Cea de a 28-a ediţie a Târgului de Anticariat de la Maastricht, ce s-a închis recent, a reunit 274 de expozanţi internaţionali, din 21 de ţări din întreaga lume, care au adus, fiecare, excelenţa din domeniul lor. Să mai amintim faptul că numai în prima zi au fost peste 13.000 de vizitatori. Târgul de Artă de la Maastricht (TEFAF), cu peste 35.000 de opere de înaltă calitate, reprezintă întâlnirea cea mai glamour din lume.
Jean-Baptiste Greuze, Psyche
Maastricht se dovedeşte unul din locurile cele mai adaptate pentru a promova excelenţa pieţei de artă. Picturi, obiecte de artă de valoare muzeală, păstrate cu rigoare şi competenţă. Au fost prezenţi mari specialişti în pictura veche, ce au sosit de la Amsterdam, Bruxelles, Paris, Londra, München, Roma şi Milano, fie şi numai pentru a viziona un tablou, aducându-şi cu ei ochelari în 3D şi lupă, analizând fiecare lucrare în parte. Numeroase instrumente indispensabile pentru a identifica o semnătură sau a observa restaurările, întrucât lucrările restaurate nu mai au acelaşi preţ. Mulţi au adus cu ei şi aşa-zisa ”lumină neagră”, invizibilă pentru ochiul omenesc, care emite raze ultraviolete, iar rezultatele sunt evidente.
Jean-Simon Fournier, Scrisoarea
Colecţionarilor nu le-a ajuns o săptămână pentru a parcurge cu calm cele 274 de standuri, unde au fost prezenţi anticari provenţi din Argentina, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Germania, Japonia, Marea Britanie, Italia, Coreea, Monaco, Olanda, Portugalia, Spania, Elveţia, Suedia, Statele Unite, Ungaria, Uruguay.
Liotard, Portretele miniatură ale Prinţilor Charles şi Henry Stuart
Celebrul Leu al lui Fragonard
Pulsul pieţii vechi, după licitaţiile Old Masters de la New York de la sfârşitul lui ianuarie, indică o foarte discretă creştere. Preţurile au fost ceva mai mari pentru operele pe carton: un Desen în negru şi roşu, semnat Rubens, a fost adjudecat pentru 1,9 milioane de dolari, la Christie’s. În topul picturilor cele mai scumpe se semnalează mai ales Vedutele din secolul al XVII-lea, cum ar fi Interiorul Pantheonului din Roma de Giovanni Paolo Panini, ce a fost achiziţionat pentru 5,3 milioane de dolari, la Sotheby’s, urmat de Catedrala din Salisbury a englezului John Constable pentru 5,2 milioane de dolari. Bune performanţe şi pentru peisajele olandeze din secolul al XVII-lea, ca Patinatori pe râul Lek îngheţat, de Salomon Van Ruysdael, pentru care s-a obţinut suma de 1,4 milioane de dolari, la Christie’s.
Cristoforo Caselli, Madona cu Pruncul şi peisaj din Chioggia
Valoroasă şi de această dată pictura italiană a Renaşterii, cu Portret al unui tânăr cu carte în mână de Agnolo Bronzino, vândut, tot la Christie’s, pentru 9,1 milioane de dolari, un adevărat record pentru artist. Schimburile au fost vii şi în ceea ce priveşte sculptura. Un grup în marmură, Bacante,al francezului Clodion (1738-1814) a obţinut suma-record de 2,9 milioane de dolari, la Sotheby’s. La fel de apreciate şi bronzurile Renaşterii, printre care o figură reprezentându-l pe Hercule a olandezului Willem Danielsz Van Tetrode, adjdecat cu suma record de 2 milioane de dolari, la Christie’s.
Hercule şi leul din Nemeea, la Standul Galeriei Carlo Orsi
Sculptura secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea a excelat la standul Alessandrei di Castro din Roma, în timp ce pictura secolelor XVI-XIX, la standul lui Alessandro Cesati din Milano. Între veterani s-au aflat şi Francesca Antonacci şi Damiano Lapiccirella, cu artă neoclasică şi opere pe carton. În standul 716 s-au semnalat importante desene din secolele XVI-XIX, printre care lucrări de Gian Domenico Tiepolo, provenind dintr-o prestigioasă colecţie privată, lucrări expuse nu de mult la Muzeele Capitolini din Roma. La standul lui Carlo Orfi din Milano s-au putut admira splendidele Vedute veneţiene, cât şi un Relief în marmură de Giovan Battista Maestri, numit Volpino. Între propunerile acestuia a strălucit şi Hercule şi Leul din Nemeea, din teracota, al artistului lombard Marco Antonio Prestinari (1570-1621).
Frans Pourbus, Portretul unui necunoscut
Pierre Rosenberg, preşedintele-director al Luvrului între 1994 şi 2001, specifica faptul că în timp ce Franţa a pierdut un număr important de opere ale impresioniştilor, care au plecat spre Statele Unite, arta franceză modernă este acum mai iubită şi mai apreciată decât oricând în întreaga lume.
