Gelu Duminică, despre discursul xenofob din România: Noi ne-am construit identitar antagonizându-i pe ceilalți. Uitați-vă la imn!

Sociologul Gelu Duminică e de părere că diferențierea dintre ai noștri și alții apare des în cultura română. „Uitați-vă la imn”, spune sociologul în interviul acordat pentru Cotidianul, în care discută despre rolul extremei drepte în propagarea unui astfel de discurs, motivele pentru care un astfel de discurs poate prinde la români, dar și cauzele pentru care încercările de antagonizare a curierilor asiatici nu au prins în România.

Redăm mai jos interviul integral cu sociologul Gelu Duminică despre discursul rasist și/sau xenofob din societatea românească.

Gelu Duminică: Nu avem un discurs de tip AfD, însă nu suntem departe

Cotidianul: Cum arată discursul xenofob în societatea românească de astăzi și cum se manifestă.

Gelu Duminică: Păi, în felurite feluri. Nu este atât de radical pe cât vedem în Occident. Însă sunt tot felul de mesaje care antagonizează și care transferă responsabilitatea către ceilalți pentru ceea ce se întâmplă în momentul de față în societate, iar ceilalți sunt a priori răi.

Adică, uite, avem un discurs relativ așezat care să provoace sau să promoveze ideea de îngrădire a drepturilor femeilor, homosexualilor, persoanelor cu dizabilități. Avem și un discurs anti-romi și anti-maghiar. Avem și un discurs, relativ la început, anti-migranți.

Însă cred că marea problemă, totuși, a societății românești este dihonia asta din interior, cultura conflictului pe care noi o avem, în care celălalt este rău. Cred că, în momentul de față, cam așa arată. Nu avem un discurs de tip AfD, însă nu suntem departe. Avem toate șansele să ajungem acolo.

„Domnul cu pantaloni roșii a normalizat foarte tare acest discurs”

Cotidianul: Cum vedeți evoluția asta de-a lungul timpului? Credeți că s-a amplificat față spre exemplu de acum 10 ani un astfel de discurs în România?

Gelu Duminică: Nu neapărat că s-a amplificat, ci a devenit mai tolerabil. Păi noi am avut după ’90, eu vorbesc de după ’90, noi am avut formațiuni extremiste în discurs. Am avut și mișcări civico-politice gen Coaliția pentru Familie, cu astfel de discurs și acțiuni. Însă ăștia erau considerați mai degrabă ciudați.

În momentul de față au devenit super frecventabili. Uite, domnul cu pantaloni roșii a normalizat foarte tare acest discurs, citând cuvânt cu cuvânt discursul mareșalului Antonescu fără nicio problemă. De asemenea, aliindu-se cu neolegionari și așa mai departe.

Adică toate lucrurile astea, în momentul de față, au devenit tolerabile, mult mai des întâlnite în societate și din partea partidelor, formațiunilor politice care teoretic dezavuează acest tip de politică, cum ar fi PSD, PNL, și așa mai departe. Adică nu a devenit altfel, ci este mult mai tolerabil în momentul de față.

E pe principiul: „El m-a făcut oligofren, eu i-am spus hahaleră, dar nu ne-am jignit”

Cotidianul: Mi-ați anticipat puțin următoarea întrebare. Aș vrea să discutăm despre discursul politic și modul în care se folosesc acum anumiți termeni. Spre exemplu, am văzut recent reapariția cuvântului „cocalar” în cearta politică, vedem discuția despre homosexuali, caracterizarea unor politicieni drept susținători, și voiam să vă întreb ce percep oamenii din societate din astfel de discurs și cât de mult este normalizat printr-o astfel de luptă politică?

Gelu Duminică: Păi, asta antagonizează. Și mă uit doar la termenii ăștia de woke, banană sau neo-marxism. Care, cum să spun eu, e un non-sens… adică nici măcar nu știu ce înseamnă, ca lumea. Deci, în momentul de față, cum să spun, nu uitați, suntem o țară cu 50% analfabetism funcțional în cadrul generației tinere măsurate.

Revin la antagonizare. E pe principiul: „El m-a făcut oligofren, eu i-am spus hahaleră, dar nu ne-am jignit”. Adică de multe ori nici măcar nu percepem că duce asta într-o zonă de inferioritate și că este o antagonizare, ci e doar o dispută.

