EXCLUSIV Bucuria unei bătrâne care nu vede cu un ochi când a primit medicamente de la Crucea Roșie, de 600 de lei. Singurii companioni ai săi sunt trei câini

Raluca Buzea, coordonator programe de sănătate la Crucea Roșie, a vorbit la Punctul Roșu în Sănătate despre realități întâlnite de voluntarii societății în proiectul Caravana de sănătate a Crucii Roșii Române, în zone rurale, izolate ale țării.

„Cele mai grave cazuri sunt în Oltenia, Teleorman, Olt, Călărași, aici sunt cazurile astea grave, și în Giurgiu am avut, și pe zona Moldovei. Vaslui, Botoșani, Suceava sunt zone grele, și cu copii. Iar zone cu o populație foarte îmbătrânită au fost pe Vrancea și pe Buzău, am găsit foarte mulți bătrâni singuri.

Am întâlnit la Botoșani o bătrână care era singură și nu vedea cu un ochi. Când a venit la noi a spus că a avut grijă cu șanțul, că nu vedea pe partea ei și să nu cadă în șanț, că a mai căzut și avea și niște răni. Când i se terminau banii mai mergea la magazinul din sat și mai stătea pe acolo, că poate o mai ajută cineva. Control medical nu exista sub nicio formă, avea multiple probleme. Acesta a fost un caz la care medicul din caravană, un medic inimos de la Spitalul Universitar, a ieșit și a spus: «Trebuie să facem ceva, să-i luăm medicamente». Ne-am dus și i-am cumpărat pentru trei luni ce ne-a recomandat, au fost vreo 600 de lei. Nu ar fi avut niciodată bani să-și ia acele medicamente, suplimente, vitamine.

A venit la caravană însoțită de trei câini, mergeau tot timpul cu ea. Oameni care trăiesc în lumea lor.”

O poveste din Tulcea, de la Pardina, un sat uitat de lume, fără farmacie umană din 1989, ci numai veterinară. Șansa oamenilor de a obține medicamente de la oraș, pentru boala lor, este farmacistul veterinar care le poate aduce din când în când.

„«La noi bărbații sunt rari și fac copii ca să ia alocația»”

„Este în Deltă, pe brațul Sulina. Este un sat uitat de autoritățile noastre, am avut impresia că acei oameni parcă nu-s ai României. Ne-au spus că au avut mai demult farmacie în sat, și a întrebat pediatra: «Când mai demult?» «În ’89». Singura farmacie era farmacia veterinară și am vorbit cu doamna de acolo, care a zis că îi mai ajută. Când se duce ea la Tulcea, le cumpără tratament uman, ce au ei nevoie. Altă variantă nu au.

Am luat vitamina D în cantități industriale, am luat pentru câte 6 luni, la copii. Acolo am văzut stern desfăcut, rahitism, slabi, nealimentați suficient.

Acolo am văzut copii cu mame diferite, același tată. Ei știau acest lucru în comunitate, mi-a spus bucătăreasa de la pensiunea unde noi am stat. Am crezut că e o glumă. A zis: «La noi bărbații sunt rari». Mă așteptam să râdă și a zis: «Nu, sunt rari și fac copii ca să ia alocația».

Spuneau că decât să te duci la Tulcea la un control, costa 60 de lei ca să te duci cu barca, era singurul mijloc de transport. Au zis că mai bine decât să dea 60 de lei își luau ceva de acolo și se tratau cu varză”.

„Cred că cel mai greu de uitat sunt cazurile cu copii”

„Cred că cel mai greu de uitat sunt cazurile cu copii, când îi vezi neîngrijiți, cu unghii negre, cu tot felul de probleme. Copil care a ajuns la noi în caravană la un an și 9 luni, suspectat de hepatită, și chiar avea hepatită. A ajuns la Balș și a fost tratat. Fetița e bine. Cazuri în care să-ți dai seama că e grav și să nu vadă nimeni, alt copil despre care am fost convinsă că are undeva la 5-6 luni, și el avea un an, era subponderal, sunt cazuri grave”.