Pe fondul protestelor spontane din mai multe oraşe din ţară, sâmbătă noaptea, centrul Bucureştiului a fost o scenă de luptă. Imaginile transmise de televiziuni au fost identice celor din decembrie 1989. Înţeleg că s-au făcut arestări, inclusiv printre persoanele care pur şi simplu circulau pe stradă. Este evidentă criza în care se află statul român, nu doar în plan economic, dar şi în raport cu drepturile cetăţeneşti elementare. Această situaţie nu poate rămâne aşa.
În ultimii douăzeci de ani nu s-a întâmplat nimic esenţial în controlul propriei existenţe a românilor de către ei înşişi. O spun modalităţile de gestionare a unei situaţii normale: protestul de stradă. În România încă este conservată dictatura, în toate cotloanele, unde aşa-zisele reforme au pătruns sau nu. De la corupţia tolerată pentru susţinerea unor cauze odioase la formarea unei elite intelectuale de partid şi de stat, care tot mafie este. O dictatură instalată peste tot, până în ultimul cătun, şi-a construit o legitimitate a abuzului care generează un evident colaps în societate.
Un imens semn de întrebare îl ridică atitudinea politicienilor. Niciunul nu are o atitudine deschisă, o soluţie. Toţi mimează o detaşare suspectă. Alegerile anticipate sună rău pentru toţi. În plină criză economică, suntem şi într-o devastatoare criză politică. În plin dezastru social, protestul de stradă e considerat derizoriu. Mai mult decât să protesteze, ce pot face oamenii? Să se sinucidă?
Un „consultant politic” îi invită, în acest moment, pe cetăţeni să meargă la vot. Câtă micime, cât tupeu! Din păcate aceşti consultanţi au apărut peste tot, provenind din clientela unor partide. Ultimul protestatar din stradă are mai multă autenticitate şi sens moral decât cei uitaţi de vreme prin fotoliile puterii. E o situaţie tragică aceasta. România atinge performanţa de-a pune egalitate între moralitate şi infracţiune.
Toată aberaţia politică actuală vine din relaţia de subordonare a guvernului faţă de preşedinte. Aceasta este nota de plată a unei guvernări tipice unei dictaturi. Prim-ministrul ar trebui să demisioneze imediat. Nu mai are nicio legitimitate. Între telefonul de pe masa de lucru a domniei sale şi domnia sa nu e nicio diferenţă. Proiectul politic, dacă poate fi numită aşa o afacere personală a lui Traian Băsescu, a făcut un imens rău. Poate readuce în viaţa publică figuri ale unui trecut identic celui de azi. Traian Băsescu a reuşit să submineze tot ce poate susţine spiritul democratic.
Deşi pot fi considerate nesemnificative, aceste mişcări au declanşat sfârşitul unui regim aflat în imposibilitea de-a mai guverna. Ne-am săturat de comunism!, declara un manifestant, destul de coerent. Da, comunismul şi metodele securităţii nu s-au sfârşit în România. Ele fac parte din strategiile la vârf.
Nu-i deloc exclus, în câteva zile, să se producă demisia Guvernului. Rezolvă asta ceva? Un semn că timpul la Bucureşti nu s-a oprit.
Românii trebuie să fie mult mai prezenţi în stradă, când simt că altfel nu se mai poate. Oricum, adevărul e în stradă, nu în strategiile de represiune.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.