100 de trepte

Mă țin după Pitoșkin. Cine e Pitoșkin? Ați uitat. E spionul rus cu care mă războiesc pe ruptelea, facem caterincă fără să ne știe lumea. El face mișto de mine, eu fac mișto de el. El zice că a venit în România din nou, ca să destabilizeze flancul estic al Europei. Mă caută în disperare, are chef de războială.

Zice, te-am citit, haios mai ești. Eu îi zic, băi, Pitoșkin te-am smotocit rău de tot în 1989 și tu tot mai vrei niscaiva scatolceală. El, râde printre dinți. Dinții lui sunt îngălbeniți de atâta mahorcă. Are misie grea, nu te joci. Iar eu, țup după el, pentru că oamenii lui Iohannis dorm în papuci, dragii de ei. Ei, în timp ce voi îl înjurați pe Cîțu pe Facebook, în timp ce-i dați la gioale lui Ciolacu pe Facebook, în timp ce-l bombardați pe Simion pe Facebook, el alerg lelea după Pitoșkin, să nu care cumva să facă el vreo boacănă prin România.

Acum, ce să zic, cum urc eu cele 100 de trepte după Pitoșkin, apare nu știu de unde Bebe de la Arsenal. Stai să-ți zic! Ce să-mi zici? Am găsit explicația! Care explicație, îi strig eu în jos, că el e în mijlocul străzii, nu-l vedeți în poză, de aia nu-l vedeți în poză, pentru că e în mijlocul străzii, bine proțăpit acolo, în mijlocul străzii. Bebe de la Arsenal a găsit secretul pandemiei. Stai așa, nu te grăbi. Am o treabă. Între timp, Pitoșkin s-a avântat deja în sus pe trepte, aproape că nu-l mai zăresc. Trebuie să-l ajung din urmă, cine știe ce boacănă mai face. În 1966 am dat nas în nas prima oară. S-a uitat la mine de sus, el înalt, eu o șchioapă de copil. Acum, uite-l, sus, în capul treptelor, cine mai e ca el!? Unde te duci? Cin’ te crezi, îi zic. El râde de mine, hai că NATO e pe chituci, să vezi cum îl jucăm noi pe degete.

Ca să-mi facă inimă rea, Pitoșkin se laudă în gura mare cum că ce mulți scriitori, academicieni, profesori universitari, oameni politici, sportivi și gospodine a racolat el în România. Lasă că minte! Jos, în stradă, madam Porumbescu, venind de la piață, mă apostrofează, n-ai plătit întreținerea de două luni! Mai trec niște pesediști și niște peneliști, bombănicioși, pentru că domnu’ Cîțu i-a lăsat pe dinafară, n-au mai apucat nimic de ronțăit la marea împărțeală. Se duc în treaba lor, dispar din peisaj. Pitoșkin, ajuns în capul treptelor, zice c-o să facă o magie din aia de-a lui să ne înmoaie de tot. Lasă, astea-s baliverne de-ale lui.

Eu îl avertizez, nu te urca așa de sus. De aici am o vedere de ansamblu asupra României, ca să știu cum acționez. Eu îl mai avertizez încă o dată, el nu și nu. Ei, s-a întâmplat așa cum am prevăzut. A venit din cer un vultur uite-așa de mare, l-a înhățat pe bietul Pitoșkin și dus a fost. Am crezut că e o pasăre din alte lumi dar era vulturul brâncovenesc, sosit pe neașteptate printr-o gaură de vierme.