În tumultul emoțiilor pe care le stârnește din nou Justiția, după o perioadă de acalmie de șase ani, mi-a atras atenția o postare pe Facebook care făcea apel la rațiune. Cu argumente juridice, legi și decizii ale CCR indicate, postarea doamnei Lili Crăciun pune în adevărata lumină lucrurile. Cine sunt adevărații vinovați?

Dincolo de magistrați răi și buni, de jurnaliști reziști și antireformiști, de ONG-iști sorosiști și ONG-iști PSD-iști, adevărul este că Parlamentul, adică toate partidele mari de acum și din trecut – PSD, PNL, USR, ALDE – unii magistrați, politicienii care l-au servit pe Drangea, șefii guvernelor și miniștrii Justiției din ultimii ani sunt responsabili pentru eliberarea pe bandă rulantă a unor inculpați acuzați de fapte de corupție. 

Ca să nu-mi însușesc ideile pe care le-a scos în evidență doamna Lili Crăciun, o să pun aici link cu postarea de pe Facebook pe care să o citiți nemijlocit. 

CCR a decis că ani de zile ÎCCJ a încălcat legea

În 2014, șefa de atunci a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, a dat o dispoziție pe care CCR a considerat-o neconstituțională în 2018. Pe scurt, Livia Stanciu a decis că din completurile de cinci judecători pot face parte de drept președintele, vicepreședinții sau șeful Secției penale. Fără să fie trași la sorți. Hotărârea a fost aplicată și de Cristina Tarcea, care a urmat la cârma Curții Supreme. 

HOTĂRÂRE nr. 3 din 28 ianuarie 2014

(4) Completele de 5 judecători sunt prezidate, după caz, de preşedintele, vicepreşedinţii, preşedintele Secţiei penale sau decanul de vârstă.”

„Art. 29. – (1) În scopul stabilirii completelor de 5 judecători în materie penală, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie desemnează anual, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, câte 4 sau, după caz, câte 5 judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru fiecare complet.

Guvernul Dăncilă și Toni Greblă au speculat slăbiciunea ÎCCJ. Începe asaltul. Justiția, la un pas de colaps

În 2018, Guvernul Dăncilă, prin secretarul general Toni Greblă, a susținut în fața CCR că dispoziția este contrară legilor din 2004, 2013 și 2018. Toate spuneau că judecătorii din completurile de cinci de la ÎCCJ sunt trași la sorți. Toți cei cinci, nu 3, nu 4, nu 2. Nu putem trece cu vederea cine a făcut sesizarea. Oamenii lui Dragnea, care se confrunta atunci cu dosarul ce i-a adus în an mai târziu și condamnarea. Era o nouă încercare, după ce tentativa cu OUG 13 eșuase. 

Dar aceste aspecte politice nici nu contează în speța de față. Tot ce contează este că o lege atât de limpede fusese încălcată din 2014 până în 2018. Iar CCR nu a putut decât să constate evidența acestei încălcări. 

Nici în 2018, Cristina Tarcea nu a pus de îndată în aplicare legea. A decis să facă acest lucru abia în 2019. Pe motiv că nu poate schimba completul înainte de expirarea mandatului de un an. CCR nu a fost de acord. „Faptul că aceste completuri au o existență anuală nu constituie un temei pentru neaplicarea imediată a legii de procedură noi, care vizează modul de desemnare a membrilor completului.”

Dacă cineva din politică a vrut să găsească punctul slab, astfel încât să dea peste cap dosarele instrumentate de ÎCCJ din 2014 până în 2018, nici că a avut o misiune mai ușoară. A lucrat cu armele inamicului. 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

1. Admite sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.
2. Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 207/2018.

Altă decizie, reclamant Florin Iordache. Justiția, înfrântă din nou

Mergem la o altă decizie CCR din 2019, în care reclamant era artizanul OUG 13, Florin Iordache. Curtea a stipulat că ÎCCJ era obligată să constituie completuri specializate pentru faptele de corupție. În schimb, șefii Curții Supreme deciseseră că toți judecătorii de la Secția penală sunt specializați în fapte de corupție, Așadar, nu ar fi fost nevoie de completuri specializate. CCR a contrazis din nou Curtea Supremă.

Decizia 417 CCR din 2019

Prin urmare, Curtea constată că, indiferent cum era stabilită specializarea judecătorilor, oricum era obligatorie organizarea completurilor specializate, cu consecința ca numai aceste completuri să aibă competența exclusivă să judece, în primă instanță, în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000. Așadar, raportat la cauza de față, se constată că până la adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 14 din 23 ianuarie 2019 condițiile prevăzute la paragraful 146 din prezenta decizie nu au fost îndeplinite nici măcar formal, iar după adoptarea acesteia condițiile au fost îndeplinite exclusiv formal, fără a răspunde cerințelor prevăzute de art. 20 din Convenția penală privind corupția în sensul unei reale specializări a unui număr limitat de completuri pentru combaterea eficientă a corupției.

