WikiLeaks: Actualul preşedinte al Ucrainei a fost informator al diplomaţiei SUA

Două telegrame ale diplomaţiei SUA publicate de WikiLeaks arată că actualul preşedinte ucrainean Petro Poroşenko a fost un informator al Departamentului american de Stat. Un mesaj confidenţial transmis de ambasada SUA la Kiev la Washington, în aprilie 2006, menţionează de două ori numele actualului preşedinte.

În aprilie 2006, arată telegrama publicată de WikiLeaks, oligarhul Petro Poroşenko a oferit ambasadei SUA informaţii privind planul de numire a unui guvern de coaliţie în Ucraina.

Poroşenko a dorit sa transmită a această informaţie ambasadorului John Herbst. Oligarhul s-a descris drept un apropiat al mişcarii Ucraina Noastră, condusa de preşedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Iuşcenko, cel care le-a botezat pe fiicele lui Poroşenko. Ambasadorul SUA a pus însă la îndoială veridicitatea acestor informaţii, considerând că poate fi vorba despre o mişcare care să pregătească arestarea foştilor aliaţi ai lui Iuşcenko de la acea vreme – Iulia Timoşenko şi Aleksandr Turcinov (ultimul fiind până în urmă cu câteva zile preşedintele interimar al Ucrainei).

O altă telegramă publicata de WikiLeaks arată că diplomaţii americani de la Kiev îl considerau pe Poroşenko drept un “oligarh cu reputaţie proastă”. Numele său apare de circa 100 de ori in notele trimise la Washington de diplomaţii americani din Ucraina. El este caracterizat drept un politician deloc popular şi un om de afaceri care a ştiut să menţină relaţii bune cu orice guvern. Sheila Guoltni, numărul doi al ambasadei SUA la Kiev în acea perioadă, a transmis în aprilie 2006 că Poroşenko este discreditat de “acuzaţii credibile de corupţie”, o problemă care a dus la o dispută cu premierul de atunci, Iulia Timosenko.

O altă telegramă trimisă la Washington imediat după ce Petro Poroşenko a fost numit ministru de Externe, în octombrie 2009, arată că premierul de atunci, Iulia Timoşenko, ar fi preferat nominalizarea lui Porosenko datorită calităţilor sale ca ministru, ci pentru a beneficia de sprijinul financiar şi al imperiului mediatic al oligarhului, în vederea alegerilor prezidenţiale ce urmau (câştigate în cele din urmă de Viktor Ianukovici).