Un nou Ev Mediu

De multă vreme, Guvernul SUA era în mâinile globaliştilor, prin globalitarii din ambele partide ale scenei politice americane. Mulţi aveau îndoieli, până în 2016, că lucrurile ar sta aşa, dar diabolizarea fără precedent a lui Trump, după 2016, i-a trezit la realitate.

Este această realitate înfricoşătoare? Aşa cum nici globalismul de azi nu are a fi sfârşitul istoriei, nici naţionalismele de ieri nu au cum să reprezinte ceva de nedepăşit.

În 2020 s-a jucat oare ultima şansă a suveranismelor? Depinde de 2024. Dacă Trump va avea o revenire în mandatul de preşedinte, această şansă poate fi rejucată. Dar tendinţa pe termen lung este, se pare, înmulţirea problemelor cu caracter global, deşi, azi, unele dintre acestea sunt mai degrabă propagandistice (încălzirea globală, de pildă). Rezolvarea acestor probleme are a cere o autoritate cu puteri globaliste.

Acum, cea mai mare problemă globală este iminenţa unei noi revoluţii industriale (a patra), care ne va adânci în lumea roboţilor. Chestiunea numărul 1 în acest context ar putea deveni şomajul. Soluţia care este deja conceptualizată ţine de introducerea unui venit garantat pentru toţi cetăţenii.

Cum pregăteşti parlamentele să accepte aşa ceva: bani pentru muncă, dar şi pentru nemuncă?

Unii interpretează anul pandemic 2020 ca având în centru experimentarea unei situaţii în care banii pentru nemuncă să devină ceva familiar, nespectaculos, necesar. Se pare că omenirea nu şi-a pus încă întrebările esenţiale despre aceşti bani pentru nemuncă. Din ce rezerve fără limite ar putea ei să fie extraşi? Singurul răspuns economic valid este acesta: o vreme, ei ar putea fi extraşi printr-o acceptare a creşterii inflaţiei dolarului şi a celorlalte monede care se bazează pe rezerve naţionale în dolari.

Economiştii înţeleg că acest curs al lucrurilor ar porni un joc piramidal cu final previzibil. Când s-ar prăbuşi încrederea în dolar, piramida financiară globală ar face loc unui haos în care ar reveni interesul pentru monedele naţionale.

De ce pare că aplicarea venitului garantat (y compris pentru nemuncă) ar putea fi o soluţie ademenitoare pentru viciul fundamental al capitalismului: lăcomia? Răspunsul e de un cinism fără precedent. Au fost făcute toate calculele pentru a fi demonstrată ipoteza că pe calea acestui venit garantat s-ar putea ajunge, într-un anume interval de timp, la ipotecarea tuturor proprietăţilor private sub cererea creşterii acelui venit garantat. De la ipotecare la pierderea titlului de stăpân al proprietăţii nu e un pas prea mare. La finalul catastrofal al jocului piramidal, cine îşi va putea dizolva ipoteca dacă cei cu venituri pentru nemuncă nu au parte de alte venituri?

Cinismul acestui joc financiar al lăcomiei desenează un drum către un nou Ev Mediu. Mulţi economişti consideră că dogma creşterii economice non-stop poartă toată vinovăţia pentru acest posibil viitor. Iar alţii spun că acest viitor ar fi dezirabil dat fiind că numai aşa ar putea fi înfrântă dogma creşterii non-stop, pentru a se reveni la o stagnare în care şi valorile non-economice să fie preţuite din nou.

Inflarea paşnică a dolarului ar putea dura 200 de ani, spune Jacques Attali, un bancher celebru, după care democraţiile vor înflori din nou, căci ispita de a ne face sclavii băncilor va deveni o ruşine în orice comunitate care îşi va înfrânge lăcomia (pe căi mai degrabă spirituale decât economice, în noile mânăstiri ale noului Ev Mediu).