Cresterea spectaculoasa a sperantei de viata poate transforma perceptia societatii asupra clasei politice. Departe de a-si dori realegerea, politicienii in vrasta au toate sansele de a reveni la putere, scrie publicatia economica franceza Les Echos.
Proiectiile statisticilor demografice sunt spectaculoase. Un copil care se naste astazi are 50% sanse sa traiasca 100 de ani, daca va trai intr-o tara dezvoltata, stabila si prospera. Chinezii, pe de alta parte, au motive sa fie ingrijorati de cresterea numarului patlogiilor asociate cu poluarea din tara lor. Cu toate acestea, in doar 50 de ani, din 1960 si pana in 2010, speranta de viata in China a crescut cu 30 de ani.
A trai mai mult si a fi sanatos este una dintre marile revolutii ale epocii noastre. Aceasta transformare are consecinte economice si sociale evidente, privind varsta de pensionare, precum si organizarea etapelor vietii, de la educatie si pana la formarea continua. A iesi mai tarziu la pensie, a continua sa studiezi toata viata vor deveni lucruri banale, daca ele nu au devenit deja.
Expresia ”silver economy” a devenit deja una de referinta in toate domeniile de activitate, datorita cresterii duratei de viata si a procentului ridicat de persoane in varsta din societatile noastre.
Insa nu ar trebui oare sa luam in calcul si consecintele politice ale cresterii sperantei de viata? Expresii deseori folosite in presa precum ”saptezeci de ani inseamna cincizeci de ani” nu ar trebui oare sa schimbe modul in care ii privim pe politicienii nostri? Vom vorbi oare maine de ”silver politics” asa cum vorbim astazi despre ”silver economy”? Varsta, departe de a fi un handicap, nu va deveni oare un atu? Oare societatile care vor deveni tot mai imbatranite nu-si vor alege lideri dupa chipul si asemanarea lor?
Nu este oare mai bine sa fii condus de oameni intelepti, inclinati in mod natural la mai multa retinere, din cauza varstei si a experientei, decat de pretinsi salvatori? Asemeanea personalitati vor fi mai putin inclinate sa ocupe din primul moment scena mediatica. Vor fi mai zgarcite in actiuni si in vorbe si vor considera ca rolul lor este mai degraba sa reflecteze decat sa faca. Mai putin nerabdatori sa actioneze sau sa nu actioneze pentru a fi realesi, acesti seniori vor fi mai putin tentati sa se intrebe, cum a facut-o fostul ministru de Finante al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker, ”Stiu ce e bine pentru concetatenii mei, dar nu stiu cum pot fi reales daca fac asta.”
Un septuagenar va fi mult mai putin tentat sa castige un al doilea mandat decat un politician mult mai tanar, care imediat dupa ce a fost ales se intreaba ce poate face pentru a obtine un nou mandat.
Varsta nu este, desigur, nu este o garantie a intelepciunii: sunt si batrani nebuni. Dar varsta reprezinta o garantie apriorica impotriva impulsivitatii, a lipsei de experienta si maturitate. Astfel, fostul presedinte francez Giscard d’Estaing, la fel ca si actualul presedinte al SUA, Barack Obama, par a fi ajusn la putere prea devreme.
Dincolo de orice exemplificare, exista o adevarata problema politica. Prelungirea spectaculoasa a sperantei de viata transforma modul in care societatea va privi varsta barbatilor si femeilor din politica. Va reveni oare in Occident respectul pentru ”stramosi” si pentru cei ”intelepti” care exista in civilizatia clasica, asa dupa cum acest respect s-a mentinut permanent in Asia?
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.