Studiile în străinătate: ce nu îți spune nimeni despre adaptare

Însă adaptarea la o nouă cultură, gestionarea libertății academice, integrarea într-un mediu multicultural și echilibrul dintre studii și muncă reprezintă provocări majore pentru orice student.

Cotidianul a stat de vorbă cu strategul educaţional Lia Hancianu care a făcut un studiu amplu în campusurile universitare din Europa. Specialistul ne-a vorbit despre provocările studenţilor şi strategiile câştigătoare pentru o experienţă din care tinerii să aibă doar de câştigat din perioada petrecută în afară.

Cotidianul: La ce se pot aștepta studenții care pleacă la studii în străinătate? Cât de multe trebuie să știe despre cultura țării în care merg? Dacă vorbim de Anglia sau Statele Unite, cât de diferite sunt campusurile universitare de restul societății?

Lia Hancianu: “În primul rand, studenții trebuie să se aștepte la schimbare. Iar schimbarea vine aproape întotdeauna la pachet cu un proces de adaptare și, implicit, cu un anumit nivel de stres. Chiar și dacă un elev ar rămâne în România și ar trece de la liceu la facultate, tot ar experimenta o schimbare majoră. În momentul în care adaugam și mutarea într-o alta țara, într-o alta cultura și într-un alt sistem educational, provocarile devin și mai complexe.

Studenții trebuie să se adapteze simultan la un nou mod de predare, la alte metode de evaluare, la profesori cu o mentalitate diferită, la noi prieteni, la o noua locuință și, de multe ori, la responsabilități pe care nu le-au avut până atunci. Pentru prima data, mulți dintre ei trebuie să își gestioneze singuri bugetul, să gateasca, să își organizeze timpul și să aibă grija de toate aspectele vieții de zi cu zi.

În cadrul research-ului international DESPRE SUCCES pe care l-am realizat în ultimii ani, intervievand studenți în campusuri universitare din Europa, Statele Unite și Africa, am observat că succesul alăptării nu depinde doar de performanta academica, ci foarte mult de capacitatea tinerilor de a gestiona schimbarea și stresul asociat acesteia.

Creierul nostru percepe schimbarea ca pe o ieșire din zona de confort. De aceea, este esențial ca studenții să învețe să gestioneze aceasta perioada astfel încât să nu ajungă la anxietate, izolare socială sau sentimentul ca nu aparțin comunității din care fac parte.
În ceea ce privește cultura țării gazda, recomandarea mea este ca elevii să se documenteze cât mai bine înainte de plecare, nu doar despre cultura, ci și despre limba. În multe cazuri, integrarea profesională și socială depinde direct de capacitatea de a comunica în limba locală.

Recent, în cadrul unei vizite la Universitatea Bocconi din Italia, am discutat atât cu studenți internaționali, cât și cu reprezentanții biroului de cariera. O parte dintre studenți se plangeau ca găsesc mai greu oportunități de internship sau activitati extracurriculare relevante. În schimb, reprezentanții universității explicau că încă din primul an le recomanda studentilor să învețe limba italiană, deoarece mulți angajatori prefera candidați care pot comunica și în limba locală.

Dincolo de limba, este important să înțelegi și normele sociale ale țării în care ajungi.
În Marea Britanie, de exemplu, politetea și eticheta socială joacă un rol foarte important. Britanicii sunt extrem de politicoși și amabili, însă pentru mulți români poate exista tendința de a interpreta aceasta amabilitate ca pe o apropiere personală mai mare decât este în realitate. Întrebări precum „How are you?” fac parte dintr-un cod social al politetii și nu reprezinta neaparat o invitatie la o conversatie profunda.
În Statele Unite observam un fenomen șimilar, dar exprimat diferit. Americanii sunt foarte deschiși și comunicativi, ceea ce poate crea impreșia că relațiile se formează foarte repede. În realitate, este important ca studenții să inteleaga diferenta dintre deschiderea culturala și o prietenie apropiata, pentru a evita așteptări nerealiste și eventuale dezamagiri.
Cu cât un student înțelege mai bine cultura în care ajunge, cu atat procesul de adaptare va fi mai ușor și mai sănătos.”, spune specialistul.

