Claudiu Crăciun
Miercuri, Piața Victoriei se umple de cetățeni care protestează. Pentru prima oară după mult timp, patru mari confederații sindicale – Cartel ALFA, CNSLR Frăția, CSDR și Meridian, au decis să-și unească forțele pentru a protesta din cauza politicilor guvernamentale și a austeritățății. Primul punct pe lista lor de revendicări este nivelul salariului minim care trebuie stabilit de către Guvern pentru anul 2026, în urma consultării cu partenerii sociali, patronatele și sindicatele.
Fiecare revendicare este importantă, dar prima este probabil cel mai bun studiu de caz pentru a înțelege nu doar unde se află economia României, ci și de ce avem nevoie de sindicate puternice și respectate. Istoria salariului minim este lungă și conflictuală pentru se află exact în centrul luptei dintre munca salariată și capital, cu statul, când arbitru, când jucător pentru una dintre părți, de cele mai multe ori pentru capital. Munca salariată reprezentată de sindicate și partide de stânga și social democrate, acolo unde există, pledează pentru un salariu minim care să asigure un trai decent, care ține pasul cu prețurile și nevoile individuale de bază. O parte din luptă este să aduci și lucrătorii informali în zona de muncă salariată, chiar dacă îi aduci la salariul minim, un obiectiv care în principiu este asumat și de către stat. În principiu, pentru că uneori statul nu are capacitatea asta sau nu vrea să o aibă.
Miza este fundamentală, tot sistemul socio-economic modern depinde de munca salariată, din salariu se finanțează sistemele de pensii și asigurările de sănătate și sociale, și tot din salariu se rețin de către stat impozitele care îi permite să funcționeze. Ar părea că statul ar fi un aliat structural al lucrătorilor și sindicatelor, pentru că nivelul salariilor se reflectă pozitiv în mărimea bugetului și, un aspect important, în satisfacția politică a lucrătorilor, cetățeni și votanți în egală măsură. Dar nu este, pentru că interesele partidelor de guvernare nu coincid cu interesul public și al statutului, mai ales în cazurile în care partidele sunt gazdele și instrumentele capitalului. E de ajuns să vezi ce legături au anumite industrii și patronate cu partidele și reprezentanții acestora pentru a intui influența.
Toate sectoarele economice sunt legate de conducerile partidelor, de la construcții, la jocuri de noroc și până la infamele tăieri necontrolate de păduri. Acest capital, românesc și străin, nu dorește creșterea salariilor minime pentru că asta înseamnă salarii mai mici pentru management și dividende mai reduse pentru acționari. În discursul public nu vor vorbi niciodată despre asta, ci despre faptul că creșterile de salarii vor aduce disponibilizări sau reduceri ale competitivității unor firme.
România nu este o excepție, în toate statele în care avem salariul minim reglementat la nivel guvernamental, avem aceeași triadă de conflict dar și de negociere. Dar anumite probleme îi sunt specifice. Are de departe cea mai mare migrație din Uniunea Europeană, cauzată de nivelul salarial din țară. Simptomul asociat al acestei crize de forță de muncă este presiunea pusă de patronate pentru aducerea de contingente din ce în ce mai numeroase de lucrători străini extra-comunitari.
În România avem aproximativ 40% din lucrători care sunt plătiți cu salariul minim sau în proximitate lui, cu salariul minim aproximativ 800.000 de persoane. La acest capitol suntem performeri negativi. Sărăcia asociată cu munca este de asemenea la un nivel foarte ridicat, semn că salarizarea nu ține pasul cu costul vieții. Aceste probleme nu sunt doar ale României, existând o Directivă europeană care prevede o formulă de calcul a salariului minim adecvat în fiecare stat membru, dar problemele României sunt dintre cele mai acute. Cu aceste date, dar și cu altele, patronatele, sindicatele și Guvernul se întâlnesc în cadrul Consiliului Național Tripartit pentru a negocia nivelul salariului minim. Discuțiile sunt dure și cu rezultate imprevizibile.
