Ticăloasă lege…

Legea combaterii riscurilor epidemiologice a desfiinţat noţiunea de asimptomatic. Potrivit legii, nu mai există, în jurul nostru, decât bolnavi şi sănătoşi, iar cei bolnavi nu mai pot fi fără simptome: unii au simptome uşoare, alţii, mai grele.

În felul acesta, judecătorul care va trebui să decidă asupra internărilor forţate nu va avea în faţă documente despre persoane fără simptome, ci dovezi ale unei simptomatologii uşoare.

Chiar şi aşa, judecătorul nu va găsi în legislaţia noastră ori în cea a UE temei pentru internarea forţată decât în domeniul bolilor psihice şi, dacă ar fi cinstit, ar fi obligat să dispună izolarea la domiciliu a celor cu astfel de simptomatologie.

Legea a fost votată cu această ticăloasă carenţă de constituţionalitate. Are să pice cu brio la controlul CCR şi din nou anumiţi politruci vor avea prilejul să declare că judecătorii de la Curte sunt, pur şi simplu, agenţi ai COVID-19 şi duşmani ai poporului.

De ce parlamentarii au urmat această cale a ticăloşiei suprapartinice? E clar că şefii lor au un pact să nu atace legea prin controlul ei constituţional. Orban a şi scăpat porumbelul din pălărie şi a declarat că nu va exista un asemenea control.

Totul va atârna de celeritatea şi de onestitatea judecătorilor de scaun. Care n-ar fi trebuit să ajungă niciodată arbitri ai sănătăţii publice. Au ajuns doar pentru că noi am inventat internarea spitalicească fără consimţământul internaţilor. Pe de altă parte, este perfect inaplicabil paragraful de lege cu privire la limita de maximum 48 de ore a internărilor forţate. Başca faptul că, după 48 de ore, orice internat forţat poate părăsi spitalul fără riscuri contravenţionale ori penale. Culmea discriminării: un bolnav sever poate refuza tratamentul, dar un bolnav cu simptome uşoare nu poate refuza internarea!!!

Şi atunci? Ce s-a câştigat cu această lege ticăloasă? Un singur lucru: românii se vor teme în continuare, cu temei legal acum, să ceară să fie testaţi, iar sistemul nostru sanitar nu va fi copleşit de un val de astfel de cereri, pe care nu le-ar putea onora, pentru că nu are destule resurse umane calificate pentru testări.

Toată nebunia românească (unică pe glob) a internărilor forţate ale asimptomaticilor (rebotezaţi, acum, bolnavi cu simptome uşoare) stă pe disperarea guvernanţilor că s-ar putea forma cozi interminabile la centrele de testare, iar televiziunile ar arăta acele cozi prin comparaţie cu cele de la centrele de votare din diaspora.

Paranoia politică a luat, la noi, această formă călcătoare de drepturi fundamentale. Cu încărcături istoric-ridicole: iată că am pus judecătorii de scaun să facă şi servicii de control medical, iar pe medici îi punem să facă acţiuni de arest preventiv. DNA începe să devină o amintire frumoasă.

Da, s-a mai câştigat ceva cu această ticăloasă lege: o încetinire cu 10 la sută a răspândirii virusului. Dacă asimptomaticii ar fi stat doar izolaţi, nu arestaţi, încetinirea ar fi fost de doar 9 la sută, din cauza procentului celor care n-au respectat izolarea.