Secretul longevității lui Jonathan, țestoasa de 194 de ani

Din 1882, pe insula Sfânta Elena

Țestoasele uriașe Aldabra trec, în mod obișnuit, de vârsta de 100 de ani, însă Jonathan a depășit cu mult acest prag. A ajuns deja adult pe Sfânta Elena, o insulă izolată din Atlanticul de Sud, în 1882, adus cel mai probabil de pe Atolul Aldabra sau din Insulele Seychelles Granitice. În prezent, trăiește într-un țarc amenajat la Plantation House, reședința guvernatorului, potrivit The Japan Times.

Benjamin Vaisvil, cercetător afiliat organizației Kallel, este unul dintre autorii principali ai studiului apărut miercuri în revista Science Advances. El a explicat de ce cazul lui Jonathan iese în evidență: „S-a afirmat că și alte țestoase din Aldabra au trăit la fel de mult ca Jonathan, dar el dispune de cele mai multe dovezi documentare care îi susțin vârsta”.

Ce au căutat cercetătorii

Ca să afle ce stă în spatele longevității lui Jonathan, echipa i-a secvențiat genomul și i-a studiat epigenomul, adică markerii chimici de care depinde dacă o genă este pornită sau oprită. Rezultatele au scos la iveală diferențe în mai multe mecanisme biologice cunoscute pentru legătura lor cu durata vieții.

„Am descoperit modificări în genomul lui Jonathan în căile metabolice asociate cu longevitatea, precum repararea ADN-ului, funcția mitocondrială, reglarea insulinei și funcția telomerilor”, a spus Vaisvil.

Mitocondriile sunt privite drept „centralele de energie” ale celulei. Insulina este hormonul care ține sub control nivelul zahărului din sânge, ajutându-l să intre în celule, unde e transformat în energie. Telomerii au rolul unor capete de protecție, așezate la extremitățile cromozomilor, adică ale structurilor din nucleul celulei care conțin informația genetică.

Probă prelevată de sub limbă

Epigenomul lui Jonathan a fost comparat cu cel al altor patru țestoase Aldabra, de vârste diferite, de la exemplare tinere la adulți mai în vârstă. Pentru recoltare, cercetătorii s-au prefăcut că îl hrănesc și au așteptat ca țestoasa să muște în gol. În acel moment, i-au ținut gura deschisă și au luat probe de sub limbă, folosind un kit special. Metoda a fost aleasă pentru că, pe Sfânta Elena, autoritățile limitează recoltarea de sânge, ca să evite riscul unor infecții.

Genomul

Ca să-și explice descoperirea, Vaisvil a recurs la o comparație: genomul ar fi o carte de gătit, iar epigenomul, notițele scrise de mână pe marginile paginilor.

„Pe măsură ce cartea devine mai veche, acele notițe devin din ce în ce mai greu de citit clar. Ne putem gândi la asta ca la entropia metilării”, a spus cercetătorul. Prin acest termen, el s-a referit la un indicator care arată cât de dezordonat se desfășoară un anumit proces biochimic.

În cazul lui Jonathan, cele mai multe însemnări din „cartea de gătit” par foarte vechi. Există însă câteva regiuni, secvențe de ADN care funcționează ca niște comutatoare pentru pornirea sau oprirea genelor, unde entropia metilării a fost mai scăzută decât la oricare dintre țestoasele studiate. Singura excepție a fost un exemplar tânăr, de 5 ani. Tocmai aceste regiuni controlau genele care influențează longevitatea.

287 de gene cu variante unice

Analiza a identificat la Jonathan 287 de gene cu variante care nu apar la celelalte exemplare, printre ele unele implicate în suprimarea tumorilor și în repararea ADN-ului. Țestoasa are, în plus, mai multe copii ale unei gene care codifică o proteină cu rol în depistarea și eliminarea celulelor îmbătrânite și a celor canceroase.

„Un uriaș blând”

În tinerețe, Jonathan era cunoscut pentru poznele sale, de la scaune răsturnate până la mingi de crochet pe care se așeza, potrivit lui Joe Hollins, medicul veterinar care îl îngrijește de mulți ani și coautor al studiului. Între timp, din cauza cataractei, țestoasa a rămas aproape oarbă. Astăzi, Hollins îl descrie pe Jonathan drept „un uriaș blând”.

Vârsta unei țestoase uriașe, greu de aflat

Durata de viață a țestoaselor uriașe rămâne dificil de stabilit, pentru că evidențele istorice de încredere lipsesc de cele mai multe ori, iar multe dintre aceste animale ajung să trăiască mai mult decât cercetătorii care le studiază.

Înainte de secolul al XX-lea, nici păstrarea evidențelor nu se făcea riguros, arată sursa citată. La exemplarele tinere, vârsta poate fi aproximată după inelele de creștere de pe plăcile carapacei, însă la adulți calculul devine mult mai complicat.

Limitele studiului

Cercetarea s-a bazat pe o singură țestoasă de o vârstă extremă. Din acest motiv, nu se poate spune deocamdată dacă trăsăturile descoperite îi aparțin doar lui Jonathan sau dacă se regăsesc și la alte țestoase longevive.

„Nu putem afirma cu certitudine că ceea ce am descoperit este motivul longevității sale”, a recunoscut Vaisvil.

Și mediul în care trăiește ar fi putut juca un rol. Jonathan se află pe o insulă tropicală, iar alimentația lui optimă este supravegheată atent de medici veterinari specializați.
Mecanisme ale îmbătrânirii

Concluziile se suprapun, în linii mari, cu tiparele observate în studiile despre oamenii cu o longevitate excepțională. Asta sugerează că unele mecanisme ale îmbătrânirii ar putea fi aceleași la toate speciile. Vaisvil a amintit, în acest sens, de o cercetare recentă asupra unei femeie de 117 ani. Studiul respectiv a pus în evidență o funcție mitocondrială neobișnuit de eficientă, asemănătoare cu ce s-a constatat în anumite zone ale corpului lui Jonathan.

Recunoaște vocea veterinarului

Vârsta nu i-a afectat apetitul, care a rămas excelent, potrivit lui Hollins. Când medicul veterinar îl strigă pe nume, țestoasa își ridică privirea și își întinde gâtul lung.

„Știu că mă recunoaște, îmi cunoaște vocea și felul în care îl ating, și știu, de asemenea, că nu este vorba de dragoste din partea lui, ci de recunoașterea sosirii unui festin”, a spus Hollins. „Și totuși, desigur, nu mă deranjează. Îi port o afecțiune imensă”, spune el.

Un simbol al insulei

Pentru locuitorii insulei, Jonathan a devenit un animal îndrăgit, care a trecut prin războaie mondiale și a fost martor la ridicarea și prăbușirea unor imperii.

„Este un simbol remarcabil. Știu că ‹iconic› este un cuvânt folosit în exces, dar Guinness World Records tocmai i-a acordat statutul de (animal) ‹iconic› anul acesta”, a spus Hollins.

„El simbolizează reziliența, longevitatea, andurața, o prezență persistentă de-a lungul unor evenimente istorice majore”, conchide Hollins.

Citește și: EXCLUSIV Bucuria unei bătrâne care nu vede cu un ochi când a primit medicamente de la Crucea Roșie, de 600 de lei. Singurii companioni ai săi sunt trei câini