8 noiembrie 1945: Regele şi Patria

Comunismul a început în ţara noastră la 6 martie 1945, când Regele Mihai este forţat să accepte guvernul comunist condus de Petru Groza. În perioada august 1945 – ianuarie 1946 s-a desfăşurat “greva regală”, în care Suveranul a întrerupt relaţiile cu Executivul. A fost un act fără precedent în spaţiul dominat de Uniunea Sovietică. La 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a Regelui, în Piaţa Palatului Regal din Bucureşti a avut loc o mare manifestare a tinerilor, în sprijinul Regelui, care i-a neliniştit pe membrii guvernului comunist. S-a strigat ore în şir “Regele şi Patria“. Au fost făcute arestări masive, au fost 13 morţi, din care 7 recunoscuţi de guvern.

Astăzi, manifestaţia din ziua de 8 noiembrie 1945 este considerată ca prima manifestaţie anticomunistă din România. Câţiva dintre participanţii de atunci la această manifestaţie trăiesc încă şi au fost prezenţi în sală la adunarea festivă organizată la Ateneul Român, la 8 noiembrie 2010, alături de Majestatea Sa Regele Mihai şi de membri ai familiei regale; amfitrion a fost Marilena Rotaru, de la Televiziunea Română. Parte din această festivitate a fost prezentată, în premieră, în emisiunea Ora Regelui de la TVR1, în ziua de 27 octombrie 2012, între care şi discursul magistral al domnului Crin Antonescu, absolvent strălucit al Facultăţii de istorie din Universitatea Bucureşti. Redăm aproape integral mai jos acest discurs impecabil, valabil şi astăzi, deoarece nu găsim cuvinte care să exprime mai bine ceea ce simţim şi noi. La mulţi ani, Majestate!

*

“… Această adunare (la Ateneul Român, 8 noiembrie 2010 ) pentru care mulţumesc şansei de a fi în mijlocul ei, această adunare este pentru mine, din multe pricini, chipul unei elite. Unei elite care, slavă domnului există, care nu s-a pierdut şi nu s-a frânt definitiv niciodată, dar care, din nefericire, nici azi, după atâţia ani, de libertate chiar, nu-şi are locul pe deplin în ceea ce înseamnă această naţiune şi orizonturile ei.

Astăzi, 8 noiembrie, noi serbăm, împreună cu aproape un milion şi jumătate de români, compatrioţi, ziua sfinţilor Mihail şi Gavril. Mulţi dintre noi serbăm ziua Regelui Nostru – La mulţi ani, Majestate – şi mai puţini dintre noi, probabil, serbăm acest eveniment istoric, cu semnificaţie extraordinară, de acum 65 de ani.

Mai întâi de toate aş vrea să le mulţumesc, cu toată recunoştinţa, şi să le prezint omagiul meu, în numele Partidului Naţional Liberal pe care vremelnic îl conduc, celor care au fost atunci în acea manifestaţie istorică, celor dintre ei care nu mai sunt, celor care astăzi, asemeni unor părinţi spirituali supravieţuitori sunt alături de noi. Şi-mi fac o datorie de onoare, cred, …. să aduc prinosul meu, şi al tuturor liberalilor, şi ţărăniştilor care au fost atunci alături de liberali la acea manifestaţie, şi tuturor tinerilor care erau, în fond, elita de atunci a României. Elita pe care istoria a chinuit-o, a frânt-o, a umilit-o, dar care este tot ce ne-a rămas celor care nu acceptăm orfelinatul istoric şi spritual pe care imperiul sovietic, şi slugile sale locale, ni l-au impus. Noi celebrăm aşadar, deodată cu ziua Regelui nostru, celebrăm amintirea acestei elite care, cu modestie, tăcut, rareori public, ne-a dat ceea ce poate fi pentru fiecare dintre noi astăzi, un certificat de mândrie, de onoare, de demnitate.

Domnilor, care aţi făcut pagină de istorie din 8 noiembrie 1945, vă mulţumim !

Apoi, mă gândesc, cu acest prilej, la următorul lucru. …. Există lucruri pe care, dacă vrem să facem inclusiv politică, trebuie să le susţinem, indiferent de faptul că ele sunt majoritare sau minoritare în opţiunile de moment. Dar, ceea ce aş vrea să spun azi, şi cu asta să închei, este că dacă în 1990 şi imediat după aceea, opţiunea mea monarhistă era una puternic sentimentală, pentru că regele era Cineva şi Ceva ce-mi fusese luat, şi de care mi-era dor, fără să-l fi cunoscut vreodată, în decursul anilor, şi azi cu atât mai mult ca oricând, aceasta este o opţiune raţională. Pentru că monarhia nu e doar o pagină din istoria României – între noi fie vorba e cam toată cartea din istoria României, pentru că dacă românii au sute şi sute de ani de istorie până la principele Carol, România mă tem că nu. Istoria României se naşte şi se construieşte cu regii ei, şi după 8 noiembrie 1945, cred că România n-a mai avut niciodată, până azi, ceea ce regii, regalitatea, i-au dat.

După 20 de ani de aventuri, nefaste, ale prezidenţialismului românesc, ca să nu-l mai socotesc şi pe domnul preşedinte Nicolae Ceauşescu, poate că azi înţelegem cel mai bine că Regele, ca şi Patria, deşi nu se aleg, ci se slujesc, ne dau exact ce ne lipseşte, acum mai mult ca oricând: coeziune, forţă, unitate, aspiraţie.

Monarhia nu e doar o amintire, monarhia este o certitudine, şi pentru cei care au credinţă, curaj şi imaginaţie, poate fi un proiect.

La mulţi ani, Majestate,

La mulţi ani, Alteţele Voastre,

La mulţi ani, supravieţuitori şi martori ai momentului de istorie din 8 noiembrie 1945 !”

7 noiembrie 2012

Afrodita Iorgulescu

Fundaţia Iuliu Maniu – Ion Mihalache

Departamentul PRO MONARHIA