În loc de o majorare a tva și a accizei pentru toți, cu consecința reducerii consumului și cu rezultanta colapsului bugetului, mai bine ar fi eliminate și tva și acciza pentru toate produsele și serviciile de strictă necesitate: mâncare, apă, utilități, medicamente. S-ar reduce, astfel, sărăcia și efortul bugetar necesar plasei de siguranță socială.
Decât să plece urechea la “experții” FMI și să tremure de frica SRI, fiscul ar face bine să pună mâna și să controleze și să închidă robinetul cu care marii evazioniști fură tva și accize, iar corporațiile fac optimizare fiscală (tot un furt, dar mai sofisticat). Efortul logistic și de personal ar fi mult mai mic.
Decât să majoreze impozitul pe venit, profit și dividende, cu consecința exploziei evaziunii fiscale și a fugii investitorilor străini de România, mai bine statul ar impozita cu 10% acționarul sau asociatul, indiferent câte societăți și grupuri piramidale de companii ar deține, singur sau în asociere cu alții, pe principiul “beneficiatului real” al companiilor sau al ONG – urilor. Se numește transparență fiscală. E un unic impozit pe care 99% dintre cei care beneficiază de ea (unele profesii liberale) îl plătesc voluntar. Interesant e că sistemul e utilizat peste tot în UE, în domeniul IMM – urilor și al profesiilor liberale.
În acest fel, nu ar mai fi evaziune fiscală decât la marii infractori și optimizare fiscală la marile companii. Aici s-ar putea aplica prezumția că operațiunile de optimizare fiscală sunt cazuri de concurență ilicită, sancționabilă cu amendă de 10% din cifra de afaceri. Nu ar mai fi nevoie de SRI să vină și să toarne la autorități cazuri selective de evaziune, cu omiterea celor importante și sus-puse politic.
Problemele țării nu sunt problemele lor decât în măsura în care le îngreunează fluxul de parandărăt așa că dările la nivelul țâței corporate ies din start din calcul.
în conturi deci o eventuală