Trump, decizie care i-a revoltat pe democrați

În cadrul unei ceremonii desfășurate sâmbătă după masă ( miezul nopții în România) în grădina Casei Albe, președintele Donald Trump a pus capăt suspansului legat de succesoarea decanei de vârstă a Curții Supreme, Ruth Bader Ginsburg („RBG”), decedată la 87 de ani, la sfârșitul săptămânii trecute. El a anunțat că a desemnat-o pe judecătoarea Amy Coney Barret ( în imagine) pentru acest post, astfel, actualul șef al Casei Albe confirmând ceea ce încă de vineri seara marea presă anunța cu titluri mari.

Cum era de așteptat, decizia lui a înfuriat teribil tabăra democrată, care a cerut cu insistență că nominalizarea să se facă după alegerile prezidențiale de pe 3 noiembrie, la care, potrivit sondajelor de opinie, candidatul Partidului Democrat, Joe Biden, ar avea un avans important față de rivalul său republican. Pe urmă, Ruth Bader Ginsburg, intrată în conștiința unei părți importante a americanilor ca „o icoană a stângii și progresiștilor”, a fost nominalizată în această funcție de fostul președinte democrat Bill Clinton, iar actualul șef republican al Casei Albe a nominalizat deja doi judecători la Curte.

Imediat după decesului judecătoarei „RBG” a început un teribil război al declarațiilor între cele două tabere- republicană și democrată- privind momentul în care să se facă respectiva nominalizare, numeroase comentarii de presă subliniind că acest eveniment „a electrizat campania electorală prezidențială, deja contaminată de epidemia de Covid -19”, după cum informa „franceinfo”.

În context, Benjamin Toll, profesor de Științe Politice la Universitatea Wikes (statul Pennsylvania), opina că „în mod clar, o nouă campanie (electorală) începe, dar nu se știe în ce direcție se va îndrepta”. Mai mult, graba cu care Trump a propus o înlocuitoare pentru „RBG”, atestă, potrivit unor opinii, dorința lui expresă de a prezerva și de a întări această majoritate conservatoare.

De altfel, în mitingurile electorale la care a participat după decesul decanei de vârstă a Curții Supreme s-a scandat în mod repetat „Fill her seat!” („Înlocuiește-o!”), drept pentru care el a dorit să se miște repede, chit că rivalul său Joe Biden și alte mare personalități democrate au denunțat acest „abuz de putere !”

Șeful grupului republicanilor din Senat, Mitch McConnel a garantat că va avea loc un vot pentru a confirma respectiva nominalizare, el vorbind chiar de o dată dinaintea alegerilor prezidențiale. Chiar dacă democrații sperau ca, dintre senatorii republicani unii să se dezică de decizia lui Trump și a astfel ea să fie blocată la votul din Senat – așa cum au declarat deja senatoarea republicană de Maine, Susan Collins, și colega ei din Alaska, Lisa Murkowski – surpriza neașteptată a venit din partea unui critic acerb al lui Trump, senatorul de Utah, republicanul Mitt Romney. Este cel care, în ianuarie, în cadrul procedurii de impeachment inițiate de democrați, a votat pentru destituirea actualului șef al Casei Albe. Acum, încă de marți, Romney a anunțat că nu se opune unei nominalizări rapide pentru Curtea Supremă și că va vota candidatura propusă de președinte.

În noile condiții, pare că s-a prăbușit iluzia democraților că patru senatori republicani vor vota contra și că astfel se va bloca în favoarea lor actuala majoritate de 53 fotolii deținute de adversari – față de 47 ale lor. Aceasta întrucât Senatul confirmă cu majoritate simplă o atare nominalizare.

Toate privirile se îndreaptă acum spre comisia judiciară a Senatului, a cărei președintă este republicanul Lindsey Graham, ce va fixa data audierii candidatei. Cei 22 de membri ai comisiei vor vota pentru sau contra transmiterii dosarului ședinței plenare, care, la rândul ei, va aproba ori nu candidatura respectivă.

În ce-o privește pe judecătoarea nominalizată de Trump, Amy Conney Barret, 48 de ani, se opinează că acestă alegere se înscrie în strategia de campanie a președintelui republican. Având șapte copii (doi fiind adoptați din Hawai), profesoară de drept și magistrată cunoscută pentru convingerile sale religioase tradiționaliste (de pildă, s-a opus avortului), ea ar putea galvaniza electoratul creștin conservator pe care Trump s-a bazat mult în cadrul alegerii sale de acum patru ani.

Surse de presă susțin că Barret a concurat cu judecătoarea Barbara Lagoa, 52 de ani, despre care s-a scris că „are un profil atipic” la Miami: născută în Florida și având părinți care au fugit din Cuba condusă pe atunci de Fidel Castro, ea a crescut într-o familie bilingvă și conservatoare. Are trei fete și a fost printre cei 5 magistrați preselecționați în vederea înlocuirii defunctei „RBG”. În anul 2018, Amy Coney Barrett s-a aflat printre favoriții lui Trump pentru un post la Curte, atribuit în final lui Brett Kavanaugh după o feroce luptă politică.

