Da. Şi tu, cel care citeşti acum, eşti vinovat. Condamnarea ar trebui să fie una colectivă, în care să fim reţinuţi – ca inculpaţi moral – toţi cetăţenii acestei ţări. De ce? Pentru că suntem România lui „merge şi aşa”. Această sintagmă este adevărata cauză a tragediei şi a multora care nu sunt mediatizate, dar care produc pustiu atât în jurul nostru, cât şi în fiinţele noastre.
Un pustiu în care se află o durere organică. În România mor în fiecare zi oameni mult mai mulţi decât cei care au murit în tragedia de la „Colectiv”, din cauze imputabile. Fiind tragedii individuale, sunt acceptate cu resemnare, au devenit aproape fireşti aceste erori care sfâşie vieţi, despart definitiv copiii de părinţi, iubitele de iubiţi. Moartea este poftită să muşte din vieţi tinere.
Am devenit de un natural macabru, căci, la noi, „merge şi aşa”. Nu-i plânge pe alţii, plânge-te pe tine! Într-o zi nu foarte îndepărtată, tu sau copilul tău veţi fi victimele propriilor ignoranţe. România este ţara în care autostrăzile se prăbuşesc după inaugurare, spitalele sunt ele însele în terapie, suntem ţara în care instituţiile, ministerele sunt conduse de incompetenţi, partidele gem de corupţi şi, pentru toate astea, fiecare dintre noi este vinovat.
Dar suntem aşa şi nu altfel pentru că, la rându-ne, am fost victimele unei mediu în care s-au cultivat minciuna, înşelătoria, ura. „Să moară capra vecinului”, o ţară în care copilul primeşte informaţii subliminale – „căţeluş cu părul creţ / fură raţa din coteţ”, „şi de-o fi să mor, / să nu le spui lor”. Aceste metode educaţionale au creat omul nou, cei care suntem noi astăzi.
Din cine să ne fi născut cu o genă morală cîtă vreme părinţii spirituali ai neamului au fost exterminaţi în puşcării înainte de-a ne fi lăsat urmaşi?! Trebuie să acceptam că suntem, în mare parte, progeniturile celor care au creat omul nou, ale cărui valori au fost delaţiunea şi mediocritatea, transformându-ne în fiinţe brute, în care s-a dezvoltat reflexul ce ne ruinează atât spiritual, cât şi trupesc.
Astfel, omul de azi nu mai are, fiziologic, organul responsabil cu iubirea, putem spune că s-a descompus într-un nou regn. Nu mai iubeşte. Nu mai există iubire nici măcar între bărbaţi şi femei, totul s-a transformat într-un act mecanic. Priviţi tinerii de azi! Ei nu se mai iubesc, ei fac sex. Din sex nu se poate naşte un om normal, căci embrionul nu primeşte informaţia încărcăturii emoţionale, mistice, pe care doar ea, iubirea, o poate naşte. Vă puteţi imagina un om ajuns la maturitate, poate chiar cu familie, care nu a simţit niciodată goluri în stomac, furnicături pe şira spinării, produse de acesta unica virtute a omului.
O altă cauză majoră a mişcarii asimptomatice, vorba lui Ţuţea, a celui ce încă se vrea să se numească om, o reprezintă lipsa moralei creştine, căci cea socială a dispărut complet. Acesta este românul zilelor noastre şi cauza tuturor nenorocirilor ce o să vină, care vor fi mult mai mari, de dimensiuni apocaliptice.
Dacă părinţii acestor tineri nu-i lăsau să meargă în club (mă refer la cei minori), nu ar fi murit. Dacă instituţiile cu atribuţii de control şi-ar fi îndeplinit sarcinile, nimeni nu ar fi murit. Dacă proprietarii acelui spaţiu ar fi respectat măcar în parte normele de securitate, probabil nimeni nu ar murit. Dacă România ar fi o ţară cu oameni normali, nu s-ar fi întâmplat poate această tragedie, căci ar fi fost de neconceput pentru un om crescut în aşternuturi morale să nu respecte normele de siguranţă.
Totuşi, această tragedie a avut şi o parte „frumoasă”, a trezit în noi, în fiecare dintre noi, amintirea a ceea ce a fost odată omul: iubire, cu toate cele ce decurg din ea. Ce frumoasă a fost România acestor tragice zile! Un paradox care ne arată cum suntem în forul nostru interior. Pompieri, poliţişti, lucrători de la SMURD au venit să ajute, unii dintre ei fără să fie obligaţi; medici aflaţi peste program, despre care până mai ieri spuneam că sunt şpăgari. Au empatizat cu pacienţii. Fiecare dintre noi a simţit nevoia să facă ceva. Unii au donat sânge, alţii vor să doneze piele, unii au donat bani, alţii s-au dus cu mâncare, apă prin spitale. Ce frumos a fost românul zilelor acestea! Şi e atât de uşor şi atât de simplu să fim aşa!
Tristeţea mă macină, căci, peste doar câteva săptămâni, totul se va întoarce la ce a fost dinainte, şi mi-e teamă că omul din noi va deveni iarăşi o brută! Vom spune iar că medicii ne cer şpagă, şpagă şi vom fi iarăşi indiferenţi sau, în unele cazuri, ne vom bucura de suferinţele semenilor noştri, pe care, de multe ori, chiar noi le provocăm cu bună ştiinţă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.