„Nu era o glumă. Fac copii ca să ia alocația.” România ruptă de lume: Oameni care se tratează cu ceai de nuci și varză, copii care nu au primit vreodată vitamina D, copii cu mame diferite și același tată

Invitată la podcastul Punctul Roșu în Sănătate, Raluca Buzea, coordonator programe de sănătate la Crucea Roșie a vorbit despre realitățile găsite în multe zone rurale, izolate ale țării, odată cu prezența în aceste zone a caravanelor medicale, încă din anul 2022. Astfel, voluntarii Crucea Roșie, prin Caravana de Sănătate a Crucii Roșii Române au ajuns în peste 60 de comunități rurale până acum. Au găsit oameni care nu au fost niciodată la medic, bătrâni singuri, copii care suferă de rahitism, situații sociale grave ale unor persoane care nu au venituri sau au venituri foarte mici, chiar și mai mulți copii cu mame diferite și același tată. Această situație există la Pardina, în Tulcea. Acolo Crucea Roșie a aflat poate una dintre cele mai impresionante povești ale unei comunități rupte de lume. 

„Pardina este în Deltă, pe brațul Sulina. Este un sat uitat de autoritățile noastre, am avut impresia că acei oameni parcă nu-s ai României, ne-au spus că au avut mai demult farmacie în sat, și a întrebat pediatra, când mai demult, în 89. Singura farmacie era farmacia veterinară, și am vorbit cu doamna de acolo care a zis că îi mai ajută, când se duce ea la Tulcea, le cumpără tratament uman, ce au ei nevoie. Altă variantă nu au. 

Am luat vitamina D în cantități industriale, am luat pentru câte 6 luni, la copii, acolo am văzut stern desfăcut, rahitism, slabi, nealimentați suficient. 

Acolo am văzut copii cu mame diferite, același tată. Ei știau acest lucru în comunitate, mi-a spus bucătăreasa de la pensiunea unde noi am stat, am crezut că e o glumă, a zis la noi bărbații sunt rari, mă așteptam să râdă și a zis nu, sunt rari și fac copii ca să ia alocația. 

Nu era o glumă, nu rîdea nimeni, au venit cu certificatele, ne-am uitat atent și așa era, nu generalizăm dar erau situații. Oamenii nu au de muncă, erau câțiva bărbați care au zis că lucrează la șantierul din Tulcea și alți câțiva care se duceau și culegeau lipitori să le vândă, și cam atât, nu au ce lucra acolo. Există un birt care e și magazin, în tot satul și cam atât”. 

România rurală, în care tratamentul unor afecțiuni reumatice se face cu varză din grădină. Oamenii folosesc tot felul de tincturi și ceai de nuci, în lipsa unor medicamente pe care nu și le pot permite. 

„Spuneau decât să te duci la Tulcea la un control, costa 60 de lei ca să te duci cu barca, era singurul mijloc de transport, au zis mai bine decât să dea 60 de lei își luau ceva de acolo și se tratau cu varză. 

Inclusiv la tratarea copiilor, totul ține de tincturi și plante, ce au pe acolo, ceaiul de nuci este sfânt, varza pe tot ce înseamnă picioare umflate toată lumea folosește varza, pe tot ce înseamnă zonă articulară, reumatică, dureri, varza este sfântă. Spuneau, acum ne-am liniștit că a ieșit varza, cred că era undeva în zona de sud a României. Mulți nu au variante, soluții, sunt scumpe”. 

Când a început proiectul caravenelor medicale Crucea Roșie? În pandemie, când oamenii nu mai reușeau să ajungă spre spitale. Pentru că au primit semnale de la filialele locale că în zonele rurale situația este gravă legat de accesul la servicii medicale, voluntarii au început să meargă în zone izolate. 

„Prima dată am pornit în 2022, era imediat după pandemie când se crease așa o rumoare, dacă te duci în spital acum, e jale, nu mai scapi de acolo și atunci cei care erau deja bolnavi evitau să se ducă la medic. 

Am avut semnale de la filialele noastre că în comunitățile rurale situația este și mai rea. Acolo accesul este mult mai limitat, sunt probleme sociale, transport, bătrâni care nu reușesc să ajungă și așa ne-am gândit,cum facem să ducem noi medicii la ei și să le facem o evaluare a stării lor de sănătate. 

Am descoperit o Românie cu multe probleme, oameni care au nevoie de educație medicală, de îndrumare, mai mult decât să constați ce se întâmplă cu el în momentul respectiv, să poți să-l îndrumi, să-l sfătuiești unde să meargă, să-l ajuți, să-i faci o programare, pentru noi e facil, toți ne dorim acum să facem o programare în online, la badea Ion nu prea merge, e greu. 

Am văzut că e nevoie de mai mult și am continuat proiectul. 

Am reușit să intrăm preponderent în toate județele, sunt vreo trei județe din centrul țării unde filialele noastre au avut posibilitatea să meargă cu alte servicii, medicale mai dezvoltate și au reușit să ajute comunitățile. Deci am ajuns în aproape toate județele și sunt în peste 60 de comunități rurale. 

