Ucraina – urmează săptămânile decisive

”Rusia se pregătește de o escaladare în acest război. Rusia își sporește efectivele militare până la nivelul minim de care ar avea nevoie pentru o confruntare cu NATO. Decizia nu a fost grăbită de epuizarea efectivelor existente. Milițiile din Donețk și Lugansk formează majoritatea forțelor care luptă în Donbas. Milițiile acestea au fost întărite cu trupele organizației militare private Wagner și cu luptători ceceni, mai puțin cu trupe ruse propriu-zise.

Însă această situație se va schimba. Numărul militarilor ruși din armata regulată care luptă în Ucraina va crește mult. Până atunci însă avem referendumurile din regiunile ocupate și anexarea acestora de către Federația Rusă. După acest moment, orice atac asupra noilor teritorii ruse va fi tratat ca un act de război împotriva Rusiei. Fostul diplomat Indian MK Bhadrakumar scria: ”Anexarea Donbasului, Hersonului și Zaporojiei va crea o nouă realitate politică și mobilizarea parțială din Rusia trebuie să asigure susținerea militară pentru această realitate”.

Este limpede că lumea se află într-un moment de răscruce”, scrie Alastair Crooke, fost oficial in spionajul britanic, fost diplomat european și consilier al lui Javier Solana pe când acesta era șef al diplomației UE.

Sunt fluxuri occidentale de miliarde de dolari spre Ucraina; sunt multe degete NATO în borcanul cu miere ucrainean; sunt multe opinii că Ucraina ar putea ieși învingătoare, iar toate astea au dus la închiderea portițelor către o soluție negociată.

Rusia a decis să acționeze prima. Este riscant și de aceea de aflăm într-un moment de răscruce. Marea întrebare este care va fi reacția liderilor politici occidentali la discursul lui Vladimir Putin despre anexarea teritoriilor ucrainene și posibilitatea folosirii armei nucleare. Următoarele săptămâni vor fi cruciale.

Liderii occidentali susțin că Putin merge la cacealma și că este pe cale să piardă. Ei susțin că Putin este panicat, că piețele ruse se prăbușesc, că tinerii ruși fug de încorporare. Însă indicele bursei de la Moscova a crescut, rubla a rămas stabilă, iar cozile de la birourile de recrutare sunt totuși mai mari decât cele de la graniță și din aeroporturi. Până acum, mobilizarea anunțată de Putin îi vizează pe cei care sunt în rezervă și care au satisfăcut stagiul militar. Este puțin probabil ca această mobilizare să afecteze grav economia.

Retragerea rus din Harkov, deși este logică din punct de vedere militar, a generat în întreaga lume occidentală ideea că la Moscova este panică. Aceste idei sunt periculoase, pentru că ele arată că liderii vestici pot începe să creadă în propria propagandă, așa cum ei înșiși arată că Putin este victima propriei propaganda. Serviciile secrete occidentale pot oferi doar informații atent selectate, care să susțină aceste idei, iar aceste informații sunt generate în primul rând la Kiev. Politicienilor le place să audă informații care le susțin ideile.

Neoconservatori precum Robert Kagan susțin constant că Putin blufează. ”Poate că Rusia are un arsenal nuclear foarte mare, însă riscul folosirii lui nu este mai mare decât era în 2008 sau 2014, dacă Vestul ar fi intervenit atunci. Iar riscul folosirii armelor nucleare a fost mereu extrem de mic. Putin nu își poate atinge obiectivele autodistrugându-se și distrugându-și țara, împreună cu o bună parte din lume”, scria Kagan, pentru Foreign Affairs.

Pe scurt, nu ar trebuie să ne fie frica de un război cu Rusia, pentru că Putin nu va folosi bomba.

Neoconservatoriui care gândesc astfel se rotesc de mult timp de la guvernare în think tankuri și ONG-uri, și înapoi la guvernare. Au făcut parte din administratii Obama și Bush Jr, iar acum au intrat în administrația Biden. Pentru ei, Războiul Rece nu s-a încheiat, mai sunt afaceri neterminate, iar lumea este binară – ”noi și ei, cei buni și cei răi”.

Desigur, Pentagonul nu se uita mereu la Kagan. Militarii știu ce ar presupune un război nuclear. Însă elitele politice din UE și SUA au ales să joace la ruletă și au pus jetoanele pe Ucraina.