Ajunși în acest punct ar fi binevenită o prezentare a Curții Supreme a SUA, ceea ce explică și miza extraordinară a alegerii unui nou membru în actualul context. Care este rolul ei? După cum relevă franceinfo în documentarul său, Curtea Supremă (desemnată și prin acronimul englez SCOTUS, pentru Supreme Court of the United States), creată în 1789, este cea mai înaltă instanță juridică a țării. Ea veghează, în ultimă instanță, ca deciziile, legile și decretele din fiecare din cele 50 de state ale statului federal să fie conforme Constituției. Așadar, este un element central de echilibru al puterilor în stat.

Rolul său este cu atât mai important cu cât acești magistrații se exprimă atât în ce privește evoluția instituțiilor țării (finanțarea campaniilor electorale, puterile președintelui sau dreptul de vot), cât și asupra libertăților cetățenilor. Deciziile lor au o influență extraordinară asupra vieții americanilor. Curtea este cea care a garantat dreptul la avort, a autorizat căsătoria pentru toți în 2011, a decis instaurarea segregației rasiale și apoi i-a pus capăt, arată universitarul francez Jean Eric Branaa, de la Universitatea Paris 2 Pantheon Assas, la franceinfo.

„Aceste probleme ar trebui tranșate de reprezentanții poporului, dar cei care le rezolvă sunt judecătorii. Dezbaterile privind pedeapsa cu moartea sau asupra dreptului de a purta armă, de exemplu, au loc în Curtea Supremă și nu în Congres”. Potrivit cotridianului francez „Liberation”, magistrații pot primi „între 7.000 și 11.000 de sesizări pe an”, dar nu discută decât mai puțin de o sută în fiecare an.Toate deciziile Curții se iau cu majoritate de voturi. Ulterior, nici un recurs nu este posibil.

Cum sunt numiți judecătorii Curții Supreme? Curtea are 9 membri, între care un „Chief Justice”, care acționează ca un președinte. Ei sunt desemnați la propunerea președintelui țării, care alege magistrații ce corespund politicii sale.„Într-un fel, aceste numiri sunt un mijloc de a asigura prelungirea politicii (președintelui) în deceniile care urmează”, dat fiind că judecătorii sunt numiți pe viață. Doar dacă ei demisionesză, așa cum a făcu judecătorul Kennedy în 2018. Odată ce președintele a făcut nominalizarea, candidatul este supus unei investigații (vetting), o procedură în timpul căreia i se cercetează întreaga viață pentru a se stabili dacă nu există impedimente în ce privește alegerea sa. În medie, aceste investigații durează 22 de zile, după care are loc etapa crucială a confirmării de către Senat.

Candidatul este mai întâi audiat public de Comisia pentru probleme juridice, ceea ce face ca uneori să existe dispute aprinse între candidat și membrii taberei opuse. Astfel, în 1987, Joe Biden a blocat numirea unui judecător ultraconservator desemnat de președintele Ronald Reagan. La rândul ei, actuala colistieră a lui Biden, Kamala Harris s-a remarcat prin întrebările foarte acide pe care i le-a pus judecătorului Kavanaugh în 2018.După un prim vot în Comisia pentru probleme juridice, numirea unui nou judecător al Curții trebuie aprobată în ședința plenară a Senatului.

De ce decesul judecătoarei „RBG” a pus în discuție actualul echilibru din cadrul Curții ? În prezent, 5 dintre cei 9 judecători au fost numiți de președinți republicani. Dintre ei, Trump a numit 2: Neil Gorsuch, în 2017, și Brett Kavanaugh, în 2018, ceea ce face ca, acum, conservatorii să fie majoritari în Curte, chiar dacă instituția a adoptat poziții progresiste în ultimii ani. Astfel, ea a declarat neconstituțională o lege din statul Lousiana care făcea aproape imposibil avortul și a înscris în dreptul federal interdicția discriminării în muncă din cauza orientării sexuale. Votul președintelui conservator al Înaltei Curți, John Roberts, a fost determinant de fiecare dată.

Apar și cazuri în care judecătorii „pivot” asigură echilibrul între cele două tabere, votând uneori cu conservatorii, alteori cu progresiștii.A fost cazul amintitului Anthony Kennedy, numit de Reagan, în 1988, care s-a pensionat 30 de ani mai târziu. „Este un judecător care s-a ilustrat în principal pentru că s-a pronunțat în favoarea mariajului între homosexuali și pentru că a protejat legile privind avortul”, arată Vincent Michelot, specialist în probleme politice și de justiție americane.

Să notăm, dar nu ca un fapt divers, că Senatul a refuzat câteva candidaturi ilustre, dintre ele amintim aici pe : George Washington, Ulysses S. Grant, Herbert Hoover, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon și Ronald Reagan. De asemenea, tot Senatul a refuzat audierea lui Barack Obama spre a fi numit judecător al Curții, iar George W. Bush și-a retras candidatura pentru a deveni judecător al Curții.

.