Avem inimi cu care să salvăm vieți prin transplant dar nu și destui pacienți care să le primească. Prof. Horațiu Moldovan: „Asta face ca România să fie în situația să exporte inimi când apar”

În țară s-au făcut de la începutul anului 7 operații de transplant de cord iar 3 dintre acestea s-au realizat la Spitalul Floreasca din Capitală. Acest număr mic de operații de transplant cardiac se datorează, paradoxal, nu lipsei de donatori, cât lipsei de receptori, de pacienți care să primească o inimă. Este o situație cu care medicii se confruntă des, spune șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant a UMF “Carol Davila” de la Spitalul Clinic de Urgență București, chiar dacă, în ultimii ani, au fost eforturi susținute din partea Agenției Naționale de Transplant și a coordonatorilor de transplant pentru dezvoltarea acestei activități în România.

Exportăm inimi prin rețeaua Eurotransplant, cel mai des în Germania și Franța

„Este o situația unică, excepțională când dispunem de inimi pentru a face operații de transplant, dar nu avem pacienți pregătiți ca să le recepteze. Asta face ca România să fie în situația să exporte inimi când apar și nu le putem folosi noi, prin rețeaua Eurotransplant.

Depinde cine are receptori compatibili, ele merg în Europa, cel mai frecvent în Germania și în Franța.

Numărul de pacienți cu insuficiență cardiacă greu reversibilă care ar beneficia de transplant cardiac și pregătiți pentru această operație, investigați și pregătiți nu este atât de mare pe cât ne-am fi așteptat”, spune Prof. Univ. Dr. Habil. Horațiu Moldovan la Punctul Roșu în Sănătate.

Prin ce procedură vin echipele din alte țări să ia inimi de la noi?

Situațiile în care există donatori – pacienți aflați în moarte cerebrală, dar nu există pacienți compatibili care să primească inima, în cele trei centre de transplant de cord din țară nu sunt puține, din păcate, spune Prof. Horațiu Moldovan.

„În această situație organul este anunțat printr-un sistem informatic al asociației Eurotransplant și o altă echipă care are un receptor pregătit, compatibil, îl preia.

Există o tehnologie care permite ca inima prelevată să rămână în funcție într-o mașină, pe parcursul transportului, un sistem de perfuzie, ceea ce lungește timpul de ischemie între recoltare și implantare, ca atare există echipe din Germania sau Franța care vin și preiau inimi de la noi când noi nu putem”, a explicat acesta.

De ce avem inimi pentru transplant dar nu avem pacienți care să le primească?

Ar fi nevoie de o recrutare a pacienților cu nevoie de transplant cardiac mai susținută în teritoriu, spune expertul. Medicii interniști sau cardiologi din toată țara trebuie să selecteze și să trimită apoi acești pacienți în centrele unde se poate face transplant de inimă.

„Este vorba de o recrutare de pacienți cu insuficiență cardiacă din teritoriu, mai susținută, astfel încât să existe conștiința faptului că această intervenție chirurgicală și această modalitate de tratament al insuficienței cardiace, transplantul cardiac, sau asistența ventriculară mecanică este posibilă și este disponibilă în România.

Medicii care se întâlnesc în prim plan cu acești pacienți în general medici interniști sau medici cardiologi din toată țara, trebuie să selecteze și să adreseze acești pacienți pentru a fi explorați și pregătiți în centrele terțiare care au capacitatea tehnologică și au disponibilitatea de a face acest lucru”, spune medicul.

Tehnologia care identifică pacienții care au nevoie de transplant nu e accesibilă peste tot

Trebuie să avem în mai multe centre din țară disponibilă tehnologia prin care este identificat pacientul care are nevoie de transplant cardiac, spune medicul.

„Pacientul, pentru a putea fi pregătit, pentru a putea beneficia de transplant cardiac necesită anumită tehnologie medicală, necesită anumite costuri și este o procedură care nu este accesibilă chiar peste tot. Dar totuși în multe institute, în multe centre,spitale, este totuși posibil acest lucru, și din acest motiv totdeauna solicităm colegilor noștri cardiologi în mod special să ne adreseze pacienți care au indicație de transplat cardiac.

