapoi și, după 13 ani (!) de la pronunțarea respectivelor hotărâri în prima instanță, au luat declarații de la judecătorii care le-au pronunțat, în 2003 si 2005. Aceștia, probabil după „instructajul” primit la interogatoriile cu cătușele pe masă, au declarat la DNA – în 2016 și la Curtea de Apel Brașov – în 2018, că hotărârile lor au fost greșite! Bingo! A fost exact ceea ce trebuia procurorilor. Pe baza acestor declarații, DNA consideră că toți cei care au făcut demersuri pentru a pune în executare respectivele hotărâri au încălcat legea și trebuie sa meargă la pușcărie. Autoritatea de lucru judecat este aruncată la gunoi, chiar prin mărturiile celor care judecaseră!
Trebuie să recunoaștem că nici Vîșinski, maestrul autodenunțărilor în procesele staliniste, nu putea concepe un scenariu mai bun pentru a răsturna un verdict definitiv și irevocabil al instanțelor.
Anchetarea, după 13 ani, a judecătorilor care au dat o anume sentință este în stilul de lucru al lui Kovesi, care anunța public dosare penale pentru deputații care votează împotriva diverselor cereri ale procurorilor sau pentru membrii comisiilor juridice care nu votează modificările de legi dorite de Binom sau pentru salariații din Ministerul de Finanțe care nu recuperează prejudiciile stabilite de „experții” DNA sau pentru judecătorii care nu dau sentințele dorite de procurori. Chiar și un judecător de la Curtea Constituțională a fost arestat pentru că, în opoziție cu SRI și DNA, a îndrăznit să considere legile Big-Brother ca fiind neconstituționale, el fiind achitat după câțiva ani de procese, dar cu viața și cariera complet distruse, fără să răspundă cineva pentru asta.

Dosarul „Ferma Băneasa” cuprinde și o acuzație în stilul securist din anii 50: „tovarășul Robert Roșu știa (!) că hotărârile judecătorești nu sunt în regulă și, totuși, și-a apărat clienții!”. Adică avocatul Robert Roșu este considerat vinovat de ceea ce au dispus judecătorii. Și a fost condamnat pentru că a redactat niște acte pe baza unor hotărâri judecătorești care nu au fost niciodată desființate. Absurdul situației este și acela că judecătorii respectivi nu sunt puși sub acuzare pentru că, după 13 ani, în condiții dubioase, ar fi recunoscut că au dat niște hotărâri ilegale, dar condamnați sunt avocatul care a pledat în acele procese și cel care a cumpărat drepturile litigioase pentru niște terenuri a căror proprietate a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Autorul acestor „raționamente” uluitoare și pe baza cărora a dat sentințele este nimeni altul decât faimosul judecător Ionuț Matei, despre care Lumea justiției.ro scrie că este „un personaj dubios, care în perioada de exaltare a Binomului SRI-PÎCCJ, era vicepreședinte al ÎCCJ și șef al Structurii de Securitate a ÎCCJ și care a redactat multe condamnări cu motivații care revoluționau Dreptul după chipul si asemănarea sa”. Acest Matei va rămâne celebru în analele justiției precum judecătorii Tribunalului Poporului din anii 50, mai ales după aiuritoarea motivare a condamnării unui fost premier, pe care l-a aruncat în închisoare cu maximă satisfacție, refuzându-i audierea martorilor și susținând că, deși în dosar nu sunt probe directe și indirecte ale faptelor de corupție pretinse, el trebuie condamnat pentru a fi dat ca exemplu, întrucât este „simbolul corupției”.
S-a creat un precedent periculos. Judecătorii care dau soluții strâmbe și recunosc asta sunt în libertate pentru că au declarat „ce trebuie”, iar cei care fac demersuri în aplicarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile intră la pușcărie. Voci autorizate din lumea juriștilor au subliniat că această condamnare reprezintă un precedent extrem de periculos pentru statul de drept. Este de așteptat ca, pe viitor, avocații să aibă rețineri în a mai apăra acuzați în penal, de teama de a nu se trezi condamnați cot la cot cu cei pe care-i apără. Daca asemenea judecăți nu sunt înțelese, și lumea tace, nimeni nu mai poate fi sigur de libertatea lui.

Probabil că lucrurile nu vor rămâne așa. Măcar avocații, care știu meserie, nu pot tolera abuzul criminal la care le este supusă profesia prin sentința dictată de Ionuț Matei. Acesta a transmis, de fapt, breslei avertismentul că oricare dintre avocați poate ajunge după gratii, chiar dacă își servește clienții în virtutea dreptului la apărare consfințit de secole.
Se poate spune că situațiile de acest fel sunt excepții. Poate. Dar dacă ar exista doar un singur asemenea caz și acea secție SIIJ tot ar trebui să existe. Altfel, în sistemul judiciar va colcăi de tot mai mulți procurori și judecători fără de lege. Adică pentru care Art.16 din Constituție nu există.