Revolta din Tunisia se propagă către Egipt, Iordania şi Liban, scrie cotidianul francez „Liberation” într-o analiză dedicată riscurilor la care se expun regimurile arabe similare celui autocratic condus de Zine Ben Ali, preşedintele tunisian alungat din ţară de furia mulţimii nemulţumite de creşterea preţurilor, a şomajului şi privarea de drepturi şi libertăţi.
„În lumea arabă s-a prăbuşit o barieră psihologică”, declară pentru „Liberation” analistul Khattar Abou Diab, vorbind despre căderea rapidă a regimului din Tunisia. „Este cel mai important eveniment după decolonizare şi, ca şi căderea Zidului Berlinului, acesta a venit prin surprindere. De acum nimic nu este imposibil. Toate regimurile arabe vor trage învăţămintele. Este probabil ca succesiunea lui Mubarak în Egipt să fie regândită. Dar contagiunea tunisiană nu va fi masivă. Ea se va face pas cu pas”, spune analistul.
Până acum, ecoul cel mai puternic al revoluţiei tunisiene s-a auzit la Amman, în Iordania, unde au avut loc manifestaţii la care o participat 8.000 de persoane. Începând de marţi, guvernul iordanian va debloca 150 de milioane de euro pentru reducerea preţurilor şi crearea de locuri de muncă.
Uitându-se în curtea vecinilor, regimul din Siria a luat şi el măsuri pentru suplimentare ajutoarelor pentru încălzire de care beneficiază două milioane de persoane.
Un pericol mult mai mare planează asupra regimului preşedintelui egipteam Hosni Mubarak. La Cairo, Consiliul Superior al Apărării le-a cerut miniştrilor să nu facă declaraţii incitatoare când se referă la criza tunisiană.
„Desigur, ne gândim la posibile consecinţe în Egipt, în Sudan, mai ales după secesiunea provinciei sudice. Dar există o caracteristică a Tunisiei: lemnul era foarte uscat, nu trebuia decât o scânteie şi aceea a fost consecinţa crizei din Europa. Egiptul a fost aproape de o asemenea situaţie. Înaintea atentatelor împotriva lăcaşelor de cult creştine remarcam multe violenţe pe străzi, iar după alegeri ţara părea o navă în derivă”, declară Michel Noufal, ziarist la cotidianul libanez „Al Moustaqbal”. „De aceea cred că securitatea egipteană se află în spatele acestui atentat. Pentru a abate atenţia populaţiei şi a transmite un mesaj occidentalilor: nu este momentul să faceţi presiune în favoarea reformelor democratice”, adaugă jurnalistul, făcând referire la recentele atentate împotriva bisericilor copte din Egipt, condamnate de Occident.
Libanul se află deja în criză politică, după ce gruparea Hezbollah şi aliaţii creştini conduşi de Michel Aoun şi-au retras miniştrii şi au provocat căderea guvernului prooccidental condus de Saad Hariri. Imediat după revolta tunisiană, un banc a început să circule în Beirut: „Ştiţi de ce tunisienii au revenit în stradă şi cer reîntoarcerea preşedintelui Ben Ali? Pentru că Aoun a anunţat că vrea să candideze la viitoarele alegeri din Tunisia”, scrie „Liberation”.
