30% dintre cabinetele medicilor de familie s-ar putea închide

„La ora actuală există probabilitatea, atât la nivelul medicilor de familie, cât şi la nivelul ambulatoriului de specialitate, de a da faliment. Iar procentul celor aflate în această situaţie este unul însemnat: între 25 şi 30% din totalul cabinetelor”, afirmă dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie din Bucureşti (AMFB).

După falimentul în lanţ al farmaciilor, am putea să asistăm la falimentarea cabinetelor medicilor de familie. Motivul este acelaşi. Reglementările defectuoase. În cazul cabinetelor medicilor de familie, cheltuielile de funcţionare au crescut, în timp ce veniturile le-au fost diminuate succesiv în ultimii ani.

Normele de aplicare a Contractului-Cadru pe 2010 nu aduc veşti îmbucurătoare. Dimpotrivă. Multor medici de familie le vor scădea veniturile.

„Medicii de familie cu pacienţi puţini, sub media pe ţară de 1.800, nu au pierdut nimic. Însă colegii care au înscrişi pe liste mai mulţi pacienţi decât limita maximă impusă, de 2.200 de bolnavi, pierd sume importante de bani din modul în care a fost stabilită procedura de decontare”, precizează dr. Rodica Tănăsescu.

Cauza principală a diminuării sumelor pe care CNAS le va accepta spre decontare este limitarea veniturilor din capitaţie şi a celor din consultaţii.

A fost impusă o limită maximă de 2.200 de pacienţi înscrişi la un medic de familie, pentru care se plăteşte o sumă per capita. Doctorilor care au mai mulţi pacienţi li se acordă un venit suplimentar doar dacă se găsesc în zone izolate, cu un deficit de medici. Sau dacă Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) judeţene fac dovada că în localitatea respectivă există un deficit de medici de familie, în pofida eforturilor lor de a aduce doctori noi care să suplinească acel deficit.

Numai că reprezentanţii asociaţiilor medicilor de familie se plâng de faptul că DSP nu fac demersurile necesare, pentru că nu ar avea nicio motivaţie. Acuzele lor ar putea fi justificate, atâta timp cât DSP sunt practic extensia în teritoriu a Ministerului Sănătăţii. Un număr de medici mai mare este sinonim unui „consum” crescut din resursele şi aşa insuficiente ale FNUASS – în viziunea autorităţilor. Este mult mai ieftin pentru stat, deşi este imoral, să forţeze cabinetele cu care au încheiat deja contracte să ia în listele lor populaţia neacoperită cu servicii de sănătate, fără însă a-i şi plăti pentru acest efort suplimentar.

Numărul de consultaţii zilnice a fost şi el plafonat la 20, 24, respectiv 28 de consultaţii.

Medicilor care au peste 2.500 de pacienţi şi îşi asumă un program zilnic de şase ore la cabinet plus alte două ore pe teren „li se face hatârul” de a li se permite să deconteze 24 de consultaţii pe zi. Cei cu mai mult de 3.500 de pacienţi – care se presupune că pot fi consultaţi în şapte ore la cabinet şi alte două de vizite la domiciliu – pot să fie plătiţi pentru maximum 28 de consultaţii zilnice. Tot ceea ce în practica reală depăşeşte aceste norme nu mai este achitat de CNAS.

„Veniturile cabinetelor pot să scadă cu până la 30%, pentru medicii cu un număr mare de pacienţi, chiar dacă li s-ar aplica acele corecţii legate de zonele izolate sau cu deficit de medici. Însă acele corecţii nu s-au aplicat până acum”, explică Sandra Adalgiza Alexiu, secretar AMFB.

Medicii de familie sunt „penalizaţi” dacă au mulţi pacienţi înscrişi pe liste. Dar statul nu oferă cadrul necesar apariţiei mai multor cabinete medicale. Dimpotrivă, condiţiile actuale impuse de Normele de aplicare a Contractului-Cadru pe 2010 sunt de natură să descurajeze astfel de demersuri. În plus, aproape zilnic apar anunţuri potrivit cărora medicii de familie îşi „lichidează” cabinetele şi pleacă din ţară.

„Acest nou pachet este egalizator. Pentru că indiferent dacă munceşti mai mult sau mai puţin, rezultatul este acelaşi. Dacă ai mai multe consultaţii, nu le poţi raporta, dacă ai mai mulţi pacienţi, nu ţi se plătesc serviciile pentru ceea ce excede plafonul impus. Este o optică comunistă, din punctul meu de vedere, care opreşte concurenţa reală”, apreciază preşedintele AMFB.

Pentru a funcţiona şi a se dezvolta, un cabinet cu 1.000 de pacienţi are nevoie de venituri lunare de 10.000 de lei, potrivit AMFB.

O optică salutară

Soluţia ieşirii de sub spectrul falimentului a fost propusă autorităţilor de foarte mult timp de către reprezentanţii medicilor de familie. Ea presupune o asumare onestă a unui pachet de servicii de bază, care să prevadă asigurarea de facto a unui număr de servicii medicale oferite oricând, oricui, în orice moment al anului şi în orice colţ al ţării.

„Aşa cum este definit acum, pachetul de servicii de bază este unul populist. În schimbul unor sume modice, sistemul se angajează să ofere asiguraţilor tot ceea ce îşi doresc. Şi atunci se lasă pacientului impresia că are dreptul la orice, când de fapt acesta nu are dreptul la mai nimic”, afirmă dr. Rodica Tănăsescu.

Situaţia de facto este bine cunoscută. Reglementările actuale ale sistemului de sănătate autohton nu fac decât să pună asiguraţii în competiţie pentru satisfacerea nevoilor de îngrijiri de sănătate. Unii câştigă, reuşind să obţină serviciile de care au nevoie, alţii nu.

„Un pachet bazal de asigurări sociale, cu servicii medicale necesare pentru nevoile fundamentale, permite dezvoltarea asigurărilor complementare de sănătate. Asta ar aduce o gură de oxigen. O finanţare suplimentară în sistem”, este de părere preşedintele AMFB.

Reprezentanţii medicilor de familie au propus CNAS aplicarea unui procent opţional pentru asiguraţii care îşi doresc servicii medicale şi o listă de medicamente mai generoase. Cu condiţia ca fondurile suplimentare astfel obţinute să rămână la CNAS, finanţând sistemul de sănătate, şi nu găurile tot mai largi ale bugetului de stat.