Totalitarism și tâlhărie digitală (I)

1. În sistemul Codului civil, posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile valorează proprietate – cel ce, cu bună-credință, încheie act translativ de proprietate cu o persoană care nu are calitatea de proprietar, devine proprietarul bunului (art. 937 alin.1 Cciv). Mai mult decât atât, cel ce se află în posesia unui bun mobil este prezumat a fi proprietarul bunului (art. 935). În plus, persoana care nu deține un act translativ de proprietate încheiat cu un ne-proprietar, precum și hoțul, găsitorul bunului sau cumpărătorul bunului furat sau găsit, pot dobândi proprietatea asupra bunului prin posesie îndelungată, de minim 10 ani (art.939).

Așadar, pentru ca o persoană să devină proprietar al unui bun mobil prin simpla posesie, este necesară întrunirea mai multor condiții, cum ar fi:

(i) bunul mobil este susceptibil de posesie;

(ii) bunul mobil se află în posesia efectivă a unei persoane care a dobândit bunul de la un ne-proprietar;

(iii) posesorul bunului mobil este de bună-credință.

Datele cu caracter personal stocate digital, precum și surplusul comportamental, sunt bunuri mobile dematerializate, de unde concluzia că nu sunt susceptibile de posesia la care se referă art. 935-936 și art. 937 alin.1 Cciv.

Potrivit art. 252 Cciv, persoana are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane. Printre altele, persoana are dreptul la ocrotirea demnității sale, la intimitatea vieții sale private și la libertatea sa de conștiință. Principiul, evocat în termeni similari și de art. 58 alin.1 Cciv, este întărit de dispoziția din art. 58 alin.2 Cciv, potrivit căreia asemenea drepturi nu sunt transmisibile, precum și de art. 66 Cciv, din care rezultă că actele juridice care ar conferi valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută. Datele cu caracter personal și surplusul comportamental sunt fracțiuni ale personalității omului, ținând de componenta spirituală, sufletească, a omului, precum și de intimitate, de viața privată și de demnitate. Individul concret este proprietar ale acestor drepturi netransmisibile, iar nu un „ne-proprietar”. Ca atare, este greu de acceptat că o persoană poate fi deposedată legal de aceste elemente intrinseci ale identității sale. De altfel, între colectorul de date cu caracter personale și proprietarul acestora nici nu există act translativ de proprietate, întrucât omul obișnuit este în afara oricărei încunoștiințări sau informări asupra faptului că, atunci când utilizează instrumentele digitale/informatice, internetul, platformele de tranzacționare, rețelele de socializare, publicațiile, librăriile sau bibliotecile online etc., „contractează” cu privire la datele sale cu caracter personal și la surplusul său comportamental. De aceea, nu se poate vorbi de un consimțământ, nici măcar în varianta „acceptării fără rezerve a unei oferte de a contracta”, la care se referă art. 1182 alin.1 Cciv, ci de o error in corpore, destructivă de consimțământ. Și, în fine, colectorul datelor cu caracter personal și al surplusului comportamental nici nu este un posesor de rea-credință, așa cum rezultă din paragraful următor.

Cu toate acestea, datele cu caracter personal sunt permanent colectate, procesate și transformate în baze de date, care presupun nu numai depozitarea brută, ci și sortarea, „ambalarea”, „etichetarea” și supravegherea circulației juridice. Aceste baze de date, astfel organizate, iar nu datele cu caracter personal în sine, sunt produse sau servicii sunt susceptibile de posesie și apropriere. În comparație cu produsele și capacitățile logistice agricole, cerealele sunt datele cu caracter personal, iar silozurile sunt bazele de date.

Colectarea exhaustivă și intensivă a datelor cu caracter personal determină, dincolo de limitele vizibile și verificabile ale bazelor de date, surplusul comportamental, pe baza căruia se creează “produsele predictive”, adică estimările și predicțiile care ne transformă pe noi înșine în recoltă. Deși surplusul comportamental este, la rândul său, un bun cu o existență digitală, dematerializată, nesusceptibil de posesie, este empiric probat că, după recoltarea sa, colectorii își arogă drepturi de exploatare exclusivă, opozabile erga omnes, iar noi, toți ceilalți, avem obligația generală de non facere, adică de a nu face nimic de natură a impieta asupra liniștitei și utilei exploatări a obiectului „proprietății” (care „proprietate” poartă, totuși, asupra unor fracțiuni ale personalității noastre) …

2. Potrivit art. 937 alin.2 Cciv, hoțul sau găsitorul bunului mobil nu pot fi considerați proprietarii bunului prin simpla posesie. Adevăratul proprietar poate pretinde bunul chiar și de la un posesor de bună-credință (o persoană care nu a știut că a luat în posesie un bun furat sau găsit). Se poate formula o acțiune în revendicare, în termen de 3 ani de la data la care a pierdut posesia bunului. În mod implicit, dacă trece acest termen de prescripție, bunul poate râmâne în posesia celui care l-a dobândit cu bună-credință, însă bunul care se află încă în posesia hoțului sau a găsitorului poate fi revendicate oricând în interiorul termenului de 10 ani la care se referă art.939, după care intervine uzucapiunea.

