Vând austriecii Petrom ? Și cui?

În iunie , acum trei luni, directorul OMV Riner Seele își încheia abrupt, înainte de termen, mandatul, în urma unei decizii în acest sens a Consiliului de Supraveghere al companiei austriece. A fost numit în loc Alfred Stern, un executiv care venea de la Borealis, divizia de chimie și petrochimie a austriecilor.

Noul director, care a primit mandat pe trei ani, cu opțiune pentru încă doi, și-a asumat să schimbe orientarea OMV de la, în principal, extracția și distribuția de petrol și gaze la procesarea de hidrocarburi în mase plastice, îngrășăminte și alte derivate. Cu două săptămâni în urmă, acesta declara că OMV intenţionează să accelereze restructurarea şi va anunţa la începutul anului viitor o nouă strategie, concentrată pe sustenabilitate. „Nu există cale de întoarcere privind optimizarea spre sustenabilitate. Grupul îşi menţine angajamentul faţă de obiectivele climatice stabilite la Paris”, a spus Stern, potrivit Reuters. OMV păstrează deschise opţiunile privind eventuala retragere din afacerea profitabilă cu surse de energie fosilă sau posibilitatea investiţiilor în surse de energie regenerabilă“, a declarat Stern. Acesta a adăugat: „Vom face o strategie în funcţie de locul în care ne putem diferenţia, de locul în care credem că ne putem învinge concurenţa”.

În România, Petrom, deținută de OMV, nu prea mai are activități în chimie și petrochimie. Arpechim nu mai este, Doljchim a fost dezafectat și tăiat la fier vechi. Petrom se ocupă acum doar cu extracția și comercializarea petrolului și gazelor și a produselor de rafinărie benzine și motorine. Prin urmare, nu prea ar fi pe noua direcție de dezvoltare a Vienei.

Iulian Iancu, preşedintele Consiliului Mondial al Energiei – Comitetul Naţional Român (CNR-CME), fost președinte al Comisiei pentru Industrii și Servicii al Camerei Deputaților și unul dintre cei mai experimentanți oameni din energie, arată ce ar putea însemna pentru România noua direcție asumată de OMV

„Din câte înțeleg, noul context geopolitic, dar și Acordul de la Paris, determină foarte mulți jucători mari din industria petrolului și gazelor naturale să se reorienteze către Green Energy. În consecință, consider că OMV Petrom nu face excepție, iar în această notă înteleg schimbarea CEO-ului Rainer Seele și motivul pentru care se vorbește deja de ceva timp despre spargerea zonei up stream de cea de down stream în cadrul acestei companii și intenția de vânzare a up stream-ului cât mai rapid(upstream înseamnă activitatea de extracție hidrocarburi – n.r.). Cert este că din acest an s-a declanșat un adevărat război între grupările verzi și susținătoare ale decarbonizării totale a energiei și susținătorii gazului natural. Gazul natural rămâne în continuare regele tranziției energiei spre obiectivul final: energie electrică din surse regenerabile și nepoluante. Învingătorii vor rescrie cartea producției de energie în Europa și vor pune bazele noii ere a omenirii”, arată Iancu.

Încotro ?

Dacă OMV va renunța la Petrom, companie vitală pentru România, care extrage tot petrolul din țară și jumătate din gaz și are cea mai mare rețea de bezinării și una dintre cele trei rafinării de carburanți și cea mai mare centrală pe gaze(la Brazi), cine ar putea cumpăra-o? Ei bine, în zona noastră de lume, companiile petroliere cu interese majore sunt cele din Rusia(Gazprom, LukOil), Austria(OMV) și Ungaria(MOL). Americanii par să fie din ce în ce mai puțin interesați de această parte de lume. ExxonMobil își vinde partea din compania ce deține concesiunea pe perimetrele de gaze din Marea Neagră, iar Romgaz încearcă să o cumpere, și rămân doar cu o mică concesiune , tot din Marea Neagră, unde BSOG va începe să extragă până la 1 miliard de mc de gaze pe an(necesarul actual al României este de 12 mld. mc pe an). Prin urmare, cine ar putea fi interesat să cumpere Petrom.

Fără a oferi un răspuns, Iancu zugrăvește un tablou mai larg al geopoliticii energetice regionale, care oferă o imagine posibilă:

„Gazul natural stă la baza redefinirii agendei geopoltice în perioada de tranziție atât între SUA și Europa, respectiv Europa Rusia, dar și China -Rusia. Așa se explică acceptul SUA pentru Nord STREAM, abandonarea Ucrainei de către SUA, cedarea Afganistanului și implicit și al celor mai scurte rute de transport gaze naturale folosind teritoriul Afganistanului pentru transportul hidrocarburilor spre Asia în special China. Și nu în ultimul rând, retragerea SUA din zona de influență a Mării Negre și orientarea exclusiv către zona ASIA-Pacific lăsând locul liber pentru Germania-Rusia”