Valori europene, Belina noastră și ”Belina” lor

Scandalul de la Ministerul Apărării din Germania în care a fost implicată chiar președinta nominalizată a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost cunoscut însă a contat foarte puțin în deliberările liderilor UE atunci când s-a stabilit nominalizarea ei. ”Un oficial UE a respins ideea ca Consiliul European ar fi trebuit să se implice mai mult în controlul dosarelor, spunând că este imposibil să găsești un politician care să nu fi fost criticat sau acuzat”, scrie Politico. Liberation scrie că ”La Bruxelles îți poți salva pielea prin diverse înțelegeri” și vom vedea un exemplu în acest sens.

Însă Dacian Ciolos, șeful din Parlamentul European al Partidului lui Emmanuel Macron, nu este de acord. El susține că Rovana Plumb, cu a sa implicare în cazul Belina, nu poate garanta respectarea ”valorilor europene”. Cioloș spune că va vota împotriva ei și le va cere membrilor grupului Renew Europe să facă celași lucru. Umflat în pene de Emamnuel Macron, ce i-a dat șefia grupului parlamentar Renew Europe, Ciolos are orbul găinilor când vine vorba de propriul partid și de Sylvie Goulard, propunerea Franței pentru postul de Comisar pentru Industrie.

Vom observa mai jos că mai mulți comisari propuși sau chiar actuali comisari au avut ”Belina” lor. S-a numit ferma Jandilla și a primit un milion de euro din fondurile europene la insistențele unui ministru și apoi comisar european care făcea parte din Partidul Popular spaniol, partid ce avea să sufere mai târziu de pe urma celui mai mare scandal de corupție din politica spaniolă. S-a numit ”angajări fictive”, cu transformarea asistenților parlamentari ai unor eurodeputați francezi în ”menajere” și ”diriginți de șantier”, la construcția vilelor lor. S-a numit atribuirea unui contract de audit la Ministerul german al Apărării tocmai firmei de audit a fiului ministrului în funcție. Ce s-a întâmplat în aceste cazuri? Comisarul spaniol a mers mai departe, după un ”târg politic” între PPE și PES, cancelara Merkel a oprit ancheta de la Ministerul Apărării, iar eurodeputații francezi au parte de un procuror cunoscut pentru tergiversarea dosarelor, iar la ancheta ce-i privește lucrează un singur om din ”DNA-ul” francez.

În aceste condiții, apelul lui Dacian Cioloș nu este doar ipocrit, ci și un semnal despre rolul viitorului procuror european, unde președintele Macron o susține pe Laura Kovesi, un rol cu dedicație pentru anumite state UE. În cazul acestor state, ”valorile europene” nu pot face obiectul unor ”târguri politice”, unde acces au doar politicienii-aristocrați din Spania, federaliștii europeni din Franța sau membri ai dinastiilor politice germane (cazul von der Leyen).

Majordomi pe banii UE

Ca mai toți politicienii din partidul lui Emmanuel Macron, La Republique en Marche, Sylvie Goulard este o ”dezertoare”. A fost membră a partidului de centru Mișcarea Democrată (MoDem), cu care a obținut de două ori mandatul de eurodeputat. Goulard a fost asistentă a lui Romano Prodi, fost președinte al Comisiei Europene. Adeptă a federalizării UE, Goulard se numără printre fondatorii Grupului Spinelli, alături de Guy Verhofstadt, liderul grupului ALDE din PE, din care făceau parte și deputații MoDem.

Unii dintre eurodeputații MoDem au băgat mâna adânc în banii primiți de la Parlamentul European pentru a-și remunera asistenții din teritoriu, în Franța. Erau asistenți care lucrau part-time și o făceau exclusiv pentru partid, așadar nu se calificau pentru banii europeni. Eurodeputații MoDem au recurs la această ilegalitate pentru că partidul avea probleme financiare, după o serie de eșecuri electorale. Asistenta eurodeputatei Marielle de Sarnez a declarat ca, între 2010-2015, activitatea de asistentă parlamentară era urmatoarea: ”Eram o menajeră. Gestionam toate afacerile ei private, inclusiv supravegherea construirii casei de pe insula Patmos din Grecia” și rezervarea biletelor de tren pentru Bruxelles și Strasbourg.