În perioada 2004-2021, peste 17 miliarde de date cu caracter personal au fost compromise prin atacuri cibernetice1. Numai în anul 2021 au fost furate peste 5,9 miliarde de înregistrări de date de utilizatori. Fenomenul este în creștere accelerată. În asemenea condiții, nu se poate vorbi despre dobândirea proprietății prin simpla posesie.

Colectarea improprie și utilizarea ilegitimă a datelor cu caracter personal sunt reguli, iar nu excepții ale prezentului online.

Într-un studiu recent despre învățământul online, publicat de Washington Post, se demonstrează că digitalizarea a fost un portal enorm prin care s-a scurs un ocean de date cu caracter personal de la utilizatorii în necunoștință de cauză ai digitalului, către colectorii sau gestionarii de date cu caracter personal și către brokerii (comercianții, speculatorii) de date și, desigur, către hackeri. Aproape 90% dintre instrumentele educative online au fost concepute într-o asemenea manieră încât să trimită automat datele personale culese de la elevi direct companiilor tehnologice și brokerilor de date cu caracter personal, care le utilizează, aparent benefic, pentru a estima interesele elevilor și a prezice achizițiile pe care le-ar putea face2. Platformele de învățare online, când nu sunt chiar aplicații/companii deținute de cele 5 Big Tech (google, amazon, Facebook, Apple, Microsoft, prescurtat, GAFAM), distribuie automat datele cu caracter personal ale elevilor către GAFAM. Grav este că, sub sanțiunea refuzului accesului la platformă (deci, a refuzului actului de învățământ sau al dreptului la muncă), aceste platforme solicită accesul la aparatul foto/video, la contactele și la locația elevilor, chiar și atunci când aceste lucruri nu sunt deloc necesare. Unele platforme au înregistrat o apăsare a tastaturii chiar și înainte ca elevul să fi dat click pe comanda „submit” … Amețitoarea scală a acestor acte ilegitime de auto-împroprietărire asupra datelor cu caracter personal ale elevilor relevă enormul risc de invadare a intimității, iar când este vorba de copii, care sunt personalități în formare, vorbim de un adevărat dezastru în plină desfășurare, de pe urma căruia câteva entități care profită de sistem obțin profituri colosale și, corelativ, controlul asupra resurselor și asupra comportamentelor.

De asemenea, furtul de identitate digitală (phishing) a luat proporții colosale. Practic, nu există sistem digital suficient de sigur pentru ca datele noastre cu caracter personal să fie la adăpost de pirateria pe internet. În luna martie 2022, chiar site-ul Guvernului României a fost „spart” de hackerii ruși.

3. Între utilizatorii (deseori forțați) ai digitalului, pe de o parte, și colectorii de date cu caracter personal, pe de altă parte, există un uriaș dezechilibru de putere (imbalance of power), care face inutilă și chiar ipocrită reglementarea relativă la protecția datelor cu caracter personal.

Ghidul European Data Protection Board de aplicare a Directivei privitoare la protecția datelor cu caracter personal (GDPR) arată, la pct. 16, că este improbabil ca o autoritate publică să se bazeze pe un consimțământ real și informat al persoanei fizice la procesarea unor date cu caracter personal întrucât, ori de câte ori un colector, gestionar sau controlor de astfel de date face parte dintr-o autoritate publică, între funcționar și persoana fizică – simplu particular există un clar dezechilibru de putere (imbalance of power), care îl împiedică pe simplul particular să refuze să își dea acest consimtământ sau să aleagă alternative realiste la colectarea și stocarea datelor sale cu caracter personal. Dacă refuzul consimțământului este sancționat cu amenzi, este evident că simplul particular nu are de ales între a da sau a nu da acele informații cu caracter personal, ci între a fi sancționat sau nu. Între a lua sau a nu lua amendă, între a continua sau nu continua slujba (deci, între a avea sau a nu avea venituri de subzistență), omul simplu va prefera să nu ia amendă și să își păstreze slujba. Iar acesta este un caz clar de violență psihică, de natură a altera consimțământul la colectarea datelor cu caracter personal.

Discuția despre poziția de forță a autorității este identică în cazul corporațiilor globale care sunt titulari ai rețelelor de socializare, ai platformelor de tranzacționare sau de livestreaming, ai mass-media digitale, ai blibliotecilor online etc. Vorbim de aceeași dezechilibrare a puterii și de aceeași violență economică, viciu de consimțământ la contractare. De exemplu, rețeaua de socializare poate suspenda sau chiar bloca contul/pagina, cu consecința afectării drepturilor de autor, a afacerii, a libertăților democratice (mai ales a libertății de opinie și conștiință), îl poate „eticheta” negativ pe utilizator sau îl poate sancționa prin ocultare intenționată (shadow banning – degradarea postării/conținutului la coada listei de „noutăți”/newsfeed, pentru ca șansele ca restul utilizatorilor să vadă postarea/conținutul să fie cât mai mici). Banca poate, cu de la sine putere, să suspende sau să blocheze contul bancar, cu tot cu sumele accumulate în cont. Spitalele sau clinicile pot refuza internarea sau medicați. Patronul poate dispune concedierea. Mass-media poate arunca blamul public asupra „delincventului”, care va fi aruncat peste zidurile cetății (extra muros). Totul pentru refuzul comunicării/actualizării datelor cu caracter personal.