Jean Faure, Colosseum
Christian Boettcher, Pe terasă
Pe lângă operele marilor artişti din New York şi Londra, colecţionarii au putut vedea lucrări de Fontana şi Marino Marini, amestecate cu cele ale vechilor maeştri şi ale maeştrilor artei moderne. S-a putut admira un extraordinar Triptic din goticul târziu, al lui Vivarini, aflat între două opere de Richter, un rar Salomon Corrodi, cu Cupola de pe stânca de la Ierusalim, cumpărat la Roma în 1892 de către împăratul Wilhelm al II-lea direct de la artist, ce a stat alături de un frumos Canal Grande al lui Michiele Marieschi. De la Antonacci la Piccerella, puteau fi văzute desenele lui Le Brun şi Tiepolo alături de un Peisaj al suedezului Fjaestad, marele talent nordic, situat între romantism şi modernism, şi un inedit tablou Nocturnă pe Canal Grande de Carlo Grubacs, cu inegalabilele sărbători lagunare.
Domenico Del Mazziere, Lucrezia îşi anunţă sinuciderea
Două magnifice piese de Vanvitelli, semnate şi datate 1719, se puteau zări în standul Lampronti, iar Altomani&Sons prezenta o cunoscută Fecioară cu Pruncul de Cristoforo Caselli (1460-1521), având în spate o rară vedută a Lagunei din Chioggia. La standul lui Paolo Antonacci, impresionau două Vedute de la Capri ale romanticului german K.Diefenbach şi o Fontana di Trevi la apus semnată de O.Achenbach, precum şi un splendid Apus de pe Pincio din Roma, al lui Ippolito Caffi.
Guillaume Evrard, San Sebastiano
La standul lui Benappi, puteau fi văzute o Maddalena de G. F. Romanelli, din secolul al XVII-lea, şi un rafinat Basorelief în marmură de P.P.Olivieri.
Buccellati a încântat ca întotdeauna pasionaţii de bijuterii cu o extremă perfecţiune stilistică şi tehnică a tradiţiei orfevreriei.
Guido Reni, Peisaj cu serbare populară
Marino Marini şi Jean-Dubuffet la Galeria Landau
La Cardi Gallery, se respira arta italiană a momentului, de la Fontana la Pistoletto, trecând prin Bonalumi, Castellani, Manzoni, Melotti, Scheggi şi alţi exponenţi ai Arte Povera, Anselmo, Boetti, Calzolari, Kounellis, Merz, Paolini şi Penone.
Pentru bucuria celor iniţiaţi în cultura clasică să semnalăm standurile lui Alberto şi Alessandra di Castro, bogate în splendide obiecte în marmură, teracota şi pietre dure, care au sedus colecţionarii. Rafinate rarităţi, precum o Masă realizată din pietre dure, semnată Alberto Di Castro şi o Vedută a Colosseumului de J.Fauré (1835), dar şi senzuala Cleopatra de Leonardo Grazia. Sfântul Ioan Evanghelistul al lui Guido Reni a fost expus la Galeria Giacometti.
Colier cu perle, diamante şi safire de Andrea Buccellati
Ca întotdeauna, la Galeria Tornabuoni s-a remarcat bogăţia ofertei, de la Fontana Boetti, Marino Marini la Arnaldo Pomodoro şi Damien Hirst, nelipsind nici cunoscuţii Hartung şi Fautrier.
Între picturile memorabile să le semnalăm pe cele semnate Hubert Robert, reprezentat cu patru pânze de circa 1 milion de euro, câteva lucrări de Kies van Dongen, Peisaj la Cagnes de Chaim Soutine, Peisajul primăvaratic de Sisley, o frumoasă Sena la Vétheuil de Monet, expusă pentru 6,8 milioane de euro.
Vase din ceramică pentru farmacii de Domenengo da Venezia
De neuitat, lucrările lui Chagall aduse de Hammer Galleries, câţiva Magritte la Galeria Keitelman, Bărbat la fântână al orientalistului Rudolf Swoboda (la Galeria Kilgore), şi Casa lui Rousseau de Millet la Dickinson, propusă la 660.000 de euro.
De asemenea, să nu uităm câteva lucrări, cum ar fi cele semnate de Luca Giordano, sau Pantheonul de G. Panini, Veneţia de Marieschi şi câteva piese de Guardi. Dintre artiştii francezi s-au distins şi alte lucrări ale lui Millet şi J. Vernet.
Rob Nick Carter
Extraordinare, un Claude Monet la Richard Green, propus pentru 6,8 milioane de euro, cât şi o Primăvară în Alpi de Segantini pentru 35 de milioane de euro. Desigur, cifre ameţitoare, dar să nu uităm că simbolul TEFAF-ului este vulturul.
La categoria Vechilor Maeştri olandezi şi flamanzi au putut fi apreciate lucrări de Brueghel, Claesz, Hoefnagel,Teniers, Van Lindt, Van de Velde, Van Kessel, Van Ruisdael… dar şi Dürer şi Rembrandt.