“Indiferent de nationalitate, exista anumite tipare umane universale”

Cotidianul: În Spania sau Italia putem vorbi despre o cultura comuna cu cea din România?

Lia Hancianu: “Da, exista cu siguranta elemente culturale care ne apropie de țări precum Italia sau Spania. Suntem popoare cu rădăcini latine, iar acest lucru se observa în modul în care comunicăm, în importanța pe care o acordăm relațiilor interumane și în căldura cu care construim conexiuni sociale. Din experienta mea, mulți studenți români se adaptează mai rapid în Italia sau Spania decât în țări precum Marea Britanie sau Statele Unite. Limba este adesea mai usor de invatat pentru romani, iar stilul de interacțiune este mai apropiat de ceea ce cunosc deja dîn mediul în care au crescut.
Cu toate acestea, una dintre concluziile cele mai interesante ale research-ului internațional DESPRE SUCCES pe care l-am realizat în ultimii ani este ca succesul integrării nu depinde atat de mult de țara în care ajungi, cât de capacitatea ta de a înțelege oamenii și de a construi relații.
În ultimii ani am avut oportunitatea să lucrez și să mentorez adolescenti dîn intreaga lume, inclusiv în cadrul Global Youth Leadership Summit din California, de la Tony Robbins, unde participă anual sute de tineri din zeci de țări. În paralel, am intervievat studenți din campusuri internaționale de pe trei continente.
Ceea ce am observat este ca, indiferent de nationalitate, exista anumite tipare umane universale. Oamenii au nevoie de apartenență, de apreciere, de șiguranta și de conexiune.

De aceea, una dintre cele mai importante competente pentru un student internațional nu este doar cunoașterea culturii locale, ci capacitatea de a înțelege diferite tipuri de personalitate, de a comunica eficient și de a construi relații autentice cu oameni diferiți de el.
Acesta este unul dintre motivele pentru care, în programele noastre de leadership, lucrăm foarte mult pe inteligența emoțională, comunicare și înțelegerea diferitelor stiluri comportamentale. La urma urmei, creierul uman funcționează după principii similare indiferent dacă vorbim despre un student din România, Italia, Spania sau Statele Unite.
În cele din urma, integrarea nu este doar despre adaptarea la o cultură nouă.
Este despre capacitatea de a construi punți între oameni.
Iar aceasta abilitate va fi valoroasă indiferent dacă studentul ajunge în Italia, Spania, Marea Britanie sau Statele Unite.”

Coridianul: Cât de dificil este ca aceștia să se adapteze la un sistem care promovează libertatea de a studia în ritm propriu, autodisciplina și verificările periodice minuțioase?

Lia Hancianu: ”Aș spune că aceasta este una dintre cele mai mari provocări cu care se confrunta studenții care pleacă la studii în străinătate.
Recent, în cadrul research-ului internațional pe care îl realizez de mai mulți ani, am vizitat campusuri universitare din Milano, Londra și Miami, unde am intervievat zeci de studenți și le-am adresat aceeași întrebare:
„Care este cea mai mare provocare pe care o ai ca student?”
Indiferent dacă vorbeam despre studenți de la Imperial College London, Oxford, Bocconi sau Florida International Univerșity, răspunsul a fost surprinzător de asemanator.
Majoritatea mi-au spus ca simt că nu au suficient timp și că volumul de învățare este foarte mare. La prima vedere, ai putea crede ca problema este programa sau dificultatea cursurilor. Insa, pe masura ce am aprofundat discuțiile, am descoperit că adevărata provocare este alta.
Un student la Medicină de la Imperial College London mi-a povestit că studenții mai mari îi spuseseră că este suficient să învețe intens în perioada sesiunii, cu aproximativ șase saptamani înainte de examene. Când a ajuns în sesiune, a realizat că volumul de informație era mult mai mare decât anticipase și nu era sigur dacă va reuși să promoveze toate examenele. Mi-a spus foarte sincer ca, dacă ar putea să o ia de la capăt, ar aborda anul universitar complet diferit.
Am observat exact același tipar și în discuțiile cu studenți din Olanda, Germania, Elvetia sau Statele Unite. Problema nu este lipsă inteligenței sau dificultatea sistemului universitar.
Problema este adaptarea la libertate. În multe universități internaționale, studenții beneficiază de mult mai multă autonomie decât în liceu. Nimeni nu verifica zilnic dacă ai învățat, nimeni nu îți spune în fiecare saptamana ce trebuie să faci și nimeni nu iti organizeaza timpul.

