Săptămîna trecută, la Blaj, s-a comemorat centenarul unui mare bărbat, Vasile Bărbat (1925-1963), teolog și istoric greco-catolic, preot iezuit, Exilat cu majusculă, semiuitat de propriul său popor. Nu și de profesoara Laura Stanciu, care i-a consacrat o monografie pe măsură, GRECO-CATOLICI DINCOLO DE CORTINA DE FIER. VASILE BĂRBAT ÎN VÎLTOAREA SECOLULUI XX, Editura Mega, Cluj, 2025.
Volumul a fost lansat la Blaj, în prezența autoarei, dar și a unui prieten belgian al părintelui Bărbat, care, la 93 de ani, s-a deplasat special în România pentru eveniment. Cartea Laurei Stanciu e plină de informații inedite, recoltate din arhivele MAE, de la anturajul lui Bărbat, de la familia acestuia, din Sîncel, din rapoartele Securității. Vasile Bărbat face parte din ultima serie de bursieri români la Roma, înaintea ocupării României de către sovietici. Abia în 1991 se va relua tradiția școlirii elitei greco-catolice în Occident, tradiție începută cu Inochentie Micu și corifeii Școlii Ardelene. Autoarea urmărește, cu lupa, destinul, scurt, dar bogat în fapte, al lui VB, descriind, în paralel, mediul exilaților, dar și rețeaua de informatori și securiști din România, care îi supravegheau corespondența cu cei de acasă. Cartea conține, la final, un set inestimabil de fotografii și documente.
Ea reînvie o lume a Demnității, dar și a Rușinii românești, o lume din rănile căreia ne istovim și astăzi, unii spre lumină, alții spre nelumină, după chipul și asemănarea fiecăruia dintre noi. Cireașa de pe tort: volumul e prefațat magistral de marele istoric englez Dennis Deletant. Amintesc și faptul că, în colecția Mica Romă XXI, de la Vremea, am publicat traducerea, din italiană, a remarcabilei teze de doctorat a lui Vasile Bărbat, „TEOLOGUL” EPISCOPULUI ȘI AL BISERICII ROMÂNE UNITE 1701-1773, tot sub îngrijirea Laurei Stanciu.
Vasile Bărbat (n. 10 februarie 1925, Sâncel, Alba, România – d. 3 octombrie 1963, Roma, Italia) a fost un istoric român, vicedirector al bibliotecii Institutului Pontifical Oriental din Roma.
În 17 februarie 1952 a fost hirotonit preot în ritul bizantin român, în capela de la Colegiul Pio Romeno din Roma.
Itinerarul formativ al pr. Bărbat a continuat cu perioada specializării în istorie și spiritualitate orientală la Institutul Pontifical Oriental din Roma (1955-1960) finalizat, în 1961, cu susținerea publică a tezei sale de doctorat „Il «teologo» del vescovo e della Chiesa Romena Unita (1701-1773)”.
Din anul 1962 a devenit vicedirectorul bibliotecii Institutului Pontifical Oriental. A murit, după o grea suferință, la numai treizeci și opt de ani, în Roma, în ziua de 3 octombrie 1963.