Afacerea aceasta a început să fie investigată în iulie 2017. Goulard părasise MoDem și se alăturase partidului lui Macron. Fusese numită ministru al Apararii. Avea să fie un mandat efemer, căci Goulard, alături de liderul MoDem, Francois Bayrou (ministru al Justiției) și de Marielle de Sarnez (ministru al Afacerilor Europene), a demisionat din guvern ca urmare a scandalului. Ulterior, Goulard a returnat banii pe care i-a folost ilegal – 45.000 de euro.

Copy paste după rapoartele băncilor germane

Nu  i-a fost greu să o facă, pentru că avea venituri consistente care proveneau din partea unui ONG american, iar aici intrăm într-o altă afacere, mult mai atent tratată de presa franceză decât cazul banilor europeni. Goulard a primit, între octombrie 2013 și decembrie 2015, câte 13.000 de euro pe lună din partea ”Institutului Berggruen”, fondat de un miliardar american. Primea banii în calitate de ”consilier special” al Consiliului pentru viitorul Europei, o organizație creată de amintita fundație. A câștigat între 324.000 si 350.000 de euro. Echipa Goulard a precizat că există ”rapoarte” și ”note de serviciu” care să justifice acești bani. Publicația Liberation nu a găsit decât două participari ale lui Goulard la evenimentele aceste organizații.

Revista Marianne a aflat ceva mult mai interesant. În 2016, Goulard a votat, în cadrul dezbaterii reformei bancare europene, două amendamente recopiate aproape integral din materialele de lobby ale băncilor germane.

Nu este ilegal ca un eurodeputat să fie remunerat de o fundație precum cea de mai sus. Însă pentru presa franceză sunt mari semne de întrebare privind posibila legătura între acest venit și voturile si activitatea de lobby a lui Goulard în calitate de membra a comisiei financiare a Parlamentului European.

Un caz în curs de îngropare în Franța

Cât despre ilegalitatea comisă de Goulard în cazul angajărilor fictive, autoritățile fraceze se mișcă cu viteze melcului, nicidecum ca în cazul Belina din România. Oficiul Central de Luptă împotriva Corupției și a Infracțiunilor Financiare din Franța (OCLCIFF) a audiat câțiva asistenți ai eurodeputaților implicați și nimeni nu a fost pus sub urmărire penala, la mai bine de doi ani de la izbucnirea scandalului. Liberation scrie că de acest dosar se ocupă un singur polițist, iar procurorul este bine cunoscut pentru tergiversarea dosarelor.

Fonduri UE pentru ferma soției si a copiilor

Dincolo de cazul Belina, numele Rovanei Plumb a apărut și în articole despre afacerile de sute de mii de euro ale cuscrilor și ale fiului ei.  Nici asta nu ar trebui să fie un obstacol pentru confirmarea în postul de comisar european. La Comisia Europeană se întâlnesc asemenea afaceri cu paravan. Să luam cazul actualului comisar al Spaniei din Comisia Juncker. Miguel Arias Canete, comisar pentru Energie, a avut probleme la audierile din PE din cauza legăturilor sale cu lobbyul industriei petroliere. Apoi, Canete fusese citat în calitate de martor în cazul unui prieten acuzat de spălare de bani. Și, nu în ultimul rand, Canete, fost ministru spaniol al Agriculturii, deținea o serie de afaceri în domeniul agricol care au primit subsidii europene de peste un mlion de euro. În calitate de ministru de resort, a cerut extinderea subsidiilor europene și pentru creșterea taurilor de lupte, exact afacerea familiei sale. Familia aristrocrată a soției deține o astfel de afacere, în care au fost atrași și fiii lui Canete. Afacerea cu tauri a primit subsidii UE de un milion de euro. Pentru a nu mai spune că numele soției lui Canete apare în celebrele Panama Papers, ea fiind cea care aproba tranzacțiile unei firme offshore din Panama chiar în perioada în care Canete deținea funcții executive la UE sau în Spania.

