Ce nu se înțelege din scandalul posibilei ingerințe a ambasadoarei SUA în politica românească

Pentru mulți ce ar fi făcut ambasadoarea Kimberly Guilfoyle, potrivit relatărilor WSJ, este lobby. Ca orice ambasador, aceasta are tot dreptul să reprezinte firmele americane, să discute despre proiecte. Perfect adevărat până aici. 

Adevăratul suveranism

Unde începe să fie problematic comportamentul unui oficial străin la adresa unui stat suveran? Fac o mică paranteză. Abia acum putem discuta de suveranism în mod legitim. Stat suveran înseamnă că niciun alt stat nu se bagă în politica autohtonă, nu dictează cine să fie președinte sau premier. Nu poți să vinzi interesele țării pentru o fotografie cu un MAGA, pentru a intra în grațiile cuiva sau pentru o funcție. 

Ce ar fi spus Kimberly Guilfoyle

Așadar, dacă Kimberly Guilfoyle a zis, într-adevăr, ce relatează WSJ ar putea fi problematic. „În luna martie, în timpul unei cine la Atena la care au participat oficiali greci și americani, Guilfoyle a intrat într-o dispută cu ministrul grec al energiei, Stavros Papastavrou, chiar în fața celorlalți invitați. Referindu-se la iminenta cădere a guvernului român, Guilfoyle a declarat celor prezenți: «Putem face asta oricărei țări vrem. Putem face asta și aici», potrivit unei persoane care a participat la cină și a altora cărora li s-a relatat incidentul. Discuția a devenit aprinsă, Papastavrou replicând că SUA nu ar putea înlocui guvernul Greciei, care fusese ales de popor. Avocatul lui Guilfoyle a contestat modul în care a fost descris acest schimb de replici.”

Până unde e legitim lobby-ul

Nu e vorba de lobby-ul făcut de ambasadoare privind GNL-ul american. E normal să încerce să-și ajute companiile să vândă cât mai mult gaz. Contextul e favorabil. Desprinsă de gazul rusesc, Europa e în căutare de alternative. Oricine ar mirosi potențialul de business și, dacă ar avea ce vinde, ar încerca să vândă. 

Acum important e cum se comportă cel care cumpără. Nu ai de ales, cumperi la ce preț ți se oferă. Ai de ales, nu cumperi la suprapreț. Nu e și acesta un principiu al pieței libere la fel de valabil? 

De ce ar fi spus Bolojan „nu” GNL-ului american

Guvernul României ar fi analizat contractul încheiat în noiembrie 2025, despre care am scris pe larg, și ar fi decis că nu e avantajos, potrivit surselor Cotidianul. Ilie Bolojan nu s-ar fi împotrivit Coridorului Vertical promovat de Kimberly Guilfoyle, ci unui contract prin care companii private și de stat românești ar fi urmat să cumpere GNL american. Sursele spun că prețul era mai mare decât alternativele, mai ales în contextul în care România are Neptun Deep. 

Aici intervine problema. Ilie Bolojan ar fi spus nu, Bogdan Ivan ar fi insistat ca România să cumpere totuși GNL, indiferent de preț. A urmat întâlnirea de la Isoletta, filmată de FlashPaparazzi, apoi demiterea Guvernului Bolojan. 

SMR-urile, o răzbunare?

La câteva zile de la demitere, tot în mai, apare un alt scandal, care are în centru tot contracte de energie cu companii din SUA. Ilie Bolojan vorbește, parcă din senin, de SMR-uri, reactoarele modulare mici de la Doicești, și reclamă că e o afacere păguboasă. 

Ar rezulta că România era în mijlocul unor contracte de energie cu firme americane despre care premierul spune că nu aduc beneficii țării. Că SMR-urile au fost un mod al lui Bolojan de a da replica e o posibilitate. 

Dacă a fost demis pentru un punct de vedere legat de prețul gazului și dacă politicienii din România s-au lăsat încurajați de actori străini, atunci e o problemă majoră. Deocamdată totul se bazează pe o declarație dată pe surse, relatată de jurnaliști, deci va rămâne la nivel de bârfă/suspiciune, în lipsa unor dovezi clare. 

Exercițiu de imaginație

Vă propun însă un exercițiu de imaginație. 

E posibil acest scenariu? Interesele americane s-ar fi putut suprapune pe interese politice și de business românești. Toate, împreună, ar fi putut duce la aruncarea guvernului în aer și la criza politică fără ieșire în care ne aflăm. 

De exemplu, încăpățânarea lui Bolojan ar fi putut lovi în doi iepuri deodată. În interesele de business ale unor companii americane promovate la nivel înalt de regimul MAGA/Trump. Dar și în interesele de business autohtone. Cine știe când ar putea fi găsite chiar fire roșii între contractele pentru GNL american și SMR-urile de la Doicești, companii care ar fi putut avea interese și acolo, și acolo. Iar lobby-ul făcut de acestea, prin oameni bine poziționați, să fi sensibilizat inclusiv pe unii decidenți politici. Aceștia din urmă interesați în primul rând să intre în grațiile MAGA. 

Așa s-ar fi putut propaga dorința de a scăpa de ghimpele Bolojan de la firme, la lobbyiști și la politicieni. 

Care e problema

Aici nu este vorba despre cine are dreptate. Dacă prețul GNL era sau nu mai mare. Dacă afacerile erau sau nu avantajoase sau păguboase. Dacă România trebuie să aleagă între SUA și UE. Problema mare este că România nu poate accepta să-și dea jos guverne pentru niciun interes privat, chiar dacă vine de la mai-marii planetei. Cu atât mai mult cu cât ițele acestei povești sunt netransparente.