Toți prietenii securiști ai „doamnei” Anca

Cu simțurile sale ascuțite de lup geto-dac, care nu se vinde pe un os mai mare, Călin Georgescu a mirosit- o că „doamna” Anca e doar butaforie antisistem. În consecință, a refuzat să o susțină în alegerile pentru Primăria Capitalei.

El însuși produsul unui sistem politico-securist fetid care-și are originile în dictatura comunistă, Călin Georgescu știe că, cu doar câteva zile înainte de 24 noiembrie 2024, „doamna” Anca cerea Sistemului să-i numere trolli. Apoi, a sucit-o brusc.

Toată cariera ei, „doamna” Anca a gravitat în jurul unor personaje în relații apropiate cu serviciile secrete. Începând cu Adrian Năstase, care i-a avut consilieri pe probleme de securitate și servicii de informații pe generalul SIE Tudor Constantin Silinescu, fost adjunct al serviciului secret extern și apropiat al generalului Mihai Caraman, dar și pe detestabilul securist Ristea Priboi.

Din rețeaua generalui Caraman, se presupune că a făcut parte și Călin Georgescu, după cum a declarat public Kelemen Hunor, președintele UDMR. În fapt, este vorba de rețeaua rusofililor din DIE, serviciu secret comunist extern transformat după Revoluție în SIE. „Colegii din SIE”, vorba lui guru Georgescu.

„Doamna” Anca a lucrat și pentru Victor Ponta, singurul politician român acuzat că a fost ofițer acoperit al SIE de un președinte al țării, recte Traian Băsescu.

Tatăl „doamnei” Anca, Horia Alexandrescu, a fost prieten apropiat al lui Ioan Talpeș, căruia i-a dedicat o carte – interviu, intitulată „În umbra marelui Hidalgo”. Ioan Talpeș a fost succesorul lui Mihai Caraman pe funcția de director al SIE și consilier pentru securitate națională al președintelui Ion Iliescu.

În cartea în care tatăl „doamnei” Anca îl intervievează, Talpeș decriptează momente istorice importante de dinainte, din timpul și de după Revoluția anticomunistă din decembrie 1989. N-am citit cartea, nu o voi face vreodată, dar nu pot să nu mă întreb ce versiune asupra istoriei a prezentat Talpeș, notorie fiind apetența fostei Securități de a o rescrie pentru propriile scopuri propagandistice și în dispreț total față de adevăr.

„Doamna” Anca a fost făcut echipă, pentru Adrian Năstase, și cu Gabriel Oprea, cunoscut sub numele de „Generalul Izmană” sau „Interesul Național”, care a folosit fără nicio jenă serviciile secrete în lupta politică. Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) a fost una din uneltele cu care Oprea a consolidat UNPR, partid desprins din PSD ca să asigure majoritate guvernului lui Traian Băsescu.

Sub bagheta gl. Marian Hăpău, șeful spionilor Armatei, DGIA a facut dosare de poliție politică și a șantajat politicieni să intre în UNPR (cazurile Oana Niculescu- Mizil sau Cătălin Chiricheș, primarul Baia Mare).

În alegerile prezidențiale din 2009, „Generalul Izmană” și „doamna” Anca au contribuit la Victoria lui Traian Băsescu în alegerile prezidențiale, și cu sprijinul Direcției Generale de Informații a Apărării, în catastifele căreia figura, la loc de cinste, fostul turnător la Securitate „Petrov”.  După ce a refuzat să-l numească pe Cătălin Voicu ministru al Afacerilor Interne (MAI), relația lui Gabriel Oprea cu PSD s-a răcit, în octombrie 2009 s-a rupt coaliția PSD-PD, iar Oprea trece cu arme și bagaje în barca lui Traian Băsescu.

„Doamna” Anca a fost consultantul lui Sorin Oprescu, prezidențiabilul din 2009 care a luat 3,18% din voturile lui Mircea Geoană, candidatul PSD, suficient ca acesta să piardă în finală. În turul doi, 88% dintre alegătorii lui Oprescu au votat cu Băsescu, în lipsa unui mesaj al „Doctorului” favorabil lui Mircea Geoană.