Din păcate, de asta vorbeam mai devreme despre cultura conflictului. Adică noi ar trebui să chestionăm multe din societate ca să înțelegem tipul de extremism de la noi. Și o să vedeți că noi în familiile noastre suntem foarte extremiști în modul nostru de a gândi. Adică noi în familiile noastre ne certăm cu pumnul, noi în familiile noastre nu ne auzim, noi în familiile noastre ne separăm, noi în familiile noastre ne înjurăm partenerul de viață, partenera.

„Pe principiul bancurilor cu ardeleni”

Și atunci trebuie să ne uităm foarte atent la cultura conflictului. Repet, cuvintele astea pentru mine sunt mai degrabă niște debușee. Nu știu cât înțeleg ce înseamnă banana… Nici nu știu cât înțeleg ce înseamnă woke. Și toate cuvintele astea care au devenit etichete peiorative. Pentru că aici suntem, da? Ele sunt folosite ca zonă de peiorativitate. Adică de inducere a stării de inferioritate.

Nici nu cred că înțeleg foarte bine mulți dintre ei termenii, ci mai degrabă e un mimetism social, antagonizat. Pe principiul bancurilor cu ardeleni. Da, din păcate, la 100 de ani de la Unire, de la Mica Unire, noi încă îi considerăm pe ceilalți din cealaltă regiune ca fiind inferiori nouă.

Trebuie să ne uităm la om, la modul în care avem identitatea construită, la cultura conflictului, da? La cultura împăcării, la nevoia de a avea inamici, barbarii de tirani, din imn. Nu uitați, toate sunt elemente identitare, adică nu e atât de simplu pe cât pare. Noi ne-am construit identitar antagonizându-i pe ceilalți. Repet, uitați-vă în imn! Citiți imnul. Cu crucea în frunte, barbarii de tirani, Mihai, Ștefan, Corvine, adică ăia nici măcar nu erau români!

Gelu Duminică: Natura umană are nevoie de diferențe

Cotidianul: Voiam să vă mai întreb și despre modul în care se folosește noua extremă dreaptă de acest discurs al urii și aș vrea puțin să ne concentrăm specific și pe discursul despre livratorii veniți din Asia, mai ales venit din niște zone din AUR, și întrebarea mea este la ce le folosesc partidelor acestora de extremă dreaptă un astfel de discurs și de ce, în general și istoric vorbind, tind să-și găsească o minoritate pe care să o antagonizeze?

Gelu Duminică: Pentru că, luată așa, în momentul în care un politician nu poate să ofere soluții, oferă țapi ispășitori. Asta face extrema. Nicăieri în lume, în momentul în care extremiștii au ajuns la putere, n-au oferit bunăstare, nicăieri! Istoric, adică mie nu-mi vine în minte niciun exemplu.

Ei au venit la putere pe nemulțumire majoră, justificată, a populației, pozând în salvatori și căutând vinovați. Vinovații ăștia au purtat diverse nume. Uite, poporul lui Iisus îi considera pe samariteni că erau nașpa. Iisus a venit și a dat pilda bunului samaritean, nu întâmplător. L-a transformat pe samaritean în ăla bunul, nu întâmplător. Pentru că a arătat că, de fapt, nu e nicio diferență.

Numai că natura umană, de asta există Dumnezeu și diavol, natura umană are nevoie de diferențe. Diferențele înseamnă și bune și rele, adică diversitate. Numai că în momentul în care transformi diferențele în criterii de superioritate și dorești limitarea celorlalți, în momentul ăla greșești.

Livratorii în momentul de față sunt un element nou. Vin și reprezintă, uite, veneticul din povești. Îți aduci aminte? Barbarii de tirani, străinul care vine și-ți fură pământul. Adică el vine pe un mental colectiv foarte bine înrădăcinat. Nu e nici creștin, sau cel puțin în mentalul nostru nu sunt creștini. Că toată lumea consideră că toți ăia care au venit sunt necreștini. Cu toate că mulți dintre ei sunt creștini. Dar el e străinul. E mai alb, are o altă culoare, are o altă limbă, a venit să ne ia pâinea, apa și femeile.

Extremiștii „folosesc această chestie normală, frica de necunoscut, pentru a induce frică”

Străini ne-au luat femeile întotdeauna, asta vizavi de rolurile de gen. Toate femeile sunt bunurile noastre… Dar n-au venit străinii să ne ia și bărbații… Nu, ne iau femeile!

