Summit UE: renunțăm la ce este necesar și vrem ce este imposibil

La Bruxelles s-a dat startul Consiliului European de iarnă. Finanțarea efortului de război al Ucrainei este tema principală. Președintele Consiliului, portughezul Antonio Costa, și președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, spun că summitul nu se va încheia fără un plan concret în acest sens. Șefa diplomației UE, estoniana Kaja Kallas, spune că va fi unanimitate sau nimic. Toate țările UE vor trebui să fie de acord cu confiscarea sub o formă sau alta a banilor pe care banca centrală a Rusiei îi are depozitați în Belgia. Premierul Belgiei continuă sa se opună, de teama repercusiunilor legale și financiare. La susținerea lui din partea Ungariei s-au adăugat și alte state. Liderii lor spun ca vor sprijini planul doar dacă este acceptat de Belgia.

Al n-lea cel mai important summit

Mai toate declarațiile de dinaintea summitului s-au învârtit în jurul acestui subiect. Premierul Letoniei a avertizat că nu exista un plan B. Premierul Belgiei spune că tocmai opoziția sa față de confiscarea activelor ruse a dus la un plan B. Se vorbește mai puțin despre el, pentru că este vorba despre îndatorarea comună a țărilor UE, adică îndatorarea cetățenilor. Cancelarul Germaniei spune că UE va găsi o soluție, însa Germania este mereu reticenta când vine vorba despre îndatorarea comună – a acceptat-o doar pentru fondul New Generation EU, din care este finanțat PNRR. Premierul Suediei spune că este cel mai important summit UE de la începutul războiului din Ucraina. Multe summituri, începând din 2022, au fost caracterizate astfel.

Președintele Zelenski participă în persoană la acest ”cel mai important summit UE”. A fost primul care a luat cuvântul, înainte de dezbaterea privind folosirea activelor ruse în contul unor ipotetice reparații de război pe care Moscova ar urma să le plătească Ucrainei. Ucraina nu este țară membră UE. Negocierile pentru aderare au început formal în urmă cu doar un an și jumătate.

Ordinea temelor din agenda Consiliului European este: Ucraina (finanțarea și situația de Securitate), Orientul Mijlociu, următorul buget al UE pe șapte ani (2028-2034), Extinderea UE, migrația, situația geo-economică și competitivitatea UE.

Criza costului vieții în UE, cel mai important agent electoral

Pe 18 decembrie, în ziua summitului UE, Politico a publicat rezultatele unui sondaj internațional despre criza costului vietii. „Frustrarea alegătorilor față de presiunea financiară persistentă rămâne o forță puternică. În cinci economii majore, sondajul a constatat că presiunile continue legate de costul vieții continuă să se resimtă în plan politic”, scrie Politico.

În Germania, 78% dintre respondenți spun că problema costului vieții este mai gravă decât în urmă cu un an. În Germania, au avut loc alegeri anticipate la începutul acestui an (primele anticipate după 20 de ani), pornind tocmai de la reducerea cheltuielilor sociale și creșterea celor militare. În Franța, 45% din respondenți spun că țara merge din rău în mai rău. Franța este într-o profundă criză politică începând din vara anului 2024. În Franța și Germania, peste 50% dintre respondenți spun că problemele economice din următorii cinci ani vor mai grave sau cel puțin la fel de grave ca și acum. Tot o majoritate consideră că guvernele pot face mai mult pentru a rezolva aceste probleme.

Cu toate acestea, temele economice nu sunt prioritățile Consiliului European: competitivitatea UE ocupa ultimul loc în agenda. Iar acordul de liber schimb UE-Mercosur, o temă arzătoare în țările UE cu sector agricol important, nici nu este trecut pe agenda. Prăbușirea sectorului auto din Europa parcă nu ar exista.

În țările vest-europene, costul vieții este principalul factor care modelează comportamentul electoral. Pe locul doi este migrația, urmată de războiul din Ucraina și amenințarea Rusiei. În țările estice din UE, costul vieții rămâne factorul principal, urmat de amenințarea rusă și migrație. Situația economică pare să fie factorul principal care alimentează ascensiunea populismului în UE. Însă temele economice sunt pe ultimul loc la summitul European. Populismul este pus pe seama războiului hibrid al Rusiei.

Criza UE este în Ucraina sau chiar acasă?

Scopul politicilor de austeritate este crearea spațiului de manevră fiscal în momente de criză, nu împingerea mai departe a unei crize mocnite. Un asemenea spațiu fiscal de manevră ar fi permis UE să finanțeze Ucraina fără a apela la varianta riscantă a încălcării unei cutume în dreptul internațional prin confiscarea activelor Rusiei. UE însăși are la dispoziție câteva ”active” importante. Se numesc piața unică, uniunea vamală, moneda unică, scrie Eurointelligence. Ele nu pot câștiga războaie, însă le pot finanța la nevoie. S-au dezvoltat începând din anii 1980, dar tot atunci și-au atins si apogeul. Toate stagnează de cel puțin două decenii.

