35 de ani de Cotidianul: Fiul lui Ion Rațiu despre lupta, frica și speranța din spatele primului ziar liber al României

În spatele primei publicații independente din România postrevoluționară nu au stat doar tipografii ascunse, echipamente distruse și ordine de evacuare. Au stat nopți de teamă, oameni care au riscat totul, și un tată care, în sfârșit, își vedea visul prins în hârtie și cerneală. Pentru Nicolae Rațiu, Cotidianul nu este doar un ziar. Este dovada că libertatea se construiește cu prețul unor răni care nu se văd, dar nu se uită niciodată. Fiul lui Ion Rațiu, fondatorul ziarului Cotidianul, ne-a acordat un interviu pentru a marca împlinirea a 35 de ani de la lansarea acestei gazete.

Cotidianul: Spuneți-ne ceva despre ideea lansării acestui ziar. A fost un gând 100% al domnului Rațiu, s-a sfătuit cu cineva sau a dat curs unei idei primite de la cineva? Ce vă amintiți?

Din 1957, Ion Rațiu publica buletinul informativ bimensual „Free Romanian”, în limbile română și engleză. Acesta conținea știri despre România și era finanțat aproape integral din fondurile sale proprii. În 1982, după înființarea UMRL, această publicație a fost înlocuită de tabloidele lunare „Romanul Liber” și „The Free Romanian”.

Având subtitlul „Organ al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi”, aveau o circulație mondială de aproximativ 3.500 de exemplare. Cu această experiență de activism în spate, scopul revenirii sale în România era să finalizeze misiunea începută în cei 50 de ani de exil: readucerea libertății și democrației în România. Avea trei obiective clare: să fie ales parlamentar de Turda; să înființeze un ziar independent; să lupte pentru democrația României. Nu avea nevoie de sfatul nimănui în privința misiunii sale.

Cotidianul: Cum a fost aleasă prima echipă de jurnaliști? Păstrați legătura cu doamna Bâscă, primul redactor-șef al Cotidianul?

La mijlocul lunii ianuarie 1990, l-a adus cu el la București pe editorul publicației „Romanul Liber”, Dinu Mussulis, împreună cu soția acestuia, Nicoletta, care îi era și secretară. Între timp, eu organizasem transportul din Marea Britanie al unei tipografii Web Offset pentru viitorul nostru ziar. Am reușit să o instalăm până pe 10 martie în singurul loc pentru care am putut obține aprobare. Acesta era subsolul Teatrului Național, aflat în subordinea Ministerului Culturii — singurul minister al FSN condus de un adevărat disident, Andrei Pleșu.

În paralel, un grup de susținători entuziaști ai lui Ion Rațiu — deși niciunul nu era jurnalist profesionist — s-a strâns inițial în jurul computerelor noastre din Hotelul Intercontinental, iar apoi în subsolul casei pe care am reușit să o închiriem pe strada Armindenului nr. 4, în Primăverii. Am reușit să publicăm trei ediții ale „Romanului Liber” înainte de alegeri, tipărite în Bulgaria, deoarece Casa Presei din București a refuzat să lucreze cu noi.

Iliescu ne-a sigilat noua tipografie

Introduceam exemplarele în țară drept „materiale publicitare”, până când al treilea transport a fost oprit la graniță, ceea ce ne-a împiedicat să continuăm. Unul dintre voluntari era Doina Bâscă. Nu am mai avut niciun contact cu ea din momentul în care am concediat-o, în 1998. Pe 11 martie 1990, Iliescu ne-a sigilat noua tipografie și a emis un ordin de evacuare imediată. Pe 13 iunie, „minerii” lui Iliescu au primit ordin să distrugă toate echipamentele noastre electronice de prepress aflate în Teatrul Național.

După o lungă luptă, am obținut în cele din urmă un alt spațiu de la Armată, pe Calea Plevnei. Acolo, Cotidianul a fost în cele din urmă tipărit și lansat pe 10 mai 1991. Primul nostru redactor-șef adevărat a venit din Marea Britanie: Brian Jones, fost editor al unuia dintre cele mai de succes ziare regionale britanice. El a fost adus pentru a instrui și disciplina o nouă generație de jurnaliști — o misiune deloc ușoară.

