.După ce și-au văzut înghețate averile din Vest, vilele, operele de artă și conturile, oligarhii ruși au început să riposteze prin acțiuni în justiție pentru recuperarea banilor nu neapărat lipsite de succes. În 2024, Piotr Aven și Mihail Fridman au câștigat un proces la Curtea Europeană de Justiție, care a decis că implicarea lor în războiul din Ucraina nu este atât de clară încât să justifice sancțiunile impuse de UE.
Oligarhii ruși dau în judecată statele europene
Mai multe ONG-uri europene au atras atenția că executivul de la Bruxelles a omis verificarea unor acorduri mai vechi cu Moscova, unele de dinainte de 1989, în baza cărora oligarhii ruși își pot recăpăta averile și pot obține daune semnificative. Aceste organizații estimează că oligarhii ruși solicită în acest fel cel puțin 48 de miliarde de dolari de la UE și aliații săi (Marea Britanie, Ucraina și Canada). Suma poate fi mult mai mare, pentru că în majoritatea celor 24 de procese aflate acum pe rol nu se cunosc sumele revendicate.
Mihail Fridman s-a folosit împotriva statului Luxemburg de un tratat din 1989 încheiat cu URSS, pentru protejarea intereselor investitorilor străini. El cere și despăgubiri pentru ”daunele catastrofale și ireversibile” aduse afacerilor sale. Oligarhul ruso-armean Samvel Karapetyan a dat in judecată Franța, în baza unui tratat din 1995 dintre Franța și Armenia. Încearcă astfel să-și recapete vila de pe Coasta de Azur.
Tratatele ”zombie” care permit recuperarea banilor
ONG-urile europene avertizează că șansele rușilor în instanțele naționale sunt mult mai mari decât în cele europene, mai cu seamă dacă invocă tratatele pentru protecția investitorilor. Sistemul este cunoscut sub numele de reglementarea disputelor investitor-stat și au ajuns să creeze o justiție paralela. Pe asemenea reglementări a insistat mult și Washingtonul, în timpul administrației Obama, atunci când se negocia Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții. Una dintre cauzele abandonării acestui acord, care ar fi creat cea mai mare zonă de liber schimb din lume, a fost tocmai încercarea SUA de a impune în Europa modelele de arbitraj din SUA, mult mai favorabile companiilor private.
Statele UE ar putea plăti și cu echivalentul jumătate din buget pentru banii rușilor
În Europa, miza acestor procese este mult mai mare decât iahturile oligarhilor ruși și afacerile lor. Marea dispută în UE în acest moment este confiscarea activelor ruse înghețate la casa de compensație Euroclrear din Belgia. Sunt bani care ar putea susține Ucraina în războiul împotriva Rusiei cel puțin doi ani. Rusia a amenințat că va iniția o procedură de arbitraj împotriva Belgiei, în baza reglementarilor pentru protejarea investitorilor. Consecința a fost că premierul Belgiei, Bart de Wever, a făcut pasul în spate și s-a opus planului confiscării activelor deținute de Rusia în țara sa.
Înapoierea sumelor confiscate sau înghețate și daunele suplimentare pot ajunge la cifre uriașe. Oligarhul Fridman a solicitat o sumă cât jumătate din bugetul Luxemburgului pe un an. În cazul celor peste 160 de miliarde de euro de la Euroclear, Belgia ar trebuie să plătească Rusiei aproape întreg bugetul pe un an, incluzând și daunele. Pentru moment, Rusia a dat în judecată doar compania Euroclear și a făcut asta la Curtea de Arbitraj din Moscova, pentru înghețarea activelor ruse.
Confiscați liniștiți, Rusia este un tigru de hârtie
Evaluarea riscurilor la care se expun statele UE care confiscă activele Rusiei diferă mult. Unele evaluări, precum cea făcută de European Resilience Center, susțin că Rusia nu are nicio șansă de a câștiga un proces împotriva confiscării activelor în justiția națională din statele UE sau la instanțele internaționale. Banii aceștia ar fi considerați pierduți de către Moscova. Motivul pentru care Rusia amenință cu acțiuni în justiție ar tine de faptul că UE va folosi acești bani pentru a finanța lupta Ucrainei, zădărnicind planul ruso-american de pace favorabil Moscovei.