Analiza cea mai importantă pentru a selecta pacienții care sunt candidați de transplant cardiac este cateterismul cardiac care trebuie să măsoare presiunea în artera pulmonară și rezistențele vasculare pulmonare.

Această investigație nu e disponibilă în orice institut sau orice spital dar în multe este și trebuie să augmentăm preocuparea în acest sens”.

Ce se întâmplă în alte state? Ne bate Slovenia la numărul de operații de transplant cardiac

Între timp, alte state, cu o populație mult mai mică față de a noastră stau excelent la numărul de operații de transplant de cord efectuate. Slovenia este un exemplu în acest sens. Ce se întâmplă acolo?

„Există o mai mare implicare a rețelei de cardiologie la nivel teritorial astfel încât să selecteze pacienți și să investigheze pacienți realizând astfel o ofertă mai mare de receptori pentru operația de transplant.

În mod surprinzător țara cu cel mai mare număr de transplante cardiace raportat la populație este Slovenia, o țară cu populație foarte mică, mult mai mică decât a României. Fac aproximativ 30 de transplante pe an, pentru o populație cu 2-3 milioane de locuitori este foarte bine.

Ei își utilizează rețeaua de clinici de cardiologie și de secții clinice de cardiologie din țara lor care să selecteze și să pregătească intervenția asta”, spune Prof. Horațiu Moldovan.

De ce apare reținerea familiilor de a accepta donarea de organe

Sunt situații dramatice cele în care este declarată moartea cerebrală a persoanei iar familia trebuie să ia rapid decizia de donare de organe. Coordonatorii de transplant, alături de echipele medicale implicate au un rol esențial în a explica și a convinge apropiații pacienților pentru care nu se mai poate face nimic că prin această decizie pot da viață mai altor pacienți aflați în suferință. În plus, dincolo de greutatea unei astfel de decizii există și anumite credințe din mentalul colectiv. Una dintre ele este aceea că încetarea activității cardiace înseamnă decesul pacientului, spune medicul.

„Este o relitate reținerea în special a familiilor de a accepta donarea de organe când este o situație concretă. În momentul în care moartea cerebrală se produce pentru familia care deține acest pacient este o dramă. Apariția unui donator reprezintă practic eșecul medicinei care nu poate salva donatorul. Impactul emoțional este foarte mare pentru familie, e rapid, trebuie prelevat într-un timp scurt, nu au foarte mult timp ca să se acomodeze cu ideea, ca să înțeleagă că au pierdut o rudă foarte apropiată.

În mentalul colectiv încetarea activității cardiace se identifică cu moartea însăși, ceea ce nu este adevărat din punct de vedere medical și nici din punct de vedere juridic dar pentru fiecare om în parte oprirea activității cardiace, în mod aproape automat se identifică cu încetarea vieții. Deci mai ușor înțelege cineva că poate dona un organ ca rinichiul sau ficatul, au și ele caracter vital, dar organul simbol al vieții în mintea fiecăruia dintre noi rămâne inima.

Ca atare un plus de reținere de a accepta donarea de organe, în special donarea inimii”, explică medicul.

Alte state au trecut la prelevări de organe de la pacienți aflați în moarte circulatorie

În România în acest moment există legislație pentru recoltarea de organe de la pacienții aflați în moarte cerebrală. În alte state însă, precum cele Nordice, medicii realizează deja recoltări de organe de la pacienți aflați în moarte circulatorie. La noi încă nu există această posibilitate care ar ajuta foarte mult reducerea numărului de pacienți aflați în așteptare pentru un transplant de rinichi sau de ficat, de exemplu, spune medicul. Listele de așteptare pentru aceste tipuri de operații de transplant sunt de obicei foarte mari în România.

Ce este moartea circulatorie?

