Citind un recent comentariu care aparţine d-lui Gigi Becali, referitor la dr. Raed Arafat, şi publicat în aceste zile în numeroase ziare: „Nu sunt de părere să luăm apărarea unui arab […] Fiindcă nu-i creştin”, m-am întrebat pentru o secundă dacă într-adevăr ne aflăm în anul 2012 sau undeva în Epoca de Piatră, o perioadă care se potriveşte perfect cu mentalitatea pe care citatul şi autorul o transmit. Dincolo de valorile pe care fiecare om într-o societate modernă şi multietnică trebuie să le nutrească, este cu atât mai înfiorător faptul că o asemenea declaraţie vine din partea unei persoane care reprezintă românii în Parlamentul European.
Dr. Raed Arafat nu a împărtăşit aceeaşi viziune atunci când de la o vârstă fragedă a muncit pe brânci şi a depus eforturi imense pentru a se specializa într-un domeniu medical în care urma să salveze atâtea vieţi, indiferent de etnia, religia sau naţionalitatea celor care în momente dificile aveau nevoie de prezenţa dumnealui. Dr. Arafat nu a avut asemenea viziuni discriminatorii atunci când a venit în România şi a pus la punct, inclusiv cu sacrificii personale, un sistem care a adus contribuţii medicale imense societăţii româneşti, indiferent de religia celor care urmau să fie salvaţi. Dânsul, cot la cot cu colegii dumnealui, a luptat cu înverşunare pentru bolnavi şi a făcut tot ce i-a stat în măsură să îi ajute, cu un profesionalism şi cu o demnitate care vor rămâne în istorie pentru o perioadă incomparabil mai îndelungată decât posesiile financiare ale d-lui Becali, care, după cum se poate uşor constata, pot cumpăra multe – mai puţin bunul-simţ.
Însuşi fapul că dl. Becali afirmă „Ce minuni a făcut Arafat? A luat un sistem francez şi l-a implementat în România” arată că autorul habar nu are despre ce vorbeşte. Un aspect uşor de înţeles, întrucât singura contribuţie terapeutică pe care dânsul a adus-o în medicina clinică este faptul că poate stimula curele de slăbire prin reacţiile gastrointestinale pe care le declanşează, prin asemenea declaraţii, în rândul persoanelor civilizate. Gradul de poluare intelectuală şi morală cauzate de Combinatul Petrochimic Becali reprezintă un pericol la adresa bunăstării oricărei societăţi decente şi o insultă severă la adresa inteligenţei şi a bunului-simţ. Probabil că, în orice ţară din lumea civilizată, unei persoane publice i s-ar fi cerut să demisioneze după o asemenea declaraţie rasistă, îmbibată cu o aroganţă şi o ignoranţă demne de Cartea Recordurilor.
Poate că acestea sunt doar câteva dintre considerentele pe care dl. Becali ar trebui să le aibă în vedere înainte de a eructa declaraţii care nu îi aduc cinste şi onoare nici dumnealui, nici ţării în numele căreia ia cuvântul în Parlamentul European, nici societăţii internaţionale multietnice a anului 2012. Sau, mai pe scurt, cum spune proverbul, „Claude os, aperi oculos”.
Cei care reprezintă cetăţenii unei ţări într-o organizaţie internaţională în general nutresc valori şi exprimă concepte care înalţă ţara şi societatea respectivă în ochii comunităţii internaţionale, oferind un model de omenie şi profesionalism, un exemplu de invidiat şi demn de urmat de către generaţii la rând. Oare ce anume din declaraţiile d-lui Becali se încadrează în oricare din aceste categorii? Şi de ce un popor vestit prin bunătate, omenie, mândrie, corectitudine şi realizări prestigioase aduse în atâtea domenii şi în atâtea ţări, de către persoanele pe care le-a dăruit civilizaţiei, nu ar putea să aibă un reprezentant în Parlamentul European care i-ar aduce mai mult respect?