Procesul intentat la Curtea de Arbitraj de la Moscova este singurul în care Rusia poate câștiga, opinează cei de la European Resilience Center. Însă deciziile justiției ruse nu sunt recunoscute in UE. Rusia nu poate iniția o acțiune în justiție într-o instanță națională europeană decât dacă renunță la imunitatea acordată statelor. Or, renunțând la imunitate, renunță și la protecția activelor, protecție pe care încearcă să o invoce. O acțiune la CEDO este imposibilă, pentru ca Rusia a fost exclusă din Consiliul Europei în 2022 și speța nu este de competența CEDO. O acțiune la Curtea Internațională de Justiție ar avea șanse minime, pentru că Rusia nu a acceptat jurisdicția acestei instanțe. Iar instanțele de arbitraj se ocupă de protecția investitorilor privați, nu a statelor, arată European Resilience Center.
Un semnal important din Italia
Dacă riscul este atât de mic, de ce se opune guvernul Belgiei confiscării miliardelor ruse? Și nu este vorba doar de Belgia. Excluzând guvernele socotite pro-ruse din Slovacia și Ungaria, solicită alte variante de finanțare a Ucrainei și Malta sau Italia. Italia este a treia forță economică a UE. Această poziție reticentă privind confiscarea banilor Rusiei nu poate fi trecută cu vederea. Financial Times scrie că premierul Giorgiei Meloni încearcă astfel să nu piardă relația bună cu administrația Trump. Washingtonul dorește să gestioneze activele ruse împreună cu Moscova și Kievul și să pună UE la plata a încă o suta de miliarde de euro pentru reconstrucția Ucrainei. Așa arată planul inițial de pace redactat împreună cu trimișii Rusiei,
Finanțele mondiale nu iartă confiscarea politica a banilor
Există însă și o altă explicație pentru teama Belgiei și Italiei. Finanțele mondiale nu funcționează în baza intențiilor, a sentimentelor, propagandei și narațiunilor despre ”bine” și ”rău” privind războiul din Ucraina. ”Finanțele funcționează pe baza cutumelor, a încrederii și precedentelor. Când încrederea dispare, nu mai există cale de întoarcere. Una dintre cutume este că banii unui stat depuși într-o altă jurisdicție au imunitate în fața confiscării politice”. Asta arată o analiză a libertarienilor de la Ron Paul Institute. ”Ezitarea Italiei nu este ideologică. Este matematică. Având una dintre cele mai mari datorii publice din UE, Roma înțelege ce se poate întâmpla dacă piețele încep să pună sub semnul întrebării neutralitatea statelor care sunt custozii rezervelor altor state”.
În sprijinul acestei opinii vine și poziția Franței în cazul activelor ruse. Și în Franța se află active ruse – circa 20 de miliarde de euro. Însă statul francez a refuzat să divulge care sunt băncile care dețin acești bani. Și în Marea Britanie se afla active ruse – 15 miliarde de euro. ”Această ipocrizie nu este accidentală. Parisul și Londra sunt în nucleul financiar mondial. Confiscările nu ar avea urmări simbolice aici, ar fi catastrofale. De aceea, riscul este transferat altora. Se vrea ca statele mai mici să absoarbă riscul sistemic, în vreme ce centrele financiare să aibă la îndemână varianta negării plauzibile. Să joace la două capete și să-și afișeze ostentativ virtutea. Asta nu este solidaritate europeană. Este luptă de clasă la nivel internațional”.
Nu era suficient inplicarea Europei in conflictul dintre Ukraina si Rusia ,nu era suficient ca toate sanctiunile date rusilor s-au intors ca un bumerang asupra europenilor ,acum mai trebuie sa platim si daune pt. greseala facuta de a confisca banii rusilor, fara macar sa recitiseasca cu mai multa atentie ,regulile .