Astăzi, de la ora 18.00, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, şi Alteţa Sa Regală Principele Radu vor găzdui în Sala Regilor a Palatului Elisabeta prezentarea volumului Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I, coordonat de Alexandru Muraru şi Andrei Muraru, apărut la Editura Polirom.
Evenimentul are loc la exact 70 de ani de la 16 martie 1948, dată la care Regele Mihai a făcut public caracterul ilegal al abdicării forţate, la New York.
La lansarea de la Palatul Elisabeta vor lua cuvîntul MS Margareta, Custodele Coroanei, ES Hans Klemm, Ambasadorul SUA în România, Maestrul Victor Rebengiuc (care va citi un fragment al scenei abdicării), precum și unul dintre coordonatorii volumului.
„În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, domnii Petru Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnîndu-mă să-l semnez imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sînge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. […] Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil” (Prima denunţare oficială a actului de la 30 decembrie 1947.Fragment din declarația de presă a Majestății Sale Regele Mihai I al României susținută la Londra, 4 martie 1948)
De-a lungul timpului, actul de la 30 decembrie 1947 a stârnit vii controverse și a generat polemici aprinse. Studiile care alcătuiesc acest volum repun în discuție și analizează, cu instrumente diverse și din diferite unghiuri, evenimentul care a pus capăt nu numai monarhiei românești, constituționalismului și democrației, ci și unei epoci întregi din istoria noastră. Sunt analizate interpretările date abdicării în cele șapte decenii care au trecut de la producerea ei și, pe baza unor mărturii și chiar a unor noi probe documentare, sunt lămurite aspecte rămase până acum neelucidate.
Alexandru Muraru este politolog şi istoric, cercetător ştiinţific III în Departamentul de Cercetare al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. De asemenea, este profesor asociat în ştiinţe politice la aceeaşi universitate. Este autorul volumelor: Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro atlantică a României (Junimea, 2009) şi Cum supravieţuieşte monarhia într o republică? Regele Mihai, românii şi regalitatea după 1989 (Curtea Veche, 2015).
A coordonat volumele: Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna (Curtea Veche, 2016) şi Anul Regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României (în colaborare cu Daniel Şandru) (Adenium, 2016). A publicat câteva zeci de studii şi articole privind problema monarhică în România postcomunistă. Pentru poziţiile sale publice şi lucrările despre regalitate, a fost decorat în două rânduri de către M.S. Regele Mihai I al României cu Medalia Regele Mihai pentru loialitate (2008) şi cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015).
Andrei Muraru este istoric, absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (2005), unde şi a susţinut şi doctoratul cu teza Procesele criminalilor de război din Transnistria (2011). A fost cercetător (2006 2012) şi preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – IICCMER (2012 2014), iar în această calitate a demarat campania de aducere în faţa justiţiei a foştilor responsabili din aparatul comunist de represiune. Este autorul cărţii Vişinescu, torţionarul uitat: închisoarea, crimele, procesul (Polirom, 2017). A publicat numeroase studii în reviste de specialitate şi lucrări colective. Este coordonator al volumului Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945 1967) (Polirom, 2008) şi coautor al primului manual despre dictatura comunistă, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu (Polirom, 2008; ediţia a II a, 2009; ediţia a III a, 2014). Pentru activitatea în fruntea IICCMER, a fost decorat de M.S. Regele Mihai cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015). Din decembrie 2014 este consilier al Preşedintelui României.
Abdicarea nu a reprezentat vointa poporului roman, precum nici alte tampenii ulterioare: deportarile, lovitura de stat din 1989, mineriadele, intrarea in NATO si UE, reactivarea masoneriei si a ,,casei regale”, instrainarea avutiei nationale etc.
Poporul roman a fost, este si va fi o entitate neglijabila in jocurile
criminale ale globalizarii bolsevico-imperialiste atata timp cat nu are un cuvant de spus. Falsa democratie vanturata de occident e cea mai perfida forma de sclavagism.
Poate face lumina Klemm asupra motivelor tradarii occidentale. Singura perioada in care poporul roman a fost stapan pe soarta sa a fost ,,dictatura” ceausista.
În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, când „domnii” Petru Groza și Gheorghiu-Dej, au prezentat textul actului de abdicare, îndemnîndu-te să-l semnezi imediat, de ce nu ai ales calea curajoasă de a te opune şi a intra în istorie ca un rege ? Nu cumva era mai interesant să te bâţâi de colo-colo cu medalia Pobeda de gât ???
De ce? Simplu. Pentru ca renta viagera oferita de Romania era mult mai atractiva. Pe scurt, a fost un om nepotrivit pe un post nepotrivit intr-un timp nepotrivit, oricit de mult se straduie adulatorii sa-i cosmetizeze biografia.