O studenta de la Florida International University mi-a spus foarte simplu:
„Aici avem foarte multă libertate. Putem face ce vrem și cand vrem. Iar tocmai aceasta libertate ne face uneori să amânăm lucrurile.”

Aceasta observatie este foarte importantă, pentru ca reflectă modul natural în care funcționează creierul uman. Tindem să amânăm sarcinile atunci cand termenul limita pare îndepărtat și avem impresia ca mai este suficient timp.
De multe ori, studenții ajung să învețe pe ultima sută de metri, bazandu-se pe adrenalina și presiunea examenelor. Pe termen scurt, aceasta strategie poate functiona. Însă pe termen lung poate conduce la oboseala cronica, stres exceșiv, burnout și rezultate sub potențialul real al studentului.

Capacitatea de a lucra constant, de a-și organiza timpul și de a construi rutine sănătoase de învățare devine un avantaj enorm atunci cand ajunge la universitate.
Din experienta mea, studenții care se adaptează cel mai bine la universitățile internaționale nu sunt neapărat cei mai inteligenți, ci cei care au învățat să fie consecvenți. Ei nu așteaptă sesiunea pentru a învăța. Își construiesc sisteme și obiceiuri care îi ajuta să performeze constant, fără să depindă de stresul și adrenalina ultimului moment.

Jobul din facultate, care este cutuma pentru studenţi în străinătate

Cotidianul: Trebuie ca studentul să fie pregătit să și muncească în paralel cu studiile? Care sunt diferențele majore față de România, unde se presupune că aceasta variantă este opţională?

Lia Hancianu: Atunci când luăm în calcul plecarea la studii în străinătate, foarte mulți studenți se gandesc daca vor trebui sau nu să lucreze în timpul facultății. Pentru unii, aceasta decizie este influențată de aspectul financiar. Pentru alții, este o alegere care ține de dezvoltarea personală și profesională.
Ceea ce am observat în urma interviurilor realizate cu studenti din campusuri internaționale este ca, în multe țări occidentale, munca în timpul facultății este privită ca o normalitate, nu ca o necesitate.
Chiar și studenții care provin din familii cu o situație financiară bună sunt încurajați să lucreze part-time. Motivul este simplu: astfel învață valoarea banului, își dezvolta independenta financiara și acumuleaza experienta profeșionala încă din timpul studiilor.
Aici observ una dintre diferențele importante față de România. În multe țări din Europa de Vest este mult mai ușor pentru studenți să găsească joburi flexibile care se potrivesc cu programul universitar și care le permit să-și acopere o mare parte din cheltuielile personale.
De exemplu, o studenta pe care am intervievat-o la Vrije Univerșiteit Amsterdam, aflată în ultimul an de facultate, mi-a povestit ca lucrează încă din primul an de studii. În funcție de perioada și de numărul de ore alocate, veniturile ei au variat între aproximativ 1.000 și 2.000 de euro pe luna. Programul este flexibil, iar în fiecare saptamana iși poate alege numărul de ore pe care dorește să le lucreze.
Un alt student, Marko Marko, student la Fontys, mi-a povestit cum a ajuns să lucreze part-time la check-in la acest hotel. Cu un salariu de 14 euro pe oră și 80 de ore lucrate pe lună, la un calcul rapid îți dai seama că poate să își plătească cazarea și să își susțină viața în Olanda.