Din 2023 mergem și stăm câte două săptămâni într-o comunitate, de aceea numărul de comunități nu reprezintă neapărat volumul de muncă. 

Am început timid, cu un grup mic de medici, voluntari, care au venit alături de noi și au mers în câteva caravane, au văzut cum este, au adus alți colegi, acum avem un grup mare de medici, avem câțiva medici specialiști care coordonează activitatea, avem medici pe fiecare segment care țin legătura cu cei din teren dar intrăm în teren și cu medici rezidenți sub coordonarea acestor medici specialiști, ne-am bucurat că în ultimul an și jumătate a crescut numărul medicilor rezidenți care au venit către noi, și mai mult, al medicilor specialiști care au înțeles că această muncă din caravană este utilă medicului rezident”

Cele mai des întâlnite afecțiuni pe care medicii le diagnostichează în mediile rurale sunt anemiile, diabetul, diferitele tipuri de tumori, boli cardiovasculare netratate sau neurmărite de medic. 

„Mai degrabă aici găsim pacienți care nu-și iau tratamentul corect sau care merg pe o scrisoare medicală de 18-20 de ani. Sunt neurmăriți, nesfătuiți. 

Era un domn tinerel, până în 40 de ani, l-a întrebat dacă este obosit, probabil văzuse ceva la ochi, a zis, da, sunt foarte obosit, azi noapte am lucrat și de dimineață m-am dus și am lucrat la cineva în curte, cu ziua și am sudat toată ziua, și de acolo problema. 

Acea persoană nu făcuse niciun control oftalmologic vreodată.”

Alte declarații importante făcute de Raluca Buzea, la Punctul Roșu în Sănătate: 

De la un nu hotărât al părinților pentru tratament stomatologic pediatric la un da hotărât. Oamenii înțeleg în cele din urmă necesitatea acestui tip de îngrijire însă le este teamă și nu și-l permit. 

„Partea mai bună este că am observat o oarecare înțelegere a mamelor de a-și duce copiii la stomatolog, noi avem caravana și de stomatologie pediatrică. Și dacă la început când le spunem este clar nu, le spunem că plombăm și molarii permanenți, rezolvăm și căriuțele mici și dințișorii dacă sunt crăpați îi rezolvăm și e totul prietenos și frumos și e cu baloane și nu se vor speria și nu o să-i doară au încredere iar ulterior, după ce văd că pentru copil e bine întreabă: și eu nu aș putea să mă tratez? 

„ O mămică povestește alimentația copilului la 9 luni și i se pare perfect normal să-i dea cartofi prăjiți, nu are niciun stres, așa este mediul”

„Sau o mămică care povestește că are 6 copii și sunt într-o cameră de 8 metri pătrați,că atât își permit, și noi stăm și ne gândim dacă toată viața lor se petrece într-o cameră, nu au baie, bucătărie, unde este educația, unde este igiena, nu făcuseră niciodată profilaxia rahitismului la niciunul dintre copii, niciun control, nimic”. 

Unde sunt în țară cele mai grave cazuri întâlnite de echipele Crucea Roșie: 

„Cele mai grave cazuri sunt în Oltenia, Teleorman, Olt, Călărași, aici sunt cazurile astea grave, și în Giurgiu am avut și pe zona Moldovei, Vaslui, Botoșani, Suceava sunt zone grele, și cu copii. Iar zone cu o populație foarte îmbătrânită a fost pe Vrancea și pe Buzău, am găsit foarte mulți bătrâni singuri”. 

Ce fac autoritățile legat de munca voluntarilor de la Crucea Roșie și de datele din teren strânse de aceștia? În afară de INSP nu a răspuns nimeni, spune Raluca Buzea:„Nu ne folosește, ne adâncește această fugă de a recunoaște”

„În ultimul an am reușit să închegăm relațiile cu Institutul de Sănătate Publică, am găsit acolo medici dedicați care au înțeles, ne-au sfătuit, ne-am sfătuit ce să facem,unde, ce e mai bine, din resursele puține pe care le avem, și a fost mult mai bine că ne-am uitat altfel pe datele culese din teren. Dar au fost ani mulți în care ne-am adresat Ministerului, așa cum ni se părea normal, și nu am primit niciodată niciun răspuns. 

Relațiile noastre se rezumau că ne obțineam autorizațiile de funcționare a cabinetelor, că informam DSP-ul local că suntem acolo și că asta facem. 

Am fost la Mărașu, ne-am pătat bidoanele cu apă. Le-am umplut de la școală și s-au pătat, a trebuit să le schimbăm, s-au făcut negre, și DSP-ul ne-a spus că apa este potabilă. Eu cred că știau situația dar nu vor să se implice.

Cu tristețe o spun, există încă o dorință de a ascunde, să nu arătăm că avem probleme, să nu raportăm că avem probleme, să arătăm că suntem bine. Nu ne folosește, ne adâncește această fugă de a recunoaște”.