După ce a pus cu botul pe labe CNSAS şi ANI (fiecare băgător de seamă public făcând ce-l taie capul cu ele, înţelegând ce vrea), acum scoate pe piaţă Legea lustraţiei – care va provoca noi scandaluri, noi interpretări ale „modelului” în societate, cu trecutul maculat, în care vor cădea victime fraierii căzuţi în dizgraţia actualului regim. Stăm cu ochii pe trecut ca pe valiza cu bani. Scoţi banul (pupi papucii regimului Băsescu), trecutul comunist compromis se repară sau e ascuns, nu e arătat cu degetul.
Asist în zilele din urmă la o adevărată monstruozitate de presă. Nu degeaba de la acest ziar, „Cotidianul”, Cornel Nistorescu striga să fie scoşi afară din presă ofiţerii acoperiţi! Ofiţeri diversionişti, plătiţi de serviciile secrete să distrugă ideea de opoziţie critică şi să distragă atenţia de la adevăratele probleme ale României, de la incompetenţa criminală a guvernanţilor şi de la reaua-credinţă a Preşedinţiei ţării (care vrea să conducă nu numai Guvernul, ci, mai nou, şi Parlamentul, să-l transforme în Mare Adunare Naţională), cu orice preţ. Ziarul familiei Păunescu (ştiţi, cea care a devalizat Bancorex, între altele) l-a executat acum pe marele ţărănist Adrian Marino, după moarte!
„Cotidianul” a fost ziarul ţărănistului Ion Raţiu până a fost acaparat de „oamenii lui Băsescu”, la care şi-au găsit cuibul şi asemenea ofiţeri acoperiţi. Adică ziarul a fost cumpărat chiar de oamenii celui care a scos PNŢCD de pe eşichierul politic, Traian Băsescu! Azi, oamenii lui Băsescu dau o nouă lovitură, intransigentului Adrian Marino – care a făcut puşcărie politică din 1949 până în 1957, deoarece a răspândit manifeste ţărăniste anticomuniste, după care a fost deportat opt ani în Bărăgan (practic, tot în puşcărie a stat) şi abia în 1969 a fost reabilitat juridic. După Revoluţie, natural, Adrian Marino a preluat steagul ţărănist…
În martie anul acesta a apărut o carte de memorii a lui Adrian Marino, la cinci ani de la moartea sa (intitulată „Viaţa unui om singur”), care a stupefiat elita aflată la putere, acuzată că e constituită într-un sistem mafiot, ticăloşit (începând cu „mafia Liiceanu-Pleşu”). După ce cartea lui de memorii neiertătoare, dar extrem de sincere a luat prin surprindere elita prosternată lui Băsescu, elită făcută praf (dovedită a fi profund imorală), au urmat represaliile – a fost pusă la cale, în zilele din urmă, o făcătură condamnabilă, pentru care „Evenimentul zilei” şi autoarea acestui linşaj mediatic ar trebui daţi în judecată, plus CNSAS, ce le-a pus la dispoziţie documente înainte de a se pronunţa public (şi înainte de a da instanţa un verdict de colaborare cu Securitatea).
Adrian Marino şi-a petrecut toată tinereţea în puşcărie politică (15 ani), nimeni nu-i ridică statuie că a fost un opozant comunist – că de aceea a făcut puşcărie politică, nu? Tot opozanţi politici au fost şi scriitorii sau filozofii care au făcut puşcărie politică în regimul comunist, de la Doinaş, Negoiţescu, Paleologu la Noica – şi nici lor nu li s-a ridicat statuie, din contră, au fost puşi la zid că au semnat declaraţii la Securitate. E o manipulare odioasă a sistemului ticăloşit, să nu fie ridicaţi pe soclu cei care au făcut puşcărie politică pentru că s-au opus comunismului, ci să fie înjuraţi deoarece au semnat la eliberare angajamentul (obligatoriu pentru cei eliberaţi din puşcăria politică) de a colabora cu „organele statului”.
Acum e executat public (după moarte!) ţărănistul Adrian Marino de clica lui Băsescu, de o elită exclusivistă şi intolerantă (făcută praf de Adrian Marino), care acum se răzbună lamentabil. CNSAS şi Mircea Dinescu (înjurat şi el de Marino) se comportă ca un organism politic de joasă speţă, care plăteşte poliţe, iar „Evenimentul zilei” îi face jocul… E mai importantă turnătoria celui care a făcut puşcărie politică, în condiţii infernale (turnătorie care n-a făcut rău nimănui, era literatură), sau faptul că Marino şi toţi ceilalţi s-au opus regimului comunist, motiv pentru care au făcut puşcărie politică? Şi cum e posibil să fie acuzat puşcăriaşul politic anticomunist Marino de turnătorie de către o ziaristă de doi bani înainte de a se pronunţa CNSAS şi tribunalul?
De ce nu se autosesizează procuratura, că a fost încălcată brutal legea scoţându-se de la CNSAS documente compromiţătoare? Pentru mine contează că toţi cei care au făcut puşcărie politică au fost opozanţi sau disidenţi ai regimului comunist şi trebuie să li se recunoască public eroismul – faptul că după eliberare au turnat e subînţeles, aşa era sistemul ticăloşit construit, şi, câtă vreme n-au făcut nici un rău nimănui cu declaraţiile lor, n-avem ce discuta.
Toată mizeria deconspirării în cazul puşcăriaşilor politici e o diversiune comandată de regimul aflat la putere, care e prizonier al sistemului ticăloşit. E totalmente dezonorant pentru mass-media să participe la acest festin al canaliilor din elita prosternată lui Băsescu, care azi pun la zid puşcăriaşii politici anticomunişti, canalii care n-au avut curajul să se opună dictaturii, ci au fost profitori ai regimului comunist, care n-au făcut puşcărie politică pentru opiniile lor, fiind nişte laşi oportunişti, dar azi îşi permit să dea lecţii de morală publică! Avem o elită compromisă nu numai de trecut, ci şi de prezent, iată: se manifestă în acelaşi mod nedemn, ticălos.
