Calculele făcute de Iohannis în declarația de luni seara sunt stupefiante: a adunat voturile obținute de PNL și USR-PLUS la alegerile din 2016 și din 2020 și, gata, aritmetica marelui meditator pe bani i-a dat 50% plus 1, deci aceste partide trebuie să facă guvernul în 2020. Altfel spus, după mintea acestui om, PNL a câștigat în 2020 alegerile din 2016!
Cu toate acestea, Orban a plecat din funcția de premier, deși alegerile le-a pierdut partidul, nu Guvernul. Dacă nu era vorba despre o șmecherie, Orban demisiona de la partid, nu de la Guvern. Motivul pe care l-a invocat a fost că acum are „ca obiectiv să se ocupe de construcția unei majorități fără PSD”. Adică și în ceasul al 12-lea, tot nazismul antipesedist îl obsedează.
În realitate, plecarea lui Orban a fost impusă de Iohannis pentru a îndeplini condiția lui Dacian-Julien Cioloș, care anunțase, foarte ferm, că Orban nu mai trebuie să fie premier. Julien Cioloș n-a scornit această condiție din capul lui, ci doar a fost ecoul unor ordine primite de la Bruxelles. Se spune că acolo, la împărăție, s-a decis ca premier în România să fie un europarlamentar numit Siegfrid Vasile Mureșan, personaj instructat ani în șir de Berlin, așa cum Cioloș este instructat de Paris. Până când lista franco-germană a viitorului Guvern român Julien-Siegfrid român va fi definitivată la Bruxelles, actualul Guvern din Palatul Victoriei va fi condus de generalul Ciucă. Între umerii înstelați, funcția doboară gradul.
Iohannis n-a înțeles nimic din aceste alegeri. Paranoidul este o boală mai gravă decât covidul. Declarația pe care a făcut-o luni seara aruncă la gunoi rezultatul votului popular. În fața unui astfel de abuz grosolan, n-are rost să ne mai întrebăm „unde-i „Bruselul”? unde-i Comisia de la Veneția? unde-i MCV- ul?”. Mahării de la Bruxelles sunt interesați doar ca banii pentru așa-numita „reziliență” (despre care nimeni nu prea știe exact ce înseamnă) să ajungă pe mâna cui vor ei, nu a câștigătorilor alegerilor. Alegerile au fost inutile, întrucât „președintele” execută ce i se spune de la Bruxelles sau Berlin, nu ce-i spune voința poporului.
Pe de altă parte, recentele alegeri i-au dat lui Iohannis o lovitură năucitoare. Toate cele trei mari obiective pe care „președintele” și le-a asumat public, pentru care a luptat cu o agresivitate devatatoare și în care a investit absolut totul, au fost spulberate prin votul popular.
Primul său obiectiv a fost desființarea PSD. Probabil tot la ordinul „Bruselului” condus de PPE, care nu suportă să mai existe acest cel mai mare partid social-democrat din țările UE. Și, atunci, minte îngustă și slugă umilă, Iohannis și-a asumat ca principal obiectiv politic „o țară fără pesediști”. Hitler își dorea o Germanie fără evrei. Rezultatul votului a dărâmat, însă, ca pe-un castel din nisip toată propaganda violentă și de inspirație nazistă, dusă ani în șir de Iohannis și ventrilocii Săi liberali împotriva PSD. Primul eșec.
A doua lovitură primită de Iohannis a fost prezența scăzută la vot. El făcuse din venirea masivă a românilor la vot o problemă personală. „Ați fost alături de mine mereu, fiți și acum”, repeta el, neîncetat, românilor. Crezându-se, în paranoia sa, cel mai iubit dintre pământeni, Iohannis se și vedea în fruntea unui popor încolonat, urmându-l disciplinat la urne. Numai că poporul i-a întors spatele. Mai mult decât atât, mulți oameni n-au venit la vot tocmai pentru că Iohannis le cerut să vină.
Al treilea eșec uriaș al lui Iohannis este al iluziei sale că aceste alegeri vor marca o bornă istorică, un mare eveniment în viața României. De o grandomanie patologică, el credea că istoria țării se va împărți în două: înainte și după 6 decembrie 2020. Alegerile au reprezentat, da, un mare eveniment, dar numai prin usturătorul votul de blam dat acestui om mic.
Toate aceste eșecuri exprimă, în sinteză, îngustimea unei gândiri politice, un deficit de inteligență, precaritatea unei educații, falsitatea unui caracter și analfabetismul funcțional ale unui personaj întru-totul detestabil. Alegerile sunt istorice pentru că au arătat goliciunea acestui accident al democrației, care ar trebui să se cărăbănească urgent de unde a venit.
Orban l-a slugărit cât a putut, s-a făcut preș în fața lui, a alergat partidul ca pe hoții de cai să-i aducă voturi la prezidențiale și acum este pus să elibereze ringul. Demisia lui Orban din cauza rezultatelor alegerilor este o butaforie, pentru că nu el e responsabil de scorul PNL. Orban n-a făcut decât să execute ordinele lui Iohannis, ideologia de inspirație nazistă a campaniei și coordonarea ei aparținând acestuia.
Dacă ar avea un minim bun simț, Iohannis este cel care ar trebui să-și depună cu adevărat mandatul și să lase țara să respire.
Emil Constantinescu a fost învins de Sistem și, fiind om de onoare, a preferat să iasă din scenă. Cu atât mai mult ar trebui să facă acest gest Iohannis, care a fost învins de Popor. Iar Sistemul îl ține în picioare pentru că Bruselul are, iată, mare nevoie de o astfel de slugă..
Sa-i fereasca Cel de Sus pe romani de vreun nou premier de sorginte ardeleneasca. Sunt oameni bravi printre ardeleni, sotia si jumatate din rudele mele sunt de acolo, dar ca politicieni (in totalitate) introdusi si propulsati pe filiera securista s-au dovedit incepand cu Boc vanzatorii Romaniei. Daca Romania a ajuns in cocina actuala cu miasme europene, un aport decisiv l-au avut si premierii ardeleni si caricaturile lor ministeriale ardelenesti ce s-au perindat prin guvernul tarii. Dar si magurenii ce au confiscat de mult serviciile ce ar fi trebuit sa fie ale tarii si ale romanilor adevarati.