Traian Băsescu este disperat. Prin intrarea în vigoare a noilor coduri, în special a Codului de procedură penală, românii nu mai pot fi ascultaţi în mod discreţionar de către servicii. Drept care a trecut la un nou atac la adresa premierului şi guvernului.
De ce a ieşit Traian Băsescu cu declaraţia de presă
Traian Băsescu a ieşit cu un nou atac la adresa premierului şi Guvernului, după ce solicitarea sa de stopare a intrării în vigoare a Codului Penal şi a Codului de procedură penală, transmisă printr-o scrisoare deschisă, a primit răspuns negativ din partea prim-ministrului Victor Ponta. Acesta a arătat că guvernul Boc este cel care a trecut Codul Penal în 2009 prin angajarea răspunderii guvernului, cu juriştii PDL în frunte cu ministrul Justiţiei de atunci, Cătălin Predoiu.
Iată ce a declarat joi premierul Ponta: “I-am cerut ministrului Justiţiei să meargă la CSM, să discute cu CSM-ul şi să aştept propunerile domniilor lor. Dar vreau să avem răspunsul la două întrebari: în primul rand Codul penal este un cod bun sau rău? Pentru că dacă este rău, preşedintele Băsescu l-a promulgat, primul ministru Boc şi-a asumat răspunderea şi ministrul Justiţiei, domnul Predoiu, este cel care l-a finalizat. Dacă este un Cod rău, vrem să ştim ca să îi sancţionăm pe cei trei: pe domnul Basescu, pe domnul Boc şi pe domnul Predoiu. Dacă nu, iarăşi să ştim, ca să îi lăudam”. De aici a plecat totul şi a generat reacţia lui Traian Băsescu.
Interceptările, visul de aur al lui Traian Băsescu
„Eu îmi asum promulgarea Codului de procedură penală. Îmi asum şi eroarea de a nu fi înţeles sensul art.140 din CPP. Asta nu înseamnă că el nu trebuie corectat. La Preşedinţie nu sunt penalişti, ci constituţionalişti”, aşa şi-a început Traian Băsescu declaraţia de presă.
Cu o mină gravă, preşedintele a anunţată că din cauza art. 40 nu vor mai fi descoperite infracţiuni de trafic de influenţă, abuz în serviciu, crime transfontaliere.
I-a cerut lui Ponta să modifice CPP
Evident, Traian Băsescu i-a cerut premierului, pe un ton ameninţător, să modifice CPP. „Îi cer public domnului Ponta să corecteze această eroare. O spun în modul cel mai serios şi cu toată responsabilitatea: dacă premierul nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile art. 140, atunci el este emblema corupţiei. Dacă nu face urgent modificările la art 140 el devine scutul oamenilor corupţi şi primul responsabil că nu a acţionat când putea”, a mai spus preşedintele.
Cererea expresă a lui Traian Băsescu trece şi de barierele Constituţiei, care, la art. 115, alin.5, prevede: „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. Or, cererea lui Traian Băsescu intră sub incidenţa acestui articol, pentru că o eventuală OUG ar afecta regimul Justiţiei.
Timp de 3 ani şi jumătate, CPP a fost bun
Traian Băsescu a semnat decretul de promulgare a CPP pe 30 iunie 2010. Anterior, mai precis pe 1 iunie 2010, a trimis o scrisoare preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Roberta Anastase şi Vasile Blaga, scrisoare pe care o redăm integral:
“După cum deja cunoaşteţi, România se află încă sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei şi luptei împotriva corupţiei. O etapă importantă a procesului de monitorizare a reformelor din domeniul justiţiei o reprezintă Raportul Comisiei Europene care urmează a fi adoptat în vara acestui an.O evaluare pozitivă în acest document va fi posibilă în condiţiile în care Parlamentul României va adopta Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă cât mai curând posibil.
În acest sens, revin la scrisoarea transmisă dumneavoastră în luna aprilie a.c., solicitându-vă adoptarea celor două Coduri sus-menţionate, până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare”.
Deci, timp de 3 ani şi jumătate, CPP a fost bun. Autocritica pe care şi-o face acum Traian Băsescu, privind promulgarea legii şi faptul că „nefiind penalişti la Cotroceni” nu a înţeles sensul art.140 (cel care, atenţie, reglementează în conformitate cu prevederile europene regimul interceptărilor/ascultărilor), este nefondată. Traian Băsescu avea tot timpul ca pe parcursul a 3 ani şi jumătate să solicite modificarea CPP, dar nu a făcut-o.
De ce a tăcut timp de 3 ani de zile Traian Băsescu. Răspunsul este simplu: pentru că la vremea respectivă i-a convenit. Acum nu-i mai convine. Pentru că într-un an electoral, începând cu 1 februarie, nu vor mai putea fi ascultate oricum şi oricând telefoanele. Ne referim la cele ale adversarilor politici în primul rând.
Pe 10 decembrie 2013, Traian Băsescu se pricepea la probleme penale
Afirmaţia că la Cotroceni nimeni nu se pricepe la probleme de ordin penal NU se susţine. Recent, pe 10 decembrie 2013, cu o viteză cosmică, de numai câteva ore, Traian Băsescu a demonstrat că se pricepe la chestiuni penale şi a înfierat cu mânie proletară două iniţiative legislative de modificare a Codului Penal, iniţiative care NU au trecut de parlament. Vă prezentăm un fragment din discursul din 10 decembrie 2013: „Deci, dacă legea amnistiei, cel puţin deocamdată, a fost retrasă de pe ordinea de zi, modificările la Codul Penal sunt dramatice şi ele dărâmă 10 ani de muncă şi de activitate a instituţiilor anticorupţie din România, fie că vorbim de ANI, fie că vorbim de DNA, instituţii specializate exact în luptă împotriva corupţiei. Spre exemplu, s-a modificat Articolul 124 şi se reduce la jumătate perioada de prescripţie a unei fapte, ceea ce ajută, probabil, pe mulţi dintre cei care au un proces în derulare, dacă sunt demnitari ai statului român. Mai mult decât atât, se mai întâmplă o trăsnaie, se introduce un nou alineat, prin care se prevede că suspendarea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de suspendare priveşte numai pe unul sau unii dintre făptuitori…”.
Se impune o întrebare: de ce pe 10 decembrie 2013 – adică în ceasul al 11-lea – Traian Băsescu nu a pomenit NIMIC de “nenorocirea” din CPP reprezentată de art. 140?
