Ce se întâmplă acum cu Traian Băsescu e încoronarea unei epoci care îi poartă numele. Prestidigitator cu marile valori ale ţării – nu vom uita în veci debutul său extrem de promiţător cu flota naţională –, îşi încheie acum cariera politică absolut briantă, în propria-i accepţiune, cu cea mai mizeră găinărie a unui apropiat, însuşi fratele său.
Precum Dumnezeu la facerea lumii, când a zis să fie lumină şi lumină s-a făcut, Traian Băsescu a zis să nu mai fie flotă, apoi a pocnit din degete şi a şasea flotă comercială a lumii a dispărut fără urmă, de parcă nici n-ar fi existat. Demiurgul chior s-a ales, de pe urma gestului, întemeietor în ceea ce îi privea propriul buzunar, cu câteva sute de milioane de dolari, conform dosarelor penale care băltesc încă pe la Parchet pentru o pretinsă – de Daniel Morar – imunitate. Sumă infimă dacă o raportezi la vasele evaporate, dar uriaşă pentru conturile, încă modeste pe-atunci, ale marinelului.
A fost debutul strălucit în afaceri al fostului bişniţar cu blugi – potrivit propriei sale mărturisiri – ce agonisise deja până la revoluţie un milion de dolari, cei despre care, în general, nu e bine să se pună vreo întrebare. Cariera odată începută, nu i-a fost greu proaspătului om politic să şi-o ducă mai departe din succesuri în succesuri, ca să folosim o formulă familiară nu numai odraslei sale mai mici, dar şi ţării întregi, de la o vreme. Au urmat marile afaceri cu terenuri şi case, lucru la îndemână unui primar cu milă şi dragoste pentru propria-i înzestrare, asta ca să vorbim doar despre învârtelile la vedere, în care s-a descurcat de minune.
Ei bine, vorba fiind despre un atât de măreţ caracter, dăruit cu nobile însuşiri de onestitate şi generozitate pentru poporul în mijlocul căruia a apărut – căci cunoaştem cu toţii sloganul „Să trăiţi bine!” cu care şi-a câştigat mandatul pe 10 ani –, avem toată libertatea să ne avântăm în cele mai îndrăzneţe speculaţii, acum când fratele lui, de care se leapădă fără vreo remuşcare văzându-l la ananghie, s-a văzut cetluit de chiar DNA-ul atât de drag sufletului băsesc.
Poate iubitul nostru preşedinte să spună vrute şi nevrute despre neimplicarea domniei sale în afacerea cu clanul Bercea Mondial, după ce am văzut cu toţii, pe multiple posturi TV, mărimea paftalei sau salbelor cu bani de aur cu care acelaşi clan a împodobit pieptul Primei Doamne, doar aşa, în semn de aleasă cinstire, nicidecum cu vreun interes necurat. Poate să spună vrute şi nevrute despre neimplicarea sa în justiţie şi de faptul că nu va da crezare decât variantei acesteia împotriva celei a frăţiorului năpăstuit, că nu îl va crede nimeni. Poate să jure pe zece Biblii puse una peste alta că e cel mai curat la suflet dintre români, când dosarul Nana îl va apăsa pe umerii ce vor deveni atât de firavi, odată cu terminarea legendei mult invocatei imunităţi.
Cel mai cinstit dintre români va putea da în curând cu subsemnatul în faţa aceleiaşi justiţii cu atâta drag invocate şi va putea să-şi confrunte propria variantă cu varianta acesteia. Bănuim că va fi între ele o distanţă ca de la cer la pământ şi va fi nevoit, în cele din urmă, să renunţe şi la propria-i variantă, aşa cum renunţă acum, de musai, la varianta fratelui.
Aşteptăm deci cu interes nu cel de al paisprezecelea Congres, după cum se spunea în ultimele zile ale lui Ceauşescu, ci prima confruntare reală cu o justiţie care nu va mai fi la picioarele domniei sale.
S-ar putea ca poezioara dedicată acum zece ani lui Bombonel („Adriane, nici nu ştii/ Cât de mic începi să fii!”) să i se muleze ca o mănuşă însuşi autorului ei. Şi, ca în bancurile având ca subiect diverse mari înfăptuiri, s-ar putea să se atingă şi o culme a justiţiei. Şi anume ca Adrian să-şi împartă cu Traian odaia răcoroasă din care, totuşi, va ieşi mult mai repede. Şi chiar de va ieşi înainte de venirea noului musafir, va lăsa în urmă un damf de corupţie care-i va îndulci colegului său nopţile lungi de reverie.