„Doamna” Anca a fost printre figurile publice care au primit, în mod ilegal, livret militar de la Gabriel Oprea, pe vremea când acesta căuta să își sporească puterea în politică, afaceri, presă și s-a gândit să-și fidelizeze fidelizeze membrii rețelei de influență băgându-i cu arcanul în corpul ofițerilor. „Doamna” Anca a primit livretul în 2010 și l-a ținut ascuns timp de 10 ani.

În 2012, „doamna” Anca s-a aflat în tabăra puciștilor conduși de Dinu Patriciu, răposat între-timp, care au încercat să îl dea jos din funcția de președinte pe Traian Băsescu.

Anterior, Patriciu îl promovase asiduu în ziarul „Adevărul” pe Călin Georgescu, pe care spera să i-l impună lui Băsescu pe funcția de premier, în locul lui Emil Boc. Băsescu, un carnasier politic de talie mai mare decât lupul geto-dac, a refuzat, pentru că a mirosit că guru e un „șarlatan”, așa cum a declarat public.

Un alt detaliu interesant în context: despre Dinu Patriciu, Ioan Talpeș a susținut că avea o relație apropiată cu gen. Mihai Caraman, devenit idolul securiștilor anti occidentali, după ce a reușit să penetreze NATO în anii ’70.

În luna mai 2012, a picat guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, în urma unei moțiuni de cenzură. USL, alianța anti- băsesciană formată din PSD și PNL, a ajuns la guvernare, iar Victor Ponta a fost votat prim- ministru în parlament.

„Doamna” Anca îl părăsește brusc pe primarul Capitalei, Sorin Oprescu, și devine consilier de stat pe probleme de comunicare la Guvernul Romaniei. Pe 8 mai 2012.

Câteva luni mai târziu, USL avea să pună în scenă tentativa de lovitură constituțională din iulie 2012. În afară de „doamna” Anca, pe baricadele puciștilor era și Gabriel Oprea, care-l trădase deja pe Traian Băsescu și se întorsese în tabăra PSD, via Victor Ponta.

După ce USL a câștigat alegerile parlamentare de la finalul lui 2012, iar Ponta a ajuns premier, „doamna” Anca s-a instalat pe poziția de secretar de stat la Cancelaria primului – ministru, funcție pe care a ocupat-o în intervalul 1 februarie 2013 – 11 noiembrie 2015.

În 2013, în timp ce era coordonator al Departamentului de Comunicare al Guvernului Ponta, a fost semnat Memorandumul de înțelegere dintre autoritățile de la București și KMG International privind stingerea datoriilor istorice ale Rompetrol față de statul român. Rompetrol era compania lui Dinu Patriciu. Rețeaua…

În 2014, pe când Gabriel Oprea era vicepremier, „doamna” Anca a fost numită președinte al Consiliului de Administrație al „Romarm”, compania de stat producătoare de armament în conducerea căreia puteai intra doar cu aviz de securitate de la DGIA, condusă de gl. Marian Hăpău.

Tragedia de la „Colectiv” o prinde pe „doamna” Anca în guvern, de unde demisionează, în noiembrie 2015, la scurt timp după plecarea lui Victor Ponta. Rămâne însă cu o sinecură plătită din bani publici: membru în Consiliul de Supraveghere al Fondului Roman de Contragarantare, pe care o obținuse în aprilie în acel an. Rămâne și la Romarm. În 2016 figura ca membru în consiliul de administrație al companiei.

În iunie 2016, „doamna” Anca preia funcția de director de comunicare și relații publice al grupului KazMunaiGaz (KMG) International, pe care Victor Ponta îl ajutase să achiziționeze Rompetrol, prin ștergerea datoriilor.

Tot 2016 este anul în care compania chineză China Energy Co. (CEFC), cea mai mare companie privată de energie din China, negocia la București să cumpere de la KazMunaiGaz fostul Grup „Rompetrol” al lui Dinu Patriciu, care deținea cea mai mare rafinărie din țară, Petromidia.

În compania chineză CEFC – evaluată pe atunci la circa 40 de miliarde de dolari – un procent important de acțiuni, ce valora 9 miliarde de dolari, îl deținea gigantul rusesc „Rosneft”. Din fericire afacerea a eșuat.

Cam atât, pentru moment, despre „lupta” cu Sistemul a „doamnei” Anca, speranța suveranismului de carton cu sclipici.