„Există o categorie de pacienți care pot fi declarați decedați într-o situație cu totul particulară. Pacientul resuscitat, cât timp este în procesul de resuscitare este considerat un pacient viu. Atâta timp cât echipele care realizează manevrele de resuscitare sunt în acțiune asupra pacientului respectiv pacientul este viu. Un asemenea proces poate dura minute, zeci de minute și chiar mai mult.

În această etapă de resuscitare echipa medicală poate ajunge la concluzia că pacientul este într-o stare ireversibilă, nu mai poate fi întors la o situație recuperabilă a vieții lui. Și atunci decesul pacientului survine în momentul în care manevrele de resuscitare se opresc. Dacă nu oprim manevrele de resuscitare și le continuăm, dar avem certitudinea medicală, documentată și stabilită că este ireversibilă el poate deven un donator de organe.

Acesta este un donator în moarte circulatorie, până a face diagnosticul de moarte cerebrală.

Recoltarea de organe pentru pacienți în moarte circulatorie este mai apropiată de transplantul de ficat și de transplantul de rinichi și mai puțin apropiată de transplantul cardiac dar există și posibilitatea de a face transplant cardiac de la pacienți aflați în moarte circulatorie.

Se întâmplă deja în statele Nordice, Suedia, Norvegia, chiar în Germania”, a explicat Prof. Moldovan.

Până să trecem la recoltare de organe de la pacienți în moarte circulatorie trebuie întâi să folosim inimile de la pacienții aflați în moarte cerebrală

Nu suntem departe de recoltarea de organe de la pacienții aflați în moarte circulatorie, spune Prof. Univ. Dr. Habil Horațiu Moldovan. Nu este însă pasul următor. Ar trebui ca pasul următor să fie utilizarea inimilor pe care le recoltăm de la pacienții aflați în moarte cerebrală. Iar asta înseamnă găsirea de mai mulți pacienți receptori.

„Nu cred că suntem departe, putem să facem acest pas, din punctul meu de vedere, al chirurgului de transplant cardiac nu e pasul care urmează, tocmai am discutat că avem donatori cât nu avem receptori. Încă nu lipsa donatorilor este în prim plan, pentru a trece la recoltatea de inimi de la pacienți aflați în moarte circulatorie, întâi să folosim inimile pe care le avem de la pacienții în moarte cerebrală.

Dar pentru transplantul de ficat și rinichi este o posibilitate reală, este lipsă de donatori, ar crește oferta de organe.

Legislația noastră în acest moment nu este adaptată acestui concept, este rolul asociației științifice Romtransplant care a făcut și un congres cu tema aceasta, să furnizeze elementele științifice pentru ca ANT să formuleze acte normative care să fie validate de Parlament sub forma unei legi”, a explicat medicul.

Cum poate ucide o hipertensiune nediagnosticată? Boala este foarte frecventă

Prof. Univ. Dr. Habil Horațiu Moldovan a vorbit la Punctul Roșu în Sănătate și despre numărul mare de pacienți care au hipertensiune arterială dar care din păcate nu au fost la medic pentru un diagnostic. Disecția acută de aortă este una dintre cele mai grave complicații care pot apărea și care necesită intervenție de urgență pentru că este în pericol viața pacientului. Tensiunea arterială trebuie măsurată periodic și dacă există această boală ea trebuie tratată, atrage atenția acesta.

„Hipertensiunea e foarte frecventă, este o boală severă deși este o boală tăcută, și tocmai prin faptul că este tăcută, este o boală periculoasă. Într-o primă fază, într-o etapă a evoluției ei pacientul nu resimte că are tensiunea mare și se expune la risc foarte important. Complicațiile hipertensiunii arteriale sunt redutabile.

Mă refer la complicațiile care țin de chirurgi. Una dintre cele mai severe complicații ale hipertensiunii arteriale este disecția acută de aortă. La pacienții care au tensiunea arterială foarte mare, pusee hipertensive, pot păți un accident sever în care cel mai mare vas de sânge din organism, artera aortă să se fisureze.

În această situație viața lor este în pericol în cel mai înalt grad și necesită o abordare chirurgicală sau intervențională de maximă urgență”, spune Prof. Moldovan la Punctul Roșu în Sănătate.