Da. Și atunci, pe structura asta, întotdeauna frica de necunoscut este cât se poate de normală, numai că folosesc această chestie normală, frica de necunoscut, pentru a induce frică. Pentru a induce groază, a promova superioritate, a promova, cum să spun eu, nevoia ca tu să păstrezi latura identitară geto-dacă, ca și cum atrași de identitatea geto-dacă mai suntem astăzi.

Nu e nimic nou. Eu cred că ceea ce fac în momentul de față unii exponenți ai AUR-ului este doar un laborator social, adică testează mesaje, copiază ceea ce se întâmplă în jur. O să vedeți că extremismul românesc nici măcar nu este original. Este o copie nereușită de fapt, de multe ori, la ceea ce se întâmplă în Occident.

Ei testează mesajele. Mesajele anti-migranți încă n-au o tracțiune foarte mare pentru că ei sunt vizibili doar în marile aglomerări urbane. Însă marile aglomerații urbane nu sunt fieful extremiștilor. Pentru că aici nivelul de trai e mai bun, cunoașterea e mai bună, educația e mai bună, informațiile sunt mai bune și așa mai departe.

Așa că încă străinul nu este, cum să spun eu, atins… de omul nemulțumit din mediul rural, care este votantul relativ tradițional. De asta nu are atât de mare tracțiune momentan. Pentru că, repet, noi avem câteva sute de mii de muncitori străini, dar sunt în marile aglomerări urbane.

Ei, când vom avea, și nu va trece apă multă pe Dunărea asta secată, când vom avea prezenta migranților mult mai bine disipată la nivel societal, atunci vom avea o problemă. În momentul de față doar o calibrare. Nu are tracțiune foarte mare, însă ei se pregătesc pentru ceea ce va fi în viitor. Deci își fac calibrarea mesajelor.

Pentru că o să vedeți că ei au dat tot felul de mesaje, adică n-au dat numai anti-migranți, au dat și anti-UE, tot la fel, n-au o tracțiune foarte mare în momentul de față. Au dat și anti-musulmani, n-au o tracțiune foarte mare. Adică au o tracțiune, dar e incipientă. Însă discursul ăsta se va acutiza în viitorul apropiat.

„Barbarii de tirani”

Cotidianul: Aș mai avea o ultimă întrebare referitoare la discursul pe care îl vedem zilele astea referitor la Siegfried Mureșan, dar care se extinde și către Dominic Fritz. Acest discurs despre germani. Și întrebarea este cât de mult funcționează și de unde vine acest discurs?

Gelu Duminică: Naționalismul, repet, barbarii de tirani. Adică să nu confundăm naționalismul cu extremism. Naționalismul exagerat se numește extremism naționalist. Adică ce vedem acum sunt și forme de extremism naționalist. Adică noi ne-am construit identitatea națională între trei mari puteri: rușii, otomanii și austro-ungarii.

Repet, Imnul a fost scris la 1840 și ceva, adică fost revoluția din ’48. Dacă îl citești cu pixul în mână ai să înțelegi toate valorile, adică uită-te la poveștile copilăriei tale și ai să vezi, străinul de neam, veneticul, era de neîncredere din start! Adică noi folosim venetic și dacă ai să te uiți în campanie să vezi, și pentru mine, gălățean, spre exemplu, mă mut în Târgoviște și după câțiva ani candidez, mi s-ar spune că sunt venetic.

Adică de fapt ideea care se transferă nu este neapărat că e omul lui Merkel, ci e de neîncredere, băi, nu-i român de-al nostru. Și asta se activează, în teorie se numesc unconscious bias, judecăți inconștiente, care au fost sădite mulți ani. Adu-ți aminte de poveștile copilăriei tale mele și ai să vezi că străinul întotdeauna a fost construit ca fiind rău a priori, de neîncredere.

Ăștia au toate argumentele să fie catalogat ca fiind străini. Și atunci asta fac: băi, e de neîncredere, băi, nenorociților! Cum să votați, mă? Mai vine și ortodoxismul, da, extremist, care vine și zice: votați un român de-al nostru, să nu votați un neamț! Cum a fost în cazul lui Iohannis.

Același tip de discurs noi l-am avut. Nu uitați că noi am avut în campanii: nu votați că n-are copii! Tipologia omului care a reușit în viață. Adică se folosesc niște elemente cultural-identitare, identitatea românească conservatoare, pentru a stârni dihonie și a induce starea de inferioritate. Nu-i nimic altceva.