Ucraina servește mai multor scopuri. În primul rând, Ucraina distrage atenția de la eșecurile pe plan intern ale politicienilor din Vest – ”salvarea Ucrainei” este folosită pentru a justifica criza energiei, inflația, falimentul firmelor. Ucraina este folosită și pentru a-i descoperi pe ”inamicii din interior”, pe pro-rușii din fiecare țară. Asta servește mai departe la impunerea unui regim al controlului care este pregătit acum la Bruxelles. Pe scurt, Ucraina este foarte folositoare la nivel politic. Poate chiar este de o importanță existențiala pentru guvernele occidentale.

De aceea, Rusia a făcut primul pas către război. Vestul ar trebui să analizeze bine cum s-a ajuns la aceasta situație, nu doar să arate că Rusia este pe marginea prăpastiei.

Cum a ajuns Rusia aici? Prima piesa din acest puzzle este Siria. Moscova a intervenit în Siria cu o forță redusă – circa 25 de avioane Suhoi și nu mai mult de 5.000 de militari. Operațiunea a fost una de sprijin a forțelor siriene de pe front, așa cum rușii i-au sprijinit mult timp pe cei din milițiile din Donbas. Al doilea element este că, în Siria, Rusia s-a bazat pe trupe auxiliare bine pregătite și foarte motivate – Hezbollah și trupele Garzilor Revoluționare Iraniene. Operațiunea rusă din Siria a dus repede la rezultate politice. Turcia a mediat și s-a ajuns la formatul de la Astana, cu Rusia, Turcia și Iran. Ideea este că intervenția in Siria a urmărit o soluție politică.

Să revenim la Ucraina. Milițiile din Donețk și Lugansk duc greul luptelor în Donbas. Milițiile sunt suplimentate cu militari cu contract din Grupul Wagner și cu ceceni. Moscova a încercat să aplice modelul sirian în Ucraina. Asta înseamnă că Putin a fost înclinat spre o soluție negociată. Și aproape că s-a întâmplat astfel – Turcia a mediat, au avut loc discuții în luna martie, la Istanbul. Însă a intervenit imediat premierul Boris Johnson, care a criticat ideea unui acord, l-a avertizat pe Zelenski că nu trebuie să ”normalizeze” relația cu Putin. După acest episod, Operațiunea Militară Specială a continuat în format restrâns, fără perspectiva unei soluții politice. Așa-zisa operațiune specială și-a arătat limitele – ce a mers în Siria nu a mai mers în Ucraina.

Era nevoie de mai multe forțe. Se puteau asigura mai multe forțe în cadrul unei operațiuni militare speciale ce își arătase limitele sau era nevoie de o resetare? S-a ajuns în cele din urmă la soluția mobilizării parțiale și la referendumurilor pentru anexare.

Decizia de a anexa teritorii ucrainene elimină orice perspectivă pentru o soluție politică, însă această posibilitate fusese oricum anulată în momentul în care NATO început să pompeze arme.

Războiul are tot mai puțin a face cu Ucraina și tot mai mult cu un conflict între NATO și Rusia.

Orice soluție politică ar presupune ca Moscova să stea la aceeași masă cu Vestul. Kievul ar trebui să stea deoparte.

Acesta este momentul în care intră în ecuație geopolitica: Rusia, supusă sancțiunilor, trebuie să aplice o strategie care să o scoată de sub hegemonia dolarului. Mackinder numea Eurasia ”Insula Lumii” – o marte masă de uscat aflată la distanță de marile puteri navale. Rusia are nevoie de susținerea BRICS și a Organizației de Cooperare Shanghai pentru a crea legături comerciale și pentru a putea impune o ordine multipolară. Însă unele state – China și India în special – nu pot oferi decât foarte greu sprijin pentru planurile Rusiei în Ucraina. Putin încearcă să-i țină la curent pe aliații săi despre ce se întâmplă în Ucraina, pentru ca aceștia să înțeleagă contextul războiului. Summitul Organiației de Cooperare Shanghai, de la Samarkand, a fost cel mai recent moment al acestor intervenții ale lui Putin.

Cum va reacționa Vestul? Cu multă furie, desigur. Însă trebuie abordate niște realități. Poate Ucraina să continua acest război pe termen lung? Europa se poate mobiliza pentru un război mai extins între NATO și Rusia? SUA și UE au muniție suficientă? Următoarele săptămâni vor fi decisive.