Cine îi reprezintă acolo pe milioanele de lucrători care sunt angajați într-un fel sau altul? Cine îi reprezintă pe cei care sunt plătiți cu salarii minine de mizerie? Răspunsul nu poate fi decât unul singur, sindicatele. De aceea este absolut esențial ca ele să existe și să fie puternice, în toate sectoarele de activitate. Ele au rămas printre puținele organizații capabile să se mobilizeze în număr mare, inclusiv pentru proteste, într-o societate în care fragmentarea, individualismul și apatia politică și civică par să primeze. Ele sunt, pe lângă expertiza în domeniile lor specifice de activitate, organizațiile cele mai competente în a interpreta legislația, politicile și indicatorii macroeconomici.
Într-un stat în care administrația publică este slabă, politizată și deprofesionalizată, și în care expertiza este deseori conectată exclusiv la interesele companiilor și patronatelor, sindicatele au rămas ultimele care mai pot face față în mod constructiv complexității guvernării. Mai mult, sindicatele sunt ultimele redute instituționale care încă mai rezistă destructurării statului social. Situația sistemului de pensii, legat la rândul lui de nivelul de salarizare, este un bun exemplu. Cine poate face față propagandei pro-privatizare, în condițiile în care cele mai multe partide sunt arondate intereselor economice legate de pilonul 2 și 3? Cine poate face față furibundului atac la sistemului de sănătate publică?
Pare că punem pe umerii sindicatelor niște responsabilități prea mari. Dacă partidele și-ar fi asumat și ele o parte din misiunea socio-economică a sindicatelor, probabil ar fi avut o viață mai ușoară. De aceea sindicatele trebui susținute. Ele sunt cele care pun piciorul în prag Guvernului și îl forțează să nu se gândească doar la interesele patronatelor. În chestiunea salariului minim, protestul de pe 29 va întări poziția de negociere a sindicatelor. Ele sunt singurele care vor și pot să obțină pentru milioane de concetățeni un salariu din care se poate trăi.
Creșterea salariului minim este imperios necesară. Este inadmisibil ca un om din salariu să nu câștige măcar cât coșul minim lunar, și aceeași situație și la pensii. Pe de altă parte, pentru a nu amplifica inflația trebuie blocate salariile uriașe și pensiile bugetarilor de lux. Trebuie, de asemenea, păstrat un raport obiectiv între salariile mici și cele mari. Inainte de 1989 un muncitor câștiga in jur de 2000-2500 de lei iar un șef de secție în jur de 4000.Un profesor 2500 iar un doctor 3500-4000. Evident, cheltuielile statului, altele decât salariile trebuie verificate la sânge, acolo e risipă și bătaie de joc față de banul public.
CUM adica Crocodile !?… carevasazica nu-ti place COPITTTTA-(lismul) ???… esti pro-rus ?!… :))))
@Claudiu Craciun
De unde provin sumele alea de care ziceti ca sunt deja in conturile institutiilor si in buzunarele managerilor? Daca nu sunt din cresteri de impozite si preturi, de unde provin?Din imprumuturi? Pentru cata vreme ajung ele sau cine umple luna de luna conturile inst. si buzunarele managerilor si actionarilor de care vorbiti?De fapt, de ce cresc continuu impozitele si preturile? De ce exista inflatie? De ce a crescut atat de mult datoria externa?
Și ăia din Africa vor salarii decente ca în Germania dar din păcate legile după care funcționează economia nu permit așa ceva.
Nivelul de trai este raportat strict la nivelul de dezvoltare economică.
@tetea. Nu vezi ca o clasa de bugetari este platita cu salarii nesimțite care nu reflecta situatia economica a tarii? Nu vezi ca am ajuns la nivel de tara bananiera? Ce observi la „sfintirea* catedralei? O clasa de îmbuibați de lux versus o majoritate fara dinti in gura si la limita sărăciei care sta pe margine si se uita la defilarea bugetarilor de lux.