Din acest motiv, eu încurajez studenții să lucreze în timpul facultății.”

Cotidianul: Este posibil ca tensiunile privind migranții din Anglia sau SUA să afecteze și tinerii care studiază în aceste țări? Ce trebuie să știm despre regulile de etichetă din campusuri? Este dificil să studiezi alături de tineri care provin din familii foarte bogate, cu tradiţie în universitate, copii de politicieni sau de mari antreprenori?

Lia Hancianu: .”În general, studenții nu sunt afectați direct, în viața lor de zi cu zi, de tensiunile politice legate de migrație sau de dezbaterile politice din Statele Unite și Marea Britanie. Totuși, astfel de situații pot avea efecte la nivel administrativ și instituțional.

De exemplu, anul trecut s-a creat multă incertitudine în jurul Universității Harvard, în urma discuțiilor generate de administrația Trump privind studenții internaționali. Chiar dacă astfel de decizii nu afectează direct experiența zilnică a studentului, ele pot crea nesiguranță legată de vize, reguli de admitere sau planuri de studiu pe termen lung. Dîn acest motiv, observam și astăzi o anumită reticență din partea unor familii europene atunci când analizează opțiunea studiilor în Statele Unite.

O situație similară am văzut și în Marea Britanie după Brexit. Înainte, studenții europeni aveau acces la împrumuturi studențești și la taxe apropiate de cele ale studenților britanici. Astăzi, costurile sunt semnificativ mai mari. Taxele pornesc adesea de la aproximativ 10.000 de lire pe an și pot ajunge la 40.000-50.000 de lire pe an în cazul unor universități de top.

În ceea ce privește interacțiunea cu studenții care provin din familii foarte influente sau foarte bogate, mulți elevi români pornesc cu ideea că vă există o diferență foarte mare între ei și colegii lor. Realitatea este însă mult mai nuanțată.

Desigur, există și anumite cercuri sociale care se formează natural. Un student îmi povestea despre printesă Olandei, care studia la Universitatea din Amsterdam. Deși participa la activitățile universității că orice alt student, era permanent înconjurată de bodyguarzi, ceea ce făcea interacțiunea directa mai dificila. Însă astfel de situații sunt excepții, nu regula.

Ceea ce am observat în campusurile internaționale este că oamenii cu adevărat educați nu se uita în primul rand la hainele pe care le porți, la brandurile pe care le afișezi sau la cati bani ai. Ei se uita la cine ești că persoana.

Sigur că imaginea personală contează. Contează să fii îngrijit, să știi să te prezinți, să cunoști regulile de eticheta socială și să ai abilitatea de a comunica cu oameni dîn medii diferite. Dar ceea ce face diferență pe termen lung este valoarea pe care o aduci într-o conversație, cunoștințele pe care le ai, rezultatele pe care le-ai obținut și felul în care îi faci pe ceilalți să se simtă în prezenta ta.

Îmi amintesc de o studenta de la o universitate Ivy League care îmi povestea că, atunci când mergea la toaleta, vedea în jurul ei colege care purtau exclusiv genti Chanel sau alte branduri de lux. La început se simțea intimidată și avea impresia că nu aparține acelui mediu. În timp, a realizat însă că oamenii nu o judecau după geanta pe care o purta, ci după cine era ea că persoană.

De aceea, cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care un elev le poate face înainte de a pleca la studii este să lucreze la încrederea în sine, la abilitățile de comunicare, la brandul personal și la capacitatea de a se poziționa cu autenticitate.

Pentru că, în final, cel mai valoros „outfit” pe care îl poți purta într-o universitate de top este încrederea în tine. Oamenii cu adevărat valoroși nu te judeca după brandurile pe care le porți sau după cine sunt părinții tai. Ei se uita la caracterul tău, la ideile tale, la rezultate și la persoana care ai devenit”, spune strategul.