„Comunismul și-a atins scopul”. Descendent al familiilor Cantacuzino și Caradja: „Au vrut să ne împingă în uitare”

Comunismul a distrus proprietăți, a împrăștiat familii și a împins în uitare nume care au scris istoria României, spune Maximilian Caradja Johnson. Descendent al Cantacuzinilor și al familiei Caragea, el duce astăzi o luptă costisitoare pentru salvarea patrimoniului rămas în picioare.

Magda Colgiu-David - Senior Editor
„Comunismul și-a atins scopul”. Descendent al familiilor Cantacuzino și Caradja: „Au vrut să ne împingă în uitare”

Comunismul a distrus proprietăți, a împrăștiat familii și a împins în uitare nume care au scris istoria României, spune Maximilian Caradja Johnson. Descendent al Cantacuzinilor și al familiei Caragea, el duce astăzi o luptă costisitoare pentru salvarea patrimoniului rămas în picioare.

Descendent al unora dintre cele mai cunoscute familii boierești  din România, Maximilian Caradja Johnson vorbește fără ocolișuri despre comunism, retrocedări, patrimoniu și prețul pe care îl plătește pentru a salva ceea ce a mai rămas din moștenirea familiei sale.

Invitat la Podcasturile Cotidianul, Max Caradja susține că regimul comunist nu a urmărit doar confiscarea averilor, ci și ștergerea memoriei unor familii care au contribuit la construirea României moderne. „Comunismul și-a făcut treaba. Și-a atins scopul de a da uitării aceste familii istorice”, spune Max Caradja Johnson. El afirmă că după 1990 interesul pentru aceste nume a început să reapară treptat, pe măsură ce românii au redescoperit clădirile, conacele și poveștile legate de marile familii ale trecutului.

„În anii 2000, dacă vedeai numele Caragea, lumea se gândea la strada Caragea sau la Ciuma lui Caragea. Astăzi începe să existe interes pentru ceea ce au reprezentat aceste familii.”

„Nu au stat în palate. Au construit România”

Maximilian Caradja Johnson respinge imaginea boierului preocupat exclusiv de avere. El susține că multe dintre marile familii ale secolului al XIX-lea au avut un rol decisiv în formarea statului român. Ca exemplu îl oferă pe străstrăbunicul său, Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, fost primar al Bucureștiului și de două ori prim-ministru. „Toți acești oameni puteau foarte bine să stea în conacele și palatele lor. În schimb, au intrat în politică și au pus umărul la construirea României.”

El amintește că, după preluarea funcției de primar, Nababul și-a donat întregul salariu pentru realizarea unei fântâni publice în Parcul Carol.

„Nu veneau în funcții pentru foloase materiale. Și-a donat tot salariul. Oamenii aveau nevoie de apă și asta a ales să facă.” Construirea unei fântâni era lucru important pe vremea aceea, fiindcă oamenii foloseau fântâna pentru a lua apă. Nu era un obiect decorativ.

„Am recuperat o ruină”

Una dintre marile bătălii ale familiei este recuperarea și restaurarea Conacului Caragea din Nedelea, județul Prahova. După aproape trei decenii de procese, familia a obținut proprietatea. Ceea ce a găsit însă acolo a fost departe de imaginea unui conac boieresc.

„Am reușit să-l recuperăm abia acum câțiva ani, dar am recuperat o ruină. Mai sunt patru pereți din cărămidă. Atât.” Restaurarea locului ar costa peste un milion de euro. Este o sumă uriașă, recunoaște moștenitorul care spune că nu are „la saltea” atâția bani.

„Mi s-a spus de două ori că trebuie demolat și reconstruit. Am refuzat. Dacă mai există zidurile originale, trebuie salvate. Chiar dacă alegerea aceasta este infinit mai grea și mai scumpă.”

 

„Propaganda comunistă a funcționat”

Max Caradja Johnson consideră că multe dintre percepțiile despre boierime au fost construite artificial în perioada comunistă. „Comuniștii au făcut o treabă foarte bună de propagandă. Au rămas ideile că boierii au supt sângele poporului. Realitatea era mai complicată.” El susține că multe moșii funcționau ca adevărate centre economice și sociale. De multe ori, proprietarii finanțau școli, biserici, dispensare și alte servicii pentru comunitățile locale.

„Familiile care administrau direct moșiile aveau tot interesul ca oamenii să trăiască bine. Ei își petreceau viața acolo, nu erau niște investitori anonimi.”

 

Eroina uitată a României

Un capitol aparte al discuției a fost dedicat Ecaterinei Caragea, străbunica sa, cunoscută drept „Îngerul de la Ploiești”.

Aceasta a ajutat mii și mii de copii români în orfelinatul înființat la casa de la Nedelea. Apoi, a ajutat sute de copii polonezi refugiați în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a contribuit la salvarea unor aviatori americani doborâți deasupra României.

„Când căutam acum câțiva ani numele Ecaterina Caragea pe internet găseam aproape numai articole din America. În România era aproape necunoscută. Nu mi s-a părut normal.”

De dragul străbunicii sale, Max a făcut din recuperarea memoriei acesteia o adevărată misiune. Fiindcă știe că „Un om moare cu adevărat atunci când nu mai este pomenit. Asta am încercat să împiedic.”

 

„Nu mă văd în politică”

Deși este strănepotul unui fost premier român și vine din familii cu mari interese în acest domeniu, Max Caradja Johnson cunoaște că i s-a propus de-a lungul timpului să intre în politică, răspunsul său rămâne categoric.„Nu simt tragerea asta. Nu mă văd în politică și nu cred că se va întâmpla.” În schimb, spune că își dedică energia patrimoniului și proiectelor sociale derulate prin Asociația Caradja-Cantacuzino.

Iar dacă ar dispune de resurse nelimitate, știe exact ce ar face.

„Când văd o casă de patrimoniu abandonată simt nevoia să o salvez. Dacă aș avea bani fără limită, le-aș cumpăra și restaura pe toate. Absolut pe toate.”

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.