Cotidianul: Ce a însemnat Cotidianul în primii ani după 1990 și cum credeți că s-a transformat rolul său de atunci până acum?

Cotidianul a fost unic prin faptul că a fost primul ziar independent de tip occidental din România postrevoluționară. Nu eram nici portavocea guvernului, cum era Adevărul, nici o versiune cosmetizată a vechii Românii Libere. Eram un fenomen complet nou și original, construit după inspirația și exemplul fondatorului nostru, Ion Rațiu. Era un ziar demn, obiectiv, lipsit de senzaționalism și serios. Tocmai de aceea a atras tineri scriitori inteligenți care căutau libertate editorială și au găsit-o la noi. Cotidianul a devenit o adevărată universitate a jurnalismului modern.

Unii dintre cei formați aici au rămas alături de noi, alții au plecat și au contribuit la modernizarea altor publicații. Cotidianul și-a păstrat stilul respectat până când a intrat sub influența și controlul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 2009. Imediat după aceea, grupul din care făcea parte Cotidianul a fost împins spre faliment. Cotidianul și Radio Guerrilla au devenit victime colaterale. De atunci, nu am mai avut nicio legătură cu Cotidianul și nici nu îl urmăresc. De aceea, ar fi nepotrivit să fac comentarii despre situația sa actuală. Îi doresc însă succes și sper să își recapete prestigiul pe care l-a avut cândva.

Cotidianul: Când vă gândiți la momentul lansării Cotidianul, care este prima amintire sau imagine legată de tatăl dumneavoastră care vă vine în minte?

Îmi amintesc bucuria și mândria lui pentru faptul că reușise să îndeplinească unul dintre cele trei obiective principale ale revenirii sale în România. A crezut întotdeauna — și eu cred la fel, continuând acest principiu prin premiul anual de jurnalism al Fundației Rațiu și programul nostru de mentorat — că o presă liberă și independentă este probabil cea mai puternică forță capabilă să tragă guvernele la răspundere și, prin urmare, trebuie susținută cu fermitate.

Cotidianul: Cum credeți că ar fi privit Ion Rațiu evoluția libertății presei în România de astăzi? Ar fi mândru de cum arată Cotidianul.ro acum?

Nu cred că ar fi fost foarte impresionat de evoluția presei din România de astăzi. Desigur, România nu este singura țară afectată de această degradare. Presa tradițională suferă din cauza pierderii veniturilor în favoarea platformelor de social media și ajunge astfel să fie susținută de grupuri de interese. Uneori,  acestea nu sunt neapărat preocupate de prezentarea obiectivă a știrilor, mai ales atunci când acestea nu coincid cu propriile interese. Pe de altă parte, cred că ar fi impresionat de activitatea numeroaselor platforme de presă care publică investigații despre acte criminale și corupție, mergând fără teamă oriunde le conduc anchetele. Dacă și Cotidianul se numără printre acestea, ar fi foarte mulțumit.

Cotidianul: Dacă ați putea să-i spuneți astăzi ceva tatălui dumneavoastră despre parcursul Cotidianul, ce i-ați transmite?

I-aș spune că, atât timp cât am avut posibilitatea financiară, am menținut standardul și reputația ziarului pe care l-a fondat. Costurile de funcționare, scăderea veniturilor și sabotajul politic ne-au închis în cele din urmă,. Totuși, reputația istorică a Cotidianul a rămas intactă.

Cotidianul: Cum vedeți astăzi moștenirea lăsată de tatăl dumneavoastră, Ion Rațiu, în contextul presei românești actuale?

Cred că moștenirea lui în presă merge în paralel cu reputația sa generală de astăzi. A fost un patriot autentic, un om de stat, un om care și-a pus dragostea pentru România mai presus de orice. Spunea adevărul și își exprima opiniile indiferent de consecințe. Chiar dacă acest lucru i-a adus uneori dușmani puternici. Mulți spun că a fost „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată” — sunt de acord. Prin Cotidianul, cred că a arătat României cum poate arăta un ziar modern și independent, într-un haos postrevoluționar al începutului anilor ’90. Este un model care ar trebui urmat și astăzi.