Vasele Phoenix din Familia verde
Dintre artiştii rar apăruţi pe piaţă îi semnalăm pe William Blake, Joshua Reynolds, John Gibson, Agostino Tassi, Girolamo da Santacroce şi Andrea Soldi, Matthias Stomer, Maurice Utrillo, cu sume cu multe zerouri, în euro.
În secţiunea de artă modernă, mereu bogată şi seducătoare datorită operelor frumoase ale expresioniştior germani şi nordici: George Grosz şi Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Max Pechstein, Emil Nolde, A. Gleizes, Hans Hartung, Vasarely. Nu a lipsit nici un rar Pietro Annigoni din 1947, portretist şi freschist italian, cunoscut după ce a pictat-o pe Regina Elisabeta a II-a în 1956, lucrare vândută imediat. Frumoase şi sculpturile lui Marino Marini, Marcel Duchamp, Picasso şi Henri Moore, dar şi o splendidă operă din lemn de Osborne Manuel.
E.W. Godwin, Scaunul-vultur
Din păcate, foarte slabă prezenţa designului, unde s-au distins câteva piese în stilul Shaker, un pian al ebenistului David Roetgen, de la 1785, şi un excepţional Corset din diamante, realizat de George Fouquet după un desen de Alphonse Mucha.
S-au vândut în primele 10 minute Cucerirea Tir-ului de Guardi şi chiar de la vernisaj, 18 antichităţi de la Galeria Alessandrei di Castro. Acelaşi destin l-au avut şi alte lucrări moderne şi contemporane, semnate de pictori olandezi şi flamanzi, de la Van Kessel la Claesz. Cumpărată imediat a fost şi lucrarea reprezentând o Vedută a capitalei olandeze, realizată de Corot, ce a aparţinut Muzeului din Amsterdam.
Antonio Balestra, Junona şi Argus
Sunt mai multe feluri de a vizita Târgul de la Maastricht, care nu se exclud unele pe altele. Primul este de a vedea acest salon ca pe un mare Muzeu de Artă. Un altul, pentru cine are mijloacele financiare, constă în a căuta piese excepţionale care să le completeze colecţiile, iar altul, în ceea ce îi priveşte în special pe conservatorii de muzee, înseamnă aproape acelaşi lucru din punctul de vedere al instituţiei lor, întrebându-se în fiecare clipă cum ar putea acoperi preţul cerut de negustorul de artă chiar după o eventuală negociere. Unii parcurg Târgul cu gândul de a cumpăra obiecte pe care ar putea să le revândă mai târziu cu un preţ mai mare. Jurnaliştii se gândesc la obiectele cele mai rare sau cele mai scumpe care le permit să spună o poveste. Alţii se întreabă cum de nu există posibilitatea ca muzeele să achiziţioneze aceste piese, ştiind că, din păcate, de cele mai multe ori acest lucru nu are nicio şansă de concretizare.
Giovanni Domenico Tiepolo, Sfântul Augustin
Unele dintre piesele din acest an au fost vândute relativ recent în Franţa. De exemplu, la standul Éric Coatalem, Leul lui Fragonard, una dintre operele cele mai uimitorare din Târg, ar fi putut fi cumpărat de Luvru la un preţ rezonabil, dar… a fost pierdut. Şi nu este singurul. Samson şi Dalila, de Bernardino Mei, a fost scos la licitaţie la Versailles în 14 aprilie 2013, iar acum a fost oferit de Galeria Sarti.
Serviciu de ceai din argint, de Gerrit Brandt
Extraordinara Fecioară cu Pruncul şi Sfântul Ioan copi, a trecut pe la Drouot în aprilie 2014. Atunci nu i se cunoştea cumpărătorul. Acum se ştie că este Jean-Luc Baroni, care a reuşit să-i retraseze istoria. Este realizat într-o tehnică rară, pe un suport din stuf. Cunoscători importanţi au declarat că încă nu văzuseră în cariera lor o astfel de operă. Lista regretelor ar putea continua, spre exemplu, cu o extraordinară scenă de Louis-Philippe Crépin, vândută la Sotheby’s din Paris în 25 iunie 2014, împreună cu un posibil pandant.
Patrick van Maris
Dar, desigur, Maastricht nu înseamnă numai regrete. Este o lungă listă care a atras atenţia. Galeriştii au prezentat opere uimitoare, în afara obişnuitului. Au putut fi văzute două Desene în peniţă de Victor Hugo, realizate pe lemn de brad, care serveau la prelungirea mesei, vândute şi ele la Christie’s în 2012. O uluitoare pictură pe sticlă de Pierre-Henri de Valenciennes făcea parte probabil dintr-un sistem optic a cărui funcţionare nu este cunoscută, în care lumina, venind din spate, anima peisajul.
Arta contemporană la TEFAF
Ar mai fi de semnalat două Naturi moarte spectaculoase, ce au fost şi ele vândute recent la Paris, ca aparţinând Şcolii Franceze, către 1670, şi care sunt acum atribuite lui Pierre Dupuis.
