Episcopul Petru Pavel Aron de la Blaj (1709-1764). „Episcopul Petru Pavel Aron a fost om cu viață sfântă. Necurmat priveghea întru rugăciune și făcea metănii multe, încât degetele pururea îi erau umflate de noduri.
Mâncarea lui era numai legumă și ulei de in. Pentru înfrânarea trupului său își făcuse brâu de fier, cu cuie ascuțite înăuntru, pe care îl purta încins peste mijloc, la piele. Și alte două la mâini, din sus de coate, încât i se răniseră greu trupul și mâinile. Și făcuse carne vie, care nu s-a vindecat până la moarte.
Când a murit Vlădica Aron, o icoană a Maicii Preciste din bisericuța de la reședință a căzut din cui și a plâns.
Lacrimile icoanei le-a văzut multă lume care venise la prohod, iar călugării din vremea aceea au întărit întâmplarea minunată cu jurământ.
Vestea a mers până la curtea împărătească de la Viena.
„Acest portret al întemeietorului școlilor Blajului îi aparține lui Al. Lupeanu-Melin, în volumul Evocari din viata Blajului, restituit în Colectia Mica Roma XXI, Editura Vremea.
Am ținut să-l citez cu prilejul apariției unui alt volum, magistral, semnat de cărturarii Ioan Chindriș și Niculina Iacob, intitulat chiar PETRU PAVEL ARON, a căruia a doua ediție a fost republicată la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca.
Ioan Chindriș semnează un studiu istoric exemplar, despre viața episcopului greco-catolic și contextul tensionat din Ardeal, la mijlocul secolului XVIII, context provocat de ortodoxismul agresiv sîrb.
Niculina Iacob analizează meticulos limba și particularitățile primei traduceri INTEGRALE a Vulgatei (Biblia latină) în română, realizată de Ioan Petru Aron împreună cu alți teologi greci-catolici într-un timp record.
Volumul, format A4, numără 480 pp și a fost finanțat de Consiliul județean Alba.
Cristian Bădiliţă
Puteati zice ceva prin comparatie cu „ortodoxismul agresiv sarbesc” , despre blandetea iezuitilor catolici si a lui Buccow !