Articolul-cheie din Codul Penal care a dat verde la prescripții pe bandă rulantă

Alte decizii care au dus la întârzieri majore în soluționarea dosarelor și la prescripția faptelor în cele din urmă au fost cele referitoare chiar la articolul din Codul Penal care făcea referire la prescripție. Este vorba despre articolul 155. 

Până în 2010, Codul Penal spunea că întreruperea prescripției intervine pentru un act procedural, dacă acel act a fost comunicat inculpatului. După 2010, articolul a fost modificat și a fost eliminată obligativitatea comunicării către învinuit a întreruperii prescripției.

Decizia CCR 297/2018

CCR a constatat că articolul este neconstituțional în forma de după 2010. 

,,Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.”

Curtea a dat exemple și din alte țări. 

,,În țări precum Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia și Spania, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale se realizează prin acte procesuale care sunt comunicate suspectului sau inculpatului ori care presupun prezența acestuia în fața organelor judiciare sau prin acte care vizează, în mod direct, soluționarea raportului juridic penal de conflict.”

Ce mai contează motivele ascunse pe care le-a avut Florin Iordache când a făcut sesizarea? Sau efectul sesizării sale care a dus la eliberări pe bandă rulantă ale unor personaje acuzate sau chiar condamnate pentru fapte de corupție? Contează că Florin Iordache a găsit o hibă în lege care funcționa neobservată de opt ani la momentul contestației la CCR. 

Parlamentul nu a mișcat un deget timp de patru ani

Și aici intervine Parlamentul. Nu numai că Parlamentul modificase Codul Penal într-un mod neconstituțional în 2010. Dar același Parlament nu a pus legea în acord cu decizia Curții Constituționale din 2018 până în 2022. Atunci CCR a dat o nouă decizie.

DECIZIA nr.358 din 2022

Or, Curtea observă că, prin tăcerea legiuitorului, identificarea cazurilor de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale a rămas o operațiune realizată de către organul judiciar, ajungându-se la o nouă situație lipsită de claritate și previzibilitate, situație ce a determinat inclusiv aplicarea diferită la situații similare a dispozițiilor criticate.

În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. 

CITEȘTE ȘI 

Lia Savonea, Cătălin Predoiu, CSM. Controversele din jurul celor care conduc Justiția

Curtea constată că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și a pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. 

Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate. 

Neglijență, prostie, rea-voință?

Cum poate fi definită lipsa de reacție a parlamentarilor timp de patru ani. Interval în care nu a existat instituția prescripției. Din moment ce Curtea Constituțională declarase nulă o parte a articolului, în lipsa punerii lui în acord cu Legea Supremă, articolul nu era valid. 

Guvernul a adoptat în 2022, pe grabă, o ordonanță de urgență pentru a regla situația. 

„O întârziere ar fi avut efect devastator asupra multor anchete”, justifica ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, gestul. Un efect devastator ce nu fusese totuși observat de nimeni timp de patru ani. 

Așa s-au scurs patru ani de vid legislativ.

Șefii Parlamentului care au închis ochii la prescripția faptelor

O bucată de timp, Camera Deputaților a fost condusă de Liviu Dragnea, până în mai 2019. Apoi a venit la conducere Marcel Ciolacu, care a stat în funcție până în decembrie 2020. În decembrie 2020, șefia a fost preluată de Ludovic Orban, urmat de Marcel Ciolacu, din noiembrie 2021 până în 2023, când a ajuns premier. 

La Senat, șefi au fost Călin Popescu Tăriceanu, Șerban Valeca, Teodor Meleșcanu, Titus Corlățean și Robert Cazanciuc, Anca Dragu și Florin Cîțu.

Așadar, pe la șefiile celor două camere ale Parlamentului s-au perindat toate marile partide – PSD, ALDE, PNL, USR. Nimeni nu a schimbat legea pe care o trântise CCR în 2018.

Pe la Guvern au trecut de asemenea toate partidele importante – PSD, PNL și USR. Și nimeni nu a mișcat un deget. Sau, dacă a vrut și nu a putut din cauza adversarilor politici, nimeni nu a țipat suficient de tare încât să audă tot poporul că urmează ca posibili mari infractori ai României să fie eliberați pe bandă rulantă.