Vinovatul real și cel de serviciu

Constituirea unei alianțe, care să ducă la formarea Guvernului, se dovedește a fi anevoioasă, dar se vrea și un exercițiu fățiș de subminare reciprocă a partenerilor politici. Nu mai suntem în campanie electorală, însă aceasta continuă, în sensul depășirii frustrărilor. Așteptările provocate de Zeus nu au fost sub nici un aspect la nivelul imperativelor direcției laboratorului de manipulare a românilor.

Absenteismul la vot se resimte tot mai acut ca o altă față a rezultatului electoral. Curajul lui Zeus este mult diminuat încât el însuși se vede fără aliați în condițiile permanentei reconfigurări a camarilei. Zilele de taifas pe marginea Herăstrăului seamănă tot mai mult cu ale fostului locatar pe viață din același arondisment.

Guvernul care se pregătește, cu aceleași maimuțe politice, este mai mult un asalt de control asupra Parlamentului care pare să nu mai fie ce a fost. Eșecul care se citește pe fața noii majorități politice este însuși semnul sfârșitului unei epoci, nedepășind anvergura unor jucători dintr-un cazinou.

Lui Zeus nu îi rămâne decât să primească scrisorile de acreditare ale ambasadorilor străini, delegațiile, să semneze decorarea la nesfârșit a falsului național cu tot felul de tinichele, titluri și însemne. În curând nu se va mai regăsi în jocul politic pentru că titularii controlului nu pot călători cu un vehicul pe care nu îl controlează.

Facerea Guvernului este deja o chestiune secundară. Clasa politică actuală a pierdut electoratul României, cu ajutorul nesperat al crizei sanitare și al lui Zeus. Acum se caută vinovatul de serviciu iar acesta, deși urlă prin piețe ca un disperat al sorții, încă nu a intrat în pâine. Însă vocea acestuia s-ar putea să acopere o țară care a fost obligată să traverseze un pustiu.

Zeus devine cu fiecare zi asemenea unei statui care nu știi pe cine reprezintă și de ce nu este mutată din mijlocul drumului, nominalizând neîntrerupt doar vinovatul de serviciu.