Mai grav, Financial Times se întreabă astfel, într-un articol de la începutul lunii ”celui mai important summit UE”: ”Cine a ucis visul pieței unice europene?”. Barierele interne din UE fac ca serviciile să fie cu 100% mai scumpe. Iar serviciile înseamnă peste 70% PIB-ul combinat al statelor UE. Bunurile sunt cu 65% mai scumpe din cauza acestor bariere. FMI arată că dispariția barierelor ar crește producția per angajat cu cel puțin 20%. TVA-ul diferit complică uriaș afacerile. La fel și standardele diferite din fiecare tara UE, politicile fiscale, etc. În 25 de ani, doar un singur brutar francez a fost recunoscut în Germania sca „meister” și i s-a permis să facă afaceri în domeniu. Sunt date prezentate chiar de Banca Centrală Europeană.

Europa își pune singură piedică

Peste aceste bariere s-au așezat straturi grele de regulamente care îngreunează creșterea economică și a productivității: idealistul și draconicul Pact Verde European (tot mai mult îndulcit în ultimele luni), legislații care împiedică dezvoltarea industriei digitale în UE (un pariu deja pierdut, cu startul ratat în competiția cu SUA și China), abandonarea creării unei uniuni bancare. UE a legat capacele de sticlele de plastic, dar asta nu rezolvă criza costului vieții și nici războiul din Ucraina.

Fostul comisar european si premier italian Mario Monti spune că raportul său din 2010 despre restartarea pieței unice a primit ”răspunsuri ipocrite”. Companiile susțin declarativ crearea unei piețe cu adevărat unice, însă apoi fac lobby pe lângă guvernele naționale pentru a le proteja în fata concurenței din celelalte state UE. Băncile fac același lucru. Germania, cu un sector al serviciilor mai puțin competitiv față de alte state dezvoltate, se ferește de mai multa integrare a pieței unice, scrie Financial Times.

Securitatea UE se menține cu bani, nu cu acronime

Acum, această piață unică șchioapă vrea să devina un soi de portavion care să apere Europa și Ucraina de amenințarea Rusiei. Statele UE și-au sporit masiv investițiile militare cu bani pe care nu-i au, prin împrumuturi. UE transmite că exista o politică de achiziții în comun, pentru a reduce costurile. În realitate, nu există nici achiziții și nici producție de arme în comun. Există doar multe acronime: EDF (European Defence Fund), cu 8 miliarde de euro, pentru cercetare și prototipuri; ASAP (Act in Support of Ammunition Production), cu 500 de milioane de euro; EDIRPA (European Defence Industry Reinforcement through Common Procurement Act), 310 milioane de euro; SAFE Security Action for Europe), cu 150 de miliarde de euro din împrumuturi și ceva mai mult succes. Toate sunt ca o picătură într-un ocean, dacă este să le comparăm cu costurile războiului din Ucraina.

Producția de arme în comun suferă de aceeași boală. Franța, Germania și Spania au proiectul dezvoltării unui avion de lupta de generația a șasea. Ultimele știri Reuters, din luna decembrie, despre acest proiect sună așa: ”Avionul de luptă FCAS este ”puțin probabil”, după discuțiile dintre minșitri” sau ”Niciun acord încă privind avionul european”.

Fără achiziții cu adevărat în comun și cu loialități care se bat cap în cap (față de industria europeană și unele guverne europene sau față de administrația SUA), achizițiile militare europene riscă să ducă la o și mai mare dependență de America și de piețele financiare dominate de America. Iar lipsa unui plan european realist pentru încetarea războiului din Ucraina, riscul este aceeași adâncire a subordonării față de America.

UE, un proiect social care se crede portavion

Și astfel liderii Europei au ajuns la Bruxelles, pe 18 decembrie, spunând că nu există un plan B pentru finanțarea Ucrainei. Premierul Finlandei a declarat recent că economia țării sale este aproape de o criză și are nevoie de fiecare euro. Premierul Cehiei, Andrej Babis, spune și el că țara sa are nevoie acasă de fiecare coroană.

Dezbaterile și analizele de politică externă sunt mult mai facile și la modă, față de căutarea unor soluții economice. În ultimii ani, avem de-a face cu o inflație a studiilor despre război (convențional, hibrid, cognitiv) ale think-tankurilor europene. La fel și cu dezbaterile eurocraților și liderilor politici naționali. Dar totul este despre a construi în aer, pentru că lipsesc banii.

Revenirea la fundamentele UE ar putea rezolva parțial problema, pentru că UE a fost un proiect despre bani, protecție socială și prosperitate, nu despre studii și pregătire de război. Președinta von der Leyen participă la summiturile NATO și îl invită frecvent la summiturile UE pe președintele Zelenski. Vrea să țină America implicată într-un război pe care America nu-l mai dorește.

Dar Comisia a fost creată mai degrabă pentru a invita laureați ai Nobelului pentru Economie care să arate cum o organizație transnațională și înalta tehnologie pot aduce prosperitate (pentru asta s-a primit Nobelul în acest an). UE renunță câte puțin la ceea ce este necesar, urmărind ceea ce este aproape imposibil.