Conflictele acestea de interse nu l-au costat postul pe Canete. De ce? Pentru că făcea parte din Partidul Popular spaniol, membru al PPE, iar PPE a amenințat că, în cazul în care Canete va fi respins în Parlamentul Europeana, atunci aceasta va fi și soarta comisarului propus de Paris, Pierre Moscovici. ”La Bruxelles poți să-ți salvezi pielea prin asemenea târguri”, concluzionează Liberation.

Viitorul șef al diplomației UE și afacerile imobiliare

Încă un caz. Josep Borrell, 72 de ani, va fi noul șef al diplomației UE și vicepreședinte al Comisiei Europene. A avut o carieră politică importantă. În 1982 era secretar de stat pentru buget în Ministerul Economiei, apoi s-a mutat la Ministerul de Finante, unde a rămas nu mai puțin de șapte ani. Timp de cinci ani a fost ministru al Lucrărilor Publice și Mediului. În 1998 a câștigat votul pentru nominalizarea la șefia guvernului, în cazul în care Partidul Socialist câștiga alegerile din anul 2000. Brusc, ascensiunea sa în politica internă se încheie, după ce doi oficiali numiți de el in guvern au fost implicați în vânzarea frauduloasă a unor proprietăți publice. Borrell a preferat să se retragă la Bruxelles, unde a fost ales președinte al Parlamentului European, in 2004. Apoi, Borrell dispare total din viața politică, după scandalul de inside trading, și reapare zece ani mai târziu, numit ministru de Externe al Spaniei. Disparitiile bruște și autoimpuse din viața politică, chiar în momentele de plina ascensiune, pot spune multe și despre problemele lui Josep Borrell.

Cazul Wojciechowski

Poate cel mai mai puțin grav caz în care este implicat un comisar propus de Ursula von der Leyen este cel al polonezului Janusz Wojciechowski, fost europarlamentar, fost președinte al Curții de Conturi din Polonia și acum reprezentant al Poloniei la Curtea Europeană de Conturi. Wojciechowski este acuzat că a abuzat de stipendiile Parlamentului European pentru deplasări. Este vorba despre circa 11.000 de euro. OLAF a verificat documentele din aproape șapte ani și a descoperit că nouă asemenea foi de parcurs au erori – erori la numerele de înmatriculare a autovehiculelor cu care s-a deplasat polonezul ca eurodeputat, kilometraje contradictorii, etc. Janusz Wojciechowski a returnat suma imputată.

Comisie de anchetă pentru Ursula von der Leyen

Până și președinta nominalizată a viitoarei Comisii, Ursula von der Leyen, are probleme legate de managementul prost și cheltuirea proastă a fondurilor alocate Ministerului Apărării din Germania, în timpul mandatului ei. S-a constituit o comisie de anchetă în Bundestag. Cheltuielile de la Apărare au depășit cu mult plafonul stabilit. Prin urmare, ministerul a apelat la o firmă de audit, firmă care a oferit explicații foarte confortabile pentru guvern. Surpriza a venit în momentul în care s-a descoperit că auditul a fost operat de fiul ministrului von der Leyen. A fost sesizată justiția germană. Numai că, spre deosebire de țările pe care le critică pentru încălcarea normelor statului de drept, Germania are un stat de drept care îi permite cancelarului să oprească anchetele care-i vizează pe miniștrii săi.

”Buna reputație internațională” te scapă de pedeapsă

Dincolo de noua Comisie Europeana, sa mai amintim si de cazul viitoarei sefe a Bancii Centrale Europene – Christine Lagarde. A fost condamnată pentru ”neglijență” de Curtea de Justiție a Republicii Franceze, însă s-a renunțat la pedeapsă. Lagarde a decis să ducă în fața unei curti de arbitraj și nu în fața unui tribunal cazul în care se luptau o bancă publică din Franța și omul de afaceri Bernard Tapie. Arbitrajul decide, în general, în favoarea afacerilor. Potrivit legii, Lagarde ar fi trebuit să fie condamnată la un an de închisoare și plata a 15.000 de euro, însă justiția din Franța, un alt mare stat UE care acuză așa-zisele atacuri împotriva independenței justiției în țările estice, a renunțat la pedeapsă, pentru că șefa FMI se bucura de o ”bună reputație internațională”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.