Într-o postare intitulată "Aventurile lui Pinocchio" (o poreclă pe care fostul şef al PC i-a dat-o mai demult preşedintelui, n.r.), Voiculescu scrie că "Traian Băsescu, aşa cum era de aşteptat, îşi pune în aplicare clasica strategie de supravieţuire: sacrificarea bietului acar-păun şi momirea la resurse a unui partid care, în final, să poarte vina pentru dezastrul care a început deja".
"Dar asta nu se mai poate: poţi păcăli un popor o dată, de două ori, de zece ori – dar n-o poti face la nesfârşit, mai ales atunci când cuţitul ajunge la os. Teribila criză în care se afundă România – una cum nu am mai cunoscut în ultimul deceniu – are un singur autor moral: Traian Băsescu. A vrut să joace totul pe mâna lui. Şi a pierdut lamentabil. Cu o credibilitate politică nulă şi una electorală grav deteriorată, Băsescu nu va mai fi crezut, de această dată, de nimeni. Chiar dacă ne vor fi fluturate două-trei capete de vinovaţi, chiar dacă vor deveni co-părtaşi la guvernare, chiar dacă partidele din Opoziţie vor fi arătate cu degetul pentru că nu acceptă să-şi asume haosul generat de PDL. Nasul lui Pinocchio creşte. Şi creşte. Şi creşte. Iar Jiminy Cricket (greierele care îl însoţea pe Pinocchio, n.r.) nu se simte deloc bine", mai spune senatorul.
Dan Voiculescu relatează apoi câteva episoade care i-au demonstrat că Traian Băsescu minte,conservatorul susţinând că statului ar fi îmbrăţişat cu entuziasm la un moment dat ideea numirii conservatorului în funcţia de vicepremier. "Şi pe mine, până m-am dumirit cu cine stau de vorbă, m-a minţit Traian Băsescu: o dată la Grivco, când a venit să facă Guvern, în timp ce în media jelea imoralitatea soluţiei pe care chiar el o propusese; a doua oară în contextul numirii mele ca viceprim-ministru, când, într-o întâlnire particulară, Băsescu aproape că ţopăia de satisfacţie. A doua zi, după ce vreo trei verdicte în care se spunea că nu am avut niciun raport cu Securitatea, CNSAS se răzgândea. Atunci am înţeles că problema domnului preşedinte nu-i una contextuală (în politică, uneori, poţi accepta imoralitatea mijloacelor în vederea unui scop mai înalt), ci una mai degrabă patologică: omul n-are noţiunea de responsabilitate sau de mână strânsă între bărbaţi", acuză Voiculescu.