Cotidianul: Cum vedeți adaptarea Cotidianul.ro la noile tehnologii și obiceiuri de consum media?

Până în 2010, era deja clar că zilele presei tipărite tradiționale erau numerate. Prin urmare, adoptarea noilor tehnologii era esențială pentru supraviețuire. Există, desigur, și dezavantaje: o publicație devine o colecție de contributori individuali, iar conceptul de echipă editorială și identitate devine dificil, chiar imposibil de construit. Nu pot spune dacă ziarul Cotidianul a reușit acest lucru.

Cotidianul: În ce măsură mai poate presa scrisă să influențeze societatea într-o eră dominată de digital și social media?

Mai există câțiva cititori cărora le place să țină un ziar tipărit în mână, dar suntem o specie pe cale de dispariție. Mi-e teamă că este o bătălie pierdută. De aceea, cred că accentul trebuie pus pe folosirea cât mai bună a mediului digital și a rețelelor sociale, însă prin creșterea volumului de articole de opinie bine argumentate, nu doar prin scurte „sound-bite”-uri de știri.

Cotidianul: Ce valori considerați esențiale pentru jurnalismul de calitate și cât de bine sunt ele respectate în prezent?

Adevărul, transparența, verificarea faptelor. România are astăzi un număr extraordinar de jurnaliști de investigație talentați, care reușesc să găsească platforme independente pentru a-și publica materialele. Uneori, și presa mainstream preia aceste investigații. Fără jurnaliștii de investigație, presa din România ar fi într-o stare foarte tristă.

Cotidianul: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj noii generații de jurnaliști, care ar fi acela?

Nu scrieți niciodată articole despre care știți că sunt absurdități, indiferent ce vă cer angajatorii. Veniți la programul anual de mentorat în jurnalism al Ratiu Forum, organizat în fiecare primăvară, și s-ar putea să vă numărați printre câștigătorii premiilor Superscrieri. În 2025, cu cinci nominalizări, participanții noștri au câștigat trei premii distincte.

Cotidianul: Cum vedeți polarizarea societății la 35 de ani de la lansarea Cotidianul.ro? Vă amintește de perioada anilor ’90?

Din păcate, multe societăți din lume sunt astăzi profund polarizate, inclusiv România. În aproape fiecare țară, pun asta pe seama lipsei de educație și a lipsei de informații obiective și verificate prin canale de știri. Odată cu dispariția canalelor de știri factuale și a ziarelor, oamenii ajung să își ia informațiile din platformele lor preferate de social media — TikTok, Facebook, YouTube etc. Toate acestea livrează utilizatorului conținut care reflectă ceea ce algoritmul a observat că îl interesează. Astfel, opiniile și percepțiile sunt întărite la nesfârșit, cu consecința firească a unei polarizări totale a societății. Nu sunt convins că mai există cale de întoarcere la normalitate — iată provocarea majoră a furnizorilor de știri de astăzi.

Astăzi, ne confruntăm din nou cu polarizare

În anii ’90, România era similar polarizată, dar atunci era moștenirea presei controlate centralizat. Aceasta a continuat până la mijlocul anilor ’90. Astăzi, ne confruntăm din nou cu polarizare, de această dată generată de presiunea masivă și constantă exercitată asupra populației prin social media, orchestrată de Rusia. Putin este hotărât să câștige controlul asupra României, destabilizând astfel atât NATO, cât și UE. Aveți un exemplu perfect în Ungaria vecină, până când oamenii au avut în sfârșit suficient și l-au înlăturat pe Orban.

Românii nu înțeleg cum sunt manipulați să creadă în promisiunile false ale AUR, la fel cum au crezut în Fidesz-ul lui Orban. Simion, dacă ar ajunge la putere, ar livra inevitabil România — și viitorul nostru independent — pe tavă Rusiei. Consecințele ar fi devastatoare.