Corect, acum se pot aplica echivalentul taxelor din tarile UE. Deci, români, asteptati-va la urmatoarele taxe: 1. permis de conducere, plata de reânoire anuala, 2. taxa pe proprietate- se ajuta taxa pentru educatie, 3. transport în comun- taxa de sustinere dezvoltare energie verde, 4. taxa pentru modernizarea armatei în conditii speciale (durata 5 ani)
@Claudiu Craciun,
„Cresterea salariului minim nu duce la cresterea impozitelor”
Dar duce la cresterea tuturor salariilor bugetarilor. Toate grilele de salarii pleaca de la salariul minim care are valoarea 1 in grila. Apoi ptr restul se aplica coeficienti de multiplicare crescatori ptr fiecare pozitie din grila de salarii. Iar asta nu s-a schimbat, este in contractul colectiv de munca. Cresti baza, cresc automat si restul in cascada.
Multumesc pentru raspunsul „O pensie decentă nu poate fi prea departe de un salariu decent.”
Dar cine sa lupte ptr pensionari?!
O pensie decentă nu poate fi prea departe de un salariu decent.
in cit timp poti sa iti cumperi o casa cu salariile actuale ? poti sa iti cresti copii si sa ii educi in invatamintul de stat ? poti sa contribui si la ingrijirea parintilor ?
ai planuri de pensii private la care contribuie si angajatorul ?
ai concediul platit pentru o perioada rezonabila proportionala cu anii de munca ? poti sa iti cumperi o masina noua fabricata in Romania ?
Pentru cei cu salariul minim la nivelul actual, ce descrieți e lux, din păcate.
Minciuna. Sindicalistii acestia imbuibati apara interesele bugetarilor. Sistemul privat nu mai are de mult sindicate.Acestia nu sunt sindicalisti, sunt bugetari imbuibati.Apara sistemul care inrobeste cetatenii tarii.
Sunt mai multe sindicate in sectorul public pentru în sectorul privat sunt presiuni mari pentru a impiedica organizarea lor si tocmai in mediul privat e nevoie de ele pentru ca sunt si cele mai multe abuzuri. Iar cei care au fost in piata, pe care Dvs. ii numiti bugetari imbuibati, nu erau privilegiatii din varful institutiilor ci cei care duc greul acestor, de cele mai multe ori pe salarii mici.
SNSPA = Școală Postliceala Politica a Sistemului Ticalosit
O mini-fabrică de servitori de Sistem
Cresterea salariului minim, ceruta de pesedei, duce la cresterea impozitelor si a preturilor, fiindca nici patronii si nici politicienii nu vin cu bani de acasa. Consecintele sunt :angajatii muncesc mai mult si/sau cresc preturile, ori asta este posibi numai daca exista cerere .Interventia politicienilor in ec. de piata ( o economie si asa slaba) duce la probleme(investitii nerentabile, somaj, falimente, inflatie, evaporarea a ceea ce au economisit cei fara resurse).
Cresterea salariului minim nu duce la cresterea impozitelor, nivelul acestora e stabilit de autoritati. Poate creste insa sumele care merg ca impozit pe venit catre bugetul statului si sumele care intra în bugetul sanatatii si pensiilor. Cresterea salariului minim NU creste preturile, sumele care in principiu ar putea intra in plus in buzunarul angajatilor sunt deja in conturile instititutiilor/firmelor si in buzunarele managerilor si actionarilor. Salariul minim nu produce inflatie pentru ca aceiași bani pot cumpara rechizite și mâncare sau mașini scumpe. E vorba de redistribuție, aceasta nu duce direct la inflație.
Fără Călin Georgescu,nu are legitimitate nici un protest! Dacă mâine nu-l văd pe marele patriot pro european in piață,voi fi primul care îl va contesta.
Taietorii de frunze la caini, impreuna cu ILEGITIMII DE LA PUTERE, sunt in lupta deschisa impotriva suveranitatii INDIVIDUALE A ROMANULUI DE RAND, LA ORDINUL FMI – imprumuturi ieftine pentru securisti, in timp ce trebuie determinati romanii prin saracire sa renunte la dreptul de proprietate! Marirea escrocheriei maoiste „salariu minim”, inseamna majorare de taxe si impozite pentru TOTI ROMANII! TREZITI-VA!
„Un salariu din care se poate trăi”
Puteti extrapola si sa ne spuneti care-i pensia din care se poate trai?