Visul unei românce, blocat de criza cazărilor din Marea Britanie. Tânăra și-a amânat facultatea cu un an

Începutul noului an universitar a adus o criză acută de spații locative pentru mii de tineri din Marea Britanie. Numeroși studenți admiși la universități de prestigiu au descoperit că nu au unde să locuiască pe perioada studiilor. Instituțiile de învățământ superior au ofertat un număr record de locuri, dar nu au asigurat și infrastructura necesară pentru preluarea acestui flux de tineri.

Elena Acatalinei, o tânără care a obținut note maxime la examenele finale, trebuia să înceapă cursurile de neuroștiințe la Universitatea din Exeter. În lipsa unei camere accesibile din punct de vedere financiar, ea a abandonat planul inițial și a amânat studiile cu un an. Astfel de situații au apărut la nivel național, din Bristol și Cardiff, până la Southampton și Manchester.

„Fiica mea a muncit atât de mult pentru acele rezultate, iar apoi totul s-a destrămat. De ce acceptă universitățile atât de mulți studenți dacă nu au spații pentru ei? Dacă au nevoie de ei din motive financiare, trebuie să se asigure că au destule locuri de cazare pe care studenții și le pot permite.”, a declarat Eniko, mama Elenei.

Navete epuizante și solicitări către organizațiile pentru oameni ai străzii

Studenții care nu au renunțat la locul obținut la facultate fac compromisuri uriașe pentru a participa la cursuri. Unii tineri înscriși la Exeter parcurg zilnic o distanță de 140 de kilometru până la Plymouth, unde au reușit să închirieze camere. La Universitatea din Southampton, studenții sunt nevoiți să locuiască în Winchester și să călătorească zilnic cu autobuzul zeci de kilometri.

Presa britanică a relatat cazuri în care tinerii au luat în calcul instalarea unor corturi în campinguri din apropierea campusurilor sau dormitul în propriile autoturisme. La Bristol, reprezentanții universității le-au recomandat studenților fără soluții imobiliare să contacteze Shelter, o organizație caritabilă care sprijină în mod direct persoanele fără adăpost.

O analiză realizată de sindicatul studenților de la Universitatea din York a indicat o prăbușire a ofertei imobiliare ieftine. Raportul a arătat că doar 15 la sută dintre camerele destinate bobocilor costă sub 200 de lire sterline pe săptămână, o scădere abruptă față de nivelul de 47 la sută înregistrat anul precedent.

„Există două motive pentru deficitul de cazare: fie nu sunt suficiente paturi, fie există locuri, dar studenții pur și simplu nu și le pot permite financiar. Dacă studenții nu pot găsi cazare accesibilă, acesta este un mod foarte prost de a-ți începe cariera academică”, a explicat Martin Blakey, fost director executiv al organizației caritabile Unipol.

Cauzele crizei și creșterea numărului de studenți care locuiesc cu părinții

Experții în educație susțin că universitățile au acceptat mai mulți tineri britanici pentru a compensa pierderile din buget. O modificare recentă a regulilor de imigrație a provocat o scădere de 10 procente a numărului de studenți internaționali. Pentru a echilibra balanța, instituțiile au suplimentat locurile naționale, astfel că un număr record de 262.820 de tineri britanici au obținut un loc la universitate în acest an.

Pentru a evita costurile exorbitante de chirie, un segment de tineri a schimbat total abordarea clasică. Aproape o treime din totalul studenților, adică 89.510 persoane, au ales să locuiască acasă cu părinții pe durata studiilor. Conform datelor oficiale publicate de UCAS, cifra reprezintă o creștere uriașă față de nivelul de 22% raportat în urmă cu un deceniu.

Între timp, agenția imobiliară CBRE estimează un deficit național de 620.000 de paturi în campusuri până în 2029. Universitățile au promis investiții pentru remedierea situației. De exemplu, Universitatea din Manchester a anunțat un plan de 530 de milioane de lire sterline pentru dezvoltarea campusului Fallowfield, iar Universitatea din Exeter a primit undă verde pentru un proiect de 185 de milioane de lire sterline destinat construcției a 1.800 de camere noi.

CITEȘTE ȘI

Studiile în străinătate: ce nu îți spune nimeni despre adaptare