Varoufakis: Declinul ireversibil al UE

Mult așteptatul raport al lui Mario Draghi pentru Ursula von der Leyen solicită Europei să investească 5% din venitul total sau pentru energie verde și tehnologii sustenabile. Același plan a fost propus de Yanis Varoufakis, fost ministru de Finanțe al Greciei, în urmă cu aproape zece ani. Atunci, planul ar fi putut fi aplicat. Acum este prea târziu, scrie Varoufakis, pentru Project Syndicate.

”La începutul crizei euro, unii economiști erau convinși că salvarea Europei de la stagnare economică și ascensiunea extremei drepte (singurul beneficiar al stagnării economice) era posibilă prin investiții publice masive într-un proiect ecologist. În 2017 am propus o sumă: până la 5% din toate veniturile UE trebuie investite în energie verde și tehnologii sustenabile. Știam că nici statele membre UE și nici bugetul UE nu-și permit asemenea investiții, motiv pentru care am propus o nouă modalitate de finanțare prin obligațiuni ale Băncii Europene de Investiții garantate de Banca Centrală Europeană.

Această idee nu a fost respinsă când am prezentat-o pentru prima dată. Nu a fost respinsă pentru că nu a  fost băgată în seamă. În 2019, am candidat pentru Parlamentul European pentru a susține aceste investiții de 5%, spunând că ele ”ar însemna pentru progresiști ceea ce imigrația și rasismul sunt pentru extrema dreaptă”. În schimb, Comisia Europeană a Ursulei von der Leyen, a adoptat un așa-numit Pact Verde care este nesemnificativ la nivel macroeconomic și, așa cum am avertizat, este duplicitar din punct de vedere al mediului înconjurător.

Apoi a venit covid-19. Liderii europeni au răspuns printr-un fond de recuperare, cunoscut drept NextGenerationEU”. Am spus că va fi irelevant la nivel macroeconomic și că va însemna și o lovitură mortală pentru o posibilă uniune fiscală europeana prin care să finanțăm investițiile esențiale pentru viitorul UE. Oficialii UE au insistat că NextGeneration răspunde perfect nevoilor UE și au respins propunerea mea pentru investiții publice de 5% din venitul UE, spunând că este ”iresponsabilă din punct de vedere fiscal” și că este ”nefezabilă politic”.

Însă, acum, Mario Draghi, fost presedinte al BCE și fost premier al Italiei, a venit cu un plan similar, care spune că, dacă Europa nu face anumiți pași, ”își va pierde rațiunea de a exista”.

Ce pași trebuie să facă Europa, conform planului Draghi? Pilonul principal sunt investițiile în valoare de 5% din venituri, pentru a finanța un program de investiții prin îndatorare în comun. Jurnaliștii au început mă sune și să ma întrebe dacă mă simt răzbunat. ”Nu, mă simt devastat”, le-a, spus. Unul dintre ei m-a întrebat: ”Dar nu e mai bine mai târziu decât niciodată?”.

Nu, nu este mai bine, pentru că pentru Europa acel ”mai târziu” a devenit ”prea târziu”. Europa a ratat, în 2019, momentul unor investiții de 3.000 de miliarde de euro în tehnologie, iar asta a făcut ca Europa să rămână în urma Chinei și SUA. Ocazia de a investi 5% din venitul UE în economia verde a fost pierdută. S-a evaporat, a dispărut. Între timp, Europa a trecut de la o dinamică deflaționistă la una inflaționistă și asta a închis fereastra de oportunitate de până în 2020.

Propunerea mea din 2019 cerea Consiliului UE să permită Băncii Europene de Investiții să emită obligațiuni pe 30 de ani în valoare de 500 de miliarde de euro pentru investiții verzi în întreaga Europă. Atunci, Banca Centrală Europeană cumpăra deja obligațiuni pentru a combate deflația din Germania, împingând dobânzile sub zero. Atunci, BCE nu avea de făcut decât să declare că va cumpăra aceste obligațiuni ale BEI (în locul celor germane). Asta însemna împrumuturi ieftine, echivalentul a 5% din venitul total al UE, fără a împovăra nici bugetele statelor membre și nici bugetul UE. Dacă se făcea asta, productivitatea ar fi fost mai mare acum in Europa, industria germană nu s-ar fi aflat în situația deplorabilă de acum, iar activitatea economica mai intensă ar fi adus bani mai mulți din taxe.

Acum este prea târziu pentru așa ceva. Inflația adusă de răspunsul la pandemie a obligat BCE să vândă obligațiuni și a închis fereastra de oportunitate pentru emiterea masivă de obligațiuni de către BEI.

Nici Comisia Europeană nu poate emite propriile obligațiuni în valoare de 5% din veniturile UE, așa cum a făcut pentru a finanța NextGeneratiunEU, pentru că nici investitorii, nici statele membre UE nu au încredere în obligațiunile Comisiei. Investitorii știu că Comisia nu se poate angaja să adune contribuțiile statelor membre la bugetul UE, în vreme ce statele membre văd asemenea obligațiuni ale Comisiei ca pe o presiune pentru creșterea contribuțiilor la bugetele viitoare ale UE.

Singura variantă de finanțare a unui program de investiții ar fi crearea unei federații cu un guvern federal ales democratic și cu un budget federal de cel puțin 30 de ori mai mare decât actualul budget al UE, plus dreptul guvernului federal de a se împrumuta și a percepe taxe. Însă această soluție a fost împinsă în domeniul imposibilului de modul în care a fost gestionată criza euro și criza pandemiei.

Pe scurt, principiile raportului Dragjhi vor fi mai degrabă încălcate decât respectate. Într-un mod ipocrit, Comisia va aloca firimituri din sumele necheltuite ale fondului de recuperare post-pandemie pentru programele propuse de Draghi și va spune că a aplicat raportul Draghi. În realitate, recomandările lui vor fi îngropate. Dragjhi știe oare asta? Cred că da. Raportul sau este ca un cântec de lebădă și o spălare de partea sa de vină pentru felul în care Europa a devenit un muzeu al vechilor industrii și al rapoartelor lăudate până la cer și apoi închise în sertare”.