1https://www.bursa.ro/in-perioada-2004-2021-peste-17-2-miliarde-de-date-au-fost-compromise-prin-atacuri-cibernetice-02756640?fbclid=IwAR3qhSyvxvI2LB6zBJUzHNp-xVSaRa-Slb9LAb_625FfBx0B-7uaOhNwzsk. Potrivit articolului citat, cea mai mare breşă din această perioadă a fost o combinaţie a mai multor operaţiuni cibernetice de spargere şi de preluare pe o perioadă de cinci ani, care a conţinut 3,2 miliarde de combinaţii unice de e-mail şi parole de la Netflix, LinkedIn şi alte platforme online. Transportul masiv de date a fost oferit spre vânzare pe dark web pentru 2 dolari, potrivit raportului. […] În iunie, înregistrările a 700 de milioane de utilizatori LinkedIn au fost oferite spre vânzare în comunitatea hackerilor. Datele scurse au inclus adrese de e-mail ale utilizatorilor, nume complete, numere de telefon, adrese fizice, înregistrări de localizare geografică, genuri, experienţă personală şi profesională şi multe altele. […] În aprilie, informaţiile a 533 de milioane de utilizatori din 106 ţări au fost şterse de pe Facebook şi publicate pe un forum de hacking. Informaţiile scurse au inclus numere de telefon, nume complete, locaţii, adrese de e-mail şi informaţii biografice ale utilizatorilor.

Recomanda 6
Gheorghe Piperea 426 Articole
Author

5 Comentarii

  1. In articol se vorbeste de Ghidul European Data Protection Board de aplicare a Directivei privitoare la protecția datelor cu caracter personal (GDPR),dar nu se spune ce sanctiuni intervin.
    Asaltul la fiinta umana la dr.si atributele intrinseci ale omului are ca obiect drepturile sale personale nepatrimoniale,incalcate grosolan de catre tehnologia digitalizarii.Asaltul impotriva Libertatii si Integritatii Omului.

  2. Drepturile persoanei fizice sunt drepturi personale nepotrminoniale ,
    nu pot fi transmise ,sau Forma obictul vreunei tranzactii care e nula de drept.
    D.31/1954 -Capitolul 3 Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale
    Articolul 54
    Persoana care a suferit o atingere în dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice, artistice ori literare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvîrşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arătate.
    Totodată, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanţa judecătorească sa oblige pe autorul faptei săvîrşite fără drept, sa publice, pe socoteala acestuia, în condiţiile stabilite de instanţa, hotărîrea pronunţată ori sa îndeplinească alte fapte destinate sa restabileasca dreptul atins.
    Articolul 55
    Dacă autorul faptei săvîrşite fără drept nu îndeplineşte, în termenul stabilit prin hotărîre, faptele destinate sa restabileasca dreptul atins, instanţa judecătorească va putea sa-l oblige la plata, în folosul statului, a unei amenzi pe fiecare zi de întîrziere, socotită de la data expirării termenului de mai sus. Aceasta amenda poate fi pronunţată şi prin hotărîrea data asupra cererii făcute potrivit art. 54.
    Articolul 56
    Drepturile personale nepatrimoniale sînt ocrotite şi după moarte, în măsura stabilită de lege sau de regulile de convieţuire sociala.

  3. In completarea prevederilor aratate de autor ,detaliez :
    Noul cod civil Art. 58: Drepturi ale personalităţii
    (1) Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
    (2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.
    Art. 252 Ocrotirea personalităţii umane
    Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.
    Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice-Orice persoană are drept la numele stabilit sau dobîndit potrivit legii.
    Art.12
    Numele cuprinde numele de familie şi prenumele.
    Schimbarea în orice fel a numelui de familie sau a prenumelui nu este ingaduita decît în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.
    Articolul 13
    Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinta statornică sau principala.
    Articolul 14
    Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic.

  4. De la sfârșitul WW2, Statele Unite au rasturnat cel putin 50 de guverne străine, dintre care majoritatea au fost alese în mod democratic. A intervenit puternic în alegerile democratice din cel puțin 30 de țări, a desfasurat război/acțiuni militare directe, sau prin proxy, în alte 3 duzini de țări. S-a implicat in asasinarea a peste 50 de lideri străini, in bombardarea a nenumarate teritorii straine si suprimarea/deturnarea a zeci de miscari populiste/nationaliste în fiecare colț al lumii. Ca sa il citez pe Blum ,,Un terorist este cineva care are o bombă, dar nu are o forță aeriană”. A se vedea Statele Unite ca instrument principal în impunerea agendei noii ordini mondiale, nu ca actor de sine statator, iar agenda cuprinde printre alte ,,beneficii”, talharia si totalitarismul digital. Asa zisul antagonism intre ,,puteri” se petrece de fapt intre adeptii celor amintiti, atomizati in nise sectare si ademeniti mereu cu o dialectica inselatoare si simpla.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.