V-am ciuruit, fraierilor care sunteți voi!

Nu, nu ma refer la Traian Basescu, de data asta nu in gura lui aud cuvintele astea cu timpanele mintii… Voi le auziti? Voi, cititori, telespectatori, dar, mai ales, voi, confrati de breasla! E vorba de colegul Dan Diaconescu, senzationalul jurnalist al unor vremuri la fel de senzationale, gatite, nevoie mare, cu o presa… de senzatie, de mare senzatie si ea!

Gatite cu ea precum cu niste cercei mari, tip talangi, in culori stridente, si cu ceva sclipici ieftin, eventual, atarnand de chipul obosit si scofalcit al unei realitati vechi ce nu da semne sa moara curand. N-o recunoasteti? E realitatea romaneasca, e cea pe care o traim cu totii, pe care ne-o ofera, fara urma de zgarcenie, politicieni, dar si multe alte personaje vocale, pentru ca noi, cei ce ne indeletnicim cu presa, cu televiziunea, s-o livram apoi, fara complexe, consumatorilor de astfel de produse pe care le vindem, iata, cu succces, zi de zi, ora de ora, la infinit…Da, domnul acesta cu un zambet stirb, dar si cu o gura atat de mare si de etalata, ca sa ne arate, parca, niste dinti de aur, pe care, ca sa salveze Oltchim, mai c-ar fi gata sa-i vanda (da’ la suprapret!) domnul Senzational, cel ce-a umplut de glorie postuma o Elodie care, fara el, ar fi avut o moarte si-o inviere, amandoua anonime, acest domn e colegul nostru. Poate ca unii dintre noi, jurnalisti cu ifosele de rigoare, avem oarecari dificultati in a-l recunoaste ca fiindu-ne coleg. Asta, colegul nostru??? Pai cum facem noi presa, cum ne facem meseria noi… si ce circ face asta de cand il stim !

Pai chiar, cum facem noi presa? Ia sa vedem! Vine domnul Diaconescu cu sacii de cash la minister, noi il dam in direct si-l si reluam in prime time. Vrea domnul D la televiziunile de stiri ca sa-si expuna, normal… punctul de vedere si ca sa-i puna la zid pe nenorocitii de ciocoi, mai ales pe aia de la guvernare (ca aia sunt mai periculosi), ii facem voia si-l invitam la emisiuni, cu fast si pompa, cu respectul cuvenit… La o adica ne si batem pe el. Ii punem intrebari, ridicandu-i mingi la fileu cu care apoi ne plesneste in ochi (dar e punct la el, pentru ca asa-i in tenis…nu?). Mai strecuram cate-o intrebare incomoda, chicotim amuzati de dracoveniile pe care le spune, dar il si ascultam cu atentie (jurnalistica, vezi Doamne!), mimand-o sau chiar luandu-l in serios. Cel putin la televizor asa se vede ! Dar atentie: pot oare telespectatorii detecta ironia noastra cand ea e atat de “subtila” uneori ? Nuantele astea le stim doar noi intre noi si nu vad cum cei care ne privesc ar trebui si ei sa le inteleaga. Adevarul e ca, din ce in ce mai des, presa da spectacole doar pentru ea, in cercul ei restrans de breasla atotstiutoare, cu pretentia ca informeaza sau chiar deschide mintea poporului. De ce facem asta? Din ratiuni de meserie care impun sa aratam realitatea asa cum e, cu tot cu personajele ei, oricat ar fi de scabroase si stupide?

Din dorinta de a pune o oglinda in fata celor ce ne privesc, pentru a le arata, la fel de subtil precum ironia cu care facem talk-show c-un asemenea individ, ca astia suntem pana la urma, ca asta-i societatea si ca asemenea caricaturi produce ea? Nuuuu…sa nu fim ipocriti ! Facem talk in chip de show, show mai presus de talk, show cu orice chip! O facem de dragul ratingului, Maria Sa ! Sacrificam, fara sa clipim, pe altarul sau, bunul simt al unora dintre cei care se uita la noi, le sfidam, le jignim sau, in cel mai fericit caz, le ignoram inteligenta, fara nicio deontologica remuscare. Ce daca ne privesc oripilati niste ochi pe care ni-i imaginam de atatea ori in spatele camerelor de luat vederi in care ne uitam? Important e sa fie multi acesti ochi, cat mai multi…obligatoriu e sa facem rating, sa fie sefii si patronii multumiti, ca sa avem publicitate, sa fie bani iar noi sa ne luam salariul, ba poate chiar sa fim remarcati, ca, in curand, sa prindem, de ce nu, o emisiune sau o functie mai tare…Sa se uite poporul la noi, sa ne recunoasca pe strada si sa ne ceara extaziat autografe…

Cu ce ochi se uita, ce nastem in mintea lor sau chiar ce deformam acolo, asta e mai putin important, important e sa ne cocotam noi, mandri, pe culmile rating-ului atotguvernator aducator de atatea toate…! Si uite-asa un individ prea agresiv ca sa-l putem califica drept un mediocru oarecare, un om de o prostie si de-o aroganta ce dauneaza sanatatii tuturor, un tip care se viseaza presedinte intr-o tara ce cauta speranta…si o cauta, cu disperare, chiar si-n haznaua cu rahat, un individ pe care la urnele pentru prezidentiale avem toate “sansele” sa-l regasim pe buletinele de vot sau, poate chiar mai rau, sa-l si votam, sperand ca intr-o tara in deriva numai nebunii ne mai pot salva, un astfel de specimen, patron si pretins facator de presa, ne creste rating-ul, dar creste si coeficientul de cretinism sau…hai sa nu fim rai, sa-i zicem, naivitate. Una paguboasa pana la pierzanie. Suntem o presa, dragi colegi, de breaking-news-uri gen: DD a plecat din tara, DD s-a intors, DD vine cu sacii cu bani…Cumpara DD Oltchimul?

Asta suntem de zile, daca nu chiar saptamani bune! Suntem o presa pe masura personajului pe care-l umflam in sondaje si pe care tot noi, maine poimaine, il facem, nu m-ar mai mira, presedinte. Pentru ca el, este, nu, asa cum spune despre sine,un amarat de jurnalist de la Caracal la origini, acum insa un “messia”, cu accent pe e, asa cum tot el rosteste c-un zambet smerit intr-o emisiune a unui post de stiri a carui respectabilitate s-a smerit si ea in